Sufar de episoade depresive si episoade hiperactive +obsesii.
Buna ziua, nu stiu cum sa incep, dar cer o mana de ajutor, pe care de multe ori am evitat o sau mi s a spus ca s copilaros.
Simt ca o iau razna, cand cineva isi rupe o mana, toata lumea vede, dar cand cineva are probleme psihice, fie el cat de mici, lumea trateaza cu inconstienta, pentru ca nu se vad adesea.
Am 21 de ani aproape, ma confrunt de 3 ani cu anumite episoade in care starile mele sunt exacerbate..fie hiperactive, fericire, fie depresive, chiar am patit sa fie si mixte.
O sa incerc sa le descriu :
1)cand intru in starea hiperactiva ma simt cel mai bun, devin oarecum narcisist, sunt foarte usor iritabil, sunt impulsiv, pot lovi pe cei din jur sau chiar pe mn (am 15 copci la mana din cauza unui astfel de episod), incep sa fiu apatic, nu mi pasa daca ranesc oamenii, daca insel, vorbesc mult, vreau sa fiu centrul atentiei, nu constientizez ca e ceva in neregula cu mine, ceilalti sunt de vina pt tot.
Perioada aceasta a tinut si ea la fel destul de mult.In iarna aceasta s a intamplat ultimul episod.
2) cand sunt in starea depresiva, devin mai putin energic, fie mananc prea putin, fie prea mult, nu ies din casa, am ganduri suicidale (ba chiar simteam si o anumite euforie gandindu ma la un final al existentei), ma gandesc ca nu sunt bun de nimic sinnu vreau sa fac nimic pentru viitorul meu, ma gandesc ca oricum daca as incerca as da greÈ™.Episoadele acestea sunt cele mai frecvente, deoarece din fire am fost un om pesimist, doar ca acum e simtibil.
3)cand am trecut prin aceasta perioada mi am dat seama ca ceva prost se petrece...eram plecat la mare..totul era perfect pe context amoros, profesional, orice.Am stat 2 saptamani la mare, in acele 2 saptamani eram super fericit ca sunt acolo, ca simt viata atat de libertina, insa totodata imi doream sa mor, nu eram de acord cu viata mea, parca voiam Sa fiu altcinevam...2 saptamani in care nu pot zice ca am fost doar fericit sau doar trist, emotiile convietuiau in mine, puteam plange acum iar dupa sa vedem un meci de fotbal si sa ma simt okay cu acești oameni.
Ca perioade de acest gen sigur am avut multe, insa considerabile ca trairi, emotii si comporament am cateva dar de durata lunga tin se precizez, sunt cam 7 episoade mari, de lunga durata in viata mea..poate zeci de 1 saptamana -2, doar ca a trecut mult timp si am mai uitat din ele.le am tinut minte ff bine doar pe cele care au interferat cu viata mea, care m au facut sa pierd oameni, care m au facut sa raman cu urme pe corp pentru toata viata.Nu mi se pare normal ca un om sa treaca in aceste extreme si sa fie considerat okay, pentru ca doar eu stiu ce simt si cat de schimbator pot fi..
Momentan ma simt super la pamant, de ceva zile...dupa ce am cauzat probleme din cauza comportamentului chiar de ziua mea, am suferit un soc emotional, dupa care am avut o perioada de respiro, m am gandit ca gresesc, cearta din ziua aceea fiind provocată de anumite obsesii de ale mele, iar apoi dupa ce am avut cateva zile okay, in care am zis ca merita sa ma schimb ca om, sa fiu ca toti ceilalti insa, m am trezit ca nu stiu daca mai suport pe.cineva, ca nu ma intelege nimeni, stau si ma uit cu tristete la faptul ca nimeni nu ma intelegi, ca mai degraba ma izolez decat sa incerc sa rezolv ceva, prieteni nu ca nu am, doar ca sunt foarte parsivi, am doar amici pe cade daca nu ii chem eu la o bere, o cafea, uita ca exist, singurul sprijin fiind iubita mea in momentele de genul..Sunt sigur ca si acest episod ca mai tine ceva timp..vreau doar sfaturi si pareri specializate asupra a ce ar putea fii ceea ce am eu!
Episoadele sunt macar 3 considerabile, lunga durata, insa mai multe de scurta durata..predominant depresive.
Multumesc frumos ca ati citit pana aici..puteti sa mi adresați si alte intrebari daca sunt incertitudini.
