Paranoia ?
Nu stiu exact daca sa folosesc termenul de 'paranoia' pentru ca nu am fost niciodata diagnosticata, insa mi-e teama ca nu stiu cum altfel sa ii spun. Am o stare de agitatie continua, iar ideea permanenta care ma urmareste este ca ceilalti ma urasc, nu ma plac, nu ma apreciaza. De obicei, am un subiect care se iveste in capul meu, de exemplu 'oare nu cred ei ca eu sunt usuratica/alcoolica/proasta etc.' pe baza unui anumit fapt pe care l-am facut. Fac niste conexiuni
logice, aduc argumente imbatabile si reusesc sa conving pe oricine de un fapt care, de obicei, e departe de adevar. Cand reusesc prin anumite metode (intreb persoana respectiva daca intr-adevar ma uraste, imi petrec mult timp cu acel grup de oameni spre a-mi demonstra ca ei ma plac, etc) sa scap de ideea respectiva, nu trece mult si apare o alta, la fel de puternica. E foarte obositor si deprimant. Sunt in permanenta preocupata de cum ma comport, ca lumea sa ma placa, sa nu-mi starnesc vreo 'paranoie' (cum ii spun eu), sunt intr-o stare de agitatie continua, fac lucrurile pe cat de perfect pot, ca sa nu am regrete, insa asta nu functioneaza intotdeauna. Ca backround, am fost intotdeauna predispusa depresiilor, de cand eram mai mica, acestea culminand cu dezechilibre (automutilare, tulburari de alimentatie, dependente, etc.) Am incercat psihoterapia, dar nu m-a ajutat f mult, si-n plus momentan nu imi permit sa mai urmez un astfel de tratament. M-ar interesa daca starea mea are un nume, si daca exista ceva ce pot face pt mine de una singura ca sa imi revin la normal (exercitii, tratament naturist, etc). Va multumesc.
logice, aduc argumente imbatabile si reusesc sa conving pe oricine de un fapt care, de obicei, e departe de adevar. Cand reusesc prin anumite metode (intreb persoana respectiva daca intr-adevar ma uraste, imi petrec mult timp cu acel grup de oameni spre a-mi demonstra ca ei ma plac, etc) sa scap de ideea respectiva, nu trece mult si apare o alta, la fel de puternica. E foarte obositor si deprimant. Sunt in permanenta preocupata de cum ma comport, ca lumea sa ma placa, sa nu-mi starnesc vreo 'paranoie' (cum ii spun eu), sunt intr-o stare de agitatie continua, fac lucrurile pe cat de perfect pot, ca sa nu am regrete, insa asta nu functioneaza intotdeauna. Ca backround, am fost intotdeauna predispusa depresiilor, de cand eram mai mica, acestea culminand cu dezechilibre (automutilare, tulburari de alimentatie, dependente, etc.) Am incercat psihoterapia, dar nu m-a ajutat f mult, si-n plus momentan nu imi permit sa mai urmez un astfel de tratament. M-ar interesa daca starea mea are un nume, si daca exista ceva ce pot face pt mine de una singura ca sa imi revin la normal (exercitii, tratament naturist, etc). Va multumesc.
1 comentarii
Nu este paranoia, ci o stima de sine foarte scazuta, probabil si ceva depresie. Va sfatuiesc sa faceti un consult psihiatric, tratamentul fiind medicamentos, nu naturist (nu exista tratamente naturiste eficace), asociat eventual si cu psihoterappie.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5ma confrunt de ceva timp cu o anxietete.. cum scap?
- 15cum se poate trata anxietatea??-
- 6somn agitat, adorm si ma trezesc si iar adorm...
- 5nu ma pot ridica din pat si am o stare de agitatie si insomnie = efecte adverse seroxat?
- 4bebe 3 sapt
- 3Perioada de paranoia!
- 1stare de agitatie
- 3copilas superagitat
- 7bebe de 3 luni agitat
- 5posibila sarcina?
- 13Atac de panica?
- 33 ani - Tulburari GRAVE de somn.
- 1Intrebare legata de efectele piracetamului
- 1Bebe agitat
- 1Copil 6 ani foarte agitat
- 18Ma simt agitat, nu am rabdare
- 1Urgent psihiatrie
- 2Mania persecuției
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
