Stare de nefericire !

Buna ziua.Am 29 de ani iar de la o vreme am început să mă confrunt cu o problemă și reușesc să gestionez situația. Nu ma mai bucură nimic ! Aproape oricine mă enervează , evit să comunic cu familia, prietenii, etc. Am mereu o stare de plictiseală, de lene. Am o soție și 2 copii, o fată de 3.4 ani, și un băiat de 1.4 ani. Cel mai bine mă simt cand nu sunt ei acasă. Îmi e dor de ei dacă nu îi văd dar când ne revedem, bucuria durează foarte puțin. Nu am nici o atracție să ma joc cu copiii, abia aștept să adoarmă ca să fie liniște. Cu soția comunic foarte puțin. Chiar și când stăm la masă, eu prefer să ma uit pe telefon în timp ce mănânc decât să comunicăm. Nu îmi place să primim vizite acasă sau să mergem in vizită la altcineva. Nu îmi place să ies afară cu familia la plimbări sau cumpărături, de cele mai multe ori mergând soția singură cu copiii sau eu singur, aproape niciodată împreună. Sunt mereu morocănos, iar cea mai mare parte din timp mi-o petrec prin tot felul de activități pe telefonul mobil ( jocuri, site-uri de sociaizare ). Nu mă bucur când vine cineva din familie în vizită la noi, chiar dacă vizitele sunt după 2 zile, 2 săptămâni sau 2 luni. De cele mai multe ori îi spun soției să cheme pe cineva la noi acasă doar când sunt eu la muncă. Când cineva vine în vizită, îmi găsesc tot felul de ocupații doar ca sa nu stau cu ei, sau utilizez telefonul mobil pentru a evita comunicarea. Nu am nici un plan de viitor. În mod normal nu aș fi scris aceste rânduri, dar ieri fiind Ajunul Craciunului, au venit la noi fratele meu, soția și fetița lui, mama mea și un văr de-al meu. Nu am avut nici cea mai mică dorinta de comunicare, iar ei au sesizat lucrul acesta, plecând aproape fără să salute. Sunt conștient că este o formă de depresie și știu că asta o să îmi afecteze mai devreme sau mai târziu căsnicia și relația cu prietenii/familia dar totuși vreau să evit asta. Poate că nu o arată, dar pe soția mea o simt oarecum nefericită. Înainte să avem copiii, ieșeam la plimbare amândoi, sau luam masa în oraș. Dar s-a schimbat totul după ce s-au născut ei. Și asta doar din partea mea, pentru că ea ar vrea să iesim mai des toți patru, să facem mai multe lucruri împreună. Vă mulțumesc dacă ați citit tot și sper să ma puteți ajuta cu un sfat, o îndrumare ! Sărbători fericite să aveti !

Psihoterapie si tratament de la psihiatru pentru depresie. Alte cai nu exista.

Daca poti face alte activitati si iti plac acelea, mai putin suna a depresie.
Poate te-ai saturat de familie si de balamucul pe care-l face, obligatii ! Poate asta e motivu, te-ai saturat si vrei libertate, sa faci ce vrei, cand vrei, fara tipete, sarit in cap de la copii si alte din astea.
Cam asta conteaza mult "jocuri pe telefon, retele socializare", deci nu ti-ai pierdut placerile, ca intr-o depresie nu prea e selectiva treaba, nu te-ar mai bucura mare lucru la general.

Si te-ai saturat sa comunici cu toti care au leg cu familia, care vin in vizita, etc.
Poate te simti neglijat emotional si sotia ta isi canalizeaza atentia doar catre copii, si tu esti doar ala care indeplineste sarcini, si ai nevoie de liniste, sa faci ce-ti place, sa fi iubit de cineva ptr care chiar contezi.
Nu sa fi doar ala care aduce bani acasa, care face treaba, cumparaturi, duce copiii colo colo, la joaca de te-a zapacit de cap.

E asa ? Poate chiar daca la nivel constient o sa zici ca nu e asa, dar la nivel inconstient poate fi.
Daca nu ziceai ca faci alte activitati, ziceam ca ai depresie, bine ca ai zis.

Zile Ovi:))

Pai asa e, omu s-a saturat de balamuc, de aia se zice si este o vorba, iar cand ies vorbe din astea inseamna ca nu-s doar cazuri izolate.
"Barbati insurati-va, nici un barbat nu trebuie sa ramana nepedepsit".
"Casatoria e un butoi cu rahat cu un strat subtire de miere deasupra".

Cine contrazice greseste, aceste zicale-s de generatii, deci e genaralizata treaba.
Ca sunt si destule cazuri bune, e adevarat, insa si mai multe nebune.

"Hai nu faci aia ? Du copilu colo, iara stai la calculatoru` ala, iara te duci cu baietii la bere, iara nu-mi dai atentie desi in acelasi timp stiu ca n-avem mai nimic in comun, deci e absurd ce cer insa cer totusi".
Pai du-te nene tare ca nu m-am insurat sa o duc mai rau ca inainte !

Eu nu am avut nevoie de asa ceva, vreau sa fiu liber, sa fac ce vreau, cand vreau, sa nu ma bata nimeni la cap, fara obligatii, daca vreau sa stau 6 ore la calculator, stau.

Nu cred ca daca raspunzi asa ii faci bine unui om casatorit...

Eu am zis cam adevarul, de ce sa-l mint, asta e parerea mea, sa vedem daca confirma. Multi sunt asa sa sti.
Daca nu mai ii place, nu pot sa-l sustin intr-o relatie de care s-a saturat probabil.

Ca faptul ca-l bucura alte chestii, nu are depresie.
Observ o apatie in tot ce e legat de familie doar.

Baiatul are nevoie de consiliere si suport psihologic ca sa se adapteze la situatia noua (si nu foarte dorita de el ) de tata, si sa se reapropie de sotia sa in noul context !
DDB uita-te cu atentie la copii si gaseste la fiecare unul sau mai multe trasaturi sau gesturi frumoase/aparte /distractive ! Ajuta-ti sotia cu copiii la imbaiat sau schimbat, o sa vezi ca nu e chiar usor, e un efort fizic destul de mare de facut, iar sotia ta o ss-ti fie recunoscatoare !
Gandeste-te ca poate nici tu nu ai fost f dorit de tatal tau la inceput ( cred ca marea majoritate dintre noi am.fost in aceeasi situatie) si incearca sa nu transmiti scarba asta mai departe inca o generatie ! Cu cat nvestesti mai mult acum ca timp/atentie/afectiune in copii, cu atat rezultatele peate niste ani vor vor fi mai mari si imbucuratoare pt tine ca tata !
Daca nu te simti deloc bine poti merge la in psihiatru iar el iti va da ceva sa depasesti mai usor perioada dificila prin care treci ! Curaj si spor !

Daca era sa fie, era de la sine ok sa fie tata, cum sunt multi alti sute de milioane de tati, el s-a saturat de balamuc, iti zic eu, ca nu de la inceput a fost asa, dupa un timp a devenit.
Am zis probabil, nu stiu exact, de aia vreau sa vedem daca confirma ca asa ar simti sau nu.

Stiu multe cazuri asa cand chiar au lasat tot si au plecat sa fie liberi, nu s-au mai uitat in urma. Nu stiau ce inseamna o familie, nu erau prea facuti ptr asta, si cand au vazut, s-au dus pe fericire.
S-au saturat doar munca, si acasa alte obligatii.

Ce sa-i faca psihologul ? Ca ala e in afara situtiei, el e in situatie, daca in mod natural nu e facut sa fie ptr familie, aia e.
Ori poate s-a saturat de nevasta-sa doar, e si asta posibil.

Ati descris exact starea mea. Exact asa sunt si eu. Spuneti mi va rog daca v a ajutat ceva, daca va simtiti mai bine. Eu nu reusesc nicicum.