Simt ca o iau razna, cand cineva isi rupe o mana, toata lumea vede, dar cand cineva are probleme psihice, fie el cat de mici, lumea trateaza cu inconstienta, pentru ca nu se vad adesea.
Am 21 de ani aproape, ma confrunt de 3 ani cu anumite episoade in care starile mele sunt exacerbate..fie hiperactive, fericire, fie depresive, chiar am patit sa fie si mixte.
O sa incerc sa le descriu :
1)cand intru in starea hiperactiva ma simt cel mai bun, devin oarecum narcisist, sunt foarte usor iritabil, sunt impulsiv, pot lovi pe cei din jur sau chiar pe mn (am 15 copci la mana din cauza unui astfel de episod), incep sa fiu apatic, nu mi pasa daca ranesc oamenii, daca insel, vorbesc mult, vreau sa fiu centrul atentiei, nu constientizez ca e ceva in neregula cu mine, ceilalti sunt de vina pt tot.
Perioada aceasta a tinut si ea la fel destul de mult.In iarna aceasta s a intamplat ultimul episod.
2) cand sunt in starea depresiva, devin mai putin energic, fie mananc prea putin, fie prea mult, nu ies din casa, am ganduri suicidale (ba chiar simteam si o anumite euforie gandindu ma la un final al existentei), ma gandesc ca nu sunt bun de nimic sinnu vreau sa fac nimic pentru viitorul meu, ma gandesc ca oricum daca as incerca as da greÈ™.Episoadele acestea sunt cele mai frecvente, deoarece din fire am fost un om pesimist, doar ca acum e simtibil.
3)cand am trecut prin aceasta perioada mi am dat seama ca ceva prost se petrece...eram plecat la mare..totul era perfect pe context amoros, profesional, orice.Am stat 2 saptamani la mare, in acele 2 saptamani eram super fericit ca sunt acolo, ca simt viata atat de libertina, insa totodata imi doream sa mor, nu eram de acord cu viata mea, parca voiam Sa fiu altcinevam...2 saptamani in care nu pot zice ca am fost doar fericit sau doar trist, emotiile convietuiau in mine, puteam plange acum iar dupa sa vedem un meci de fotbal si sa ma simt okay cu acești oameni.
Ca perioade de acest gen sigur am avut multe, insa considerabile ca trairi, emotii si comporament am cateva dar de durata lunga tin se precizez, sunt cam 7 episoade mari, de lunga durata in viata mea..poate zeci de 1 saptamana -2, doar ca a trecut mult timp si am mai uitat din ele.le am tinut minte ff bine doar pe cele care au interferat cu viata mea, care m au facut sa pierd oameni, care m au facut sa raman cu urme pe corp pentru toata viata.Nu mi se pare normal ca un om sa treaca in aceste extreme si sa fie considerat okay, pentru ca doar eu stiu ce simt si cat de schimbator pot fi..
Momentan ma simt super la pamant, de ceva zile...dupa ce am cauzat probleme din cauza comportamentului chiar de ziua mea, am suferit un soc emotional, dupa care am avut o perioada de respiro, m am gandit ca gresesc, cearta din ziua aceea fiind provocată de anumite obsesii de ale mele, iar apoi dupa ce am avut cateva zile okay, in care am zis ca merita sa ma schimb ca om, sa fiu ca toti ceilalti insa, m am trezit ca nu stiu daca mai suport pe.cineva, ca nu ma intelege nimeni, stau si ma uit cu tristete la faptul ca nimeni nu ma intelegi, ca mai degraba ma izolez decat sa incerc sa rezolv ceva, prieteni nu ca nu am, doar ca sunt foarte parsivi, am doar amici pe cade daca nu ii chem eu la o bere, o cafea, uita ca exist, singurul sprijin fiind iubita mea in momentele de genul..Sunt sigur ca si acest episod ca mai tine ceva timp..vreau doar sfaturi si pareri specializate asupra a ce ar putea fii ceea ce am eu!
Episoadele sunt macar 3 considerabile, lunga durata, insa mai multe de scurta durata..predominant depresive.
Multumesc frumos ca ati citit pana aici..puteti sa mi adresați si alte intrebari daca sunt incertitudini.
10 comentarii
Posibil tulburare afectiva bipolara. Mergeti sa va diagnosticheze un psihiatru.
Simptomele sunt caracteristice tulburarii afective bipolare, dar un diagnostic sigur poate fi pus numai in cabinet. După ce se linistesc problemele cu virusul ăsta caută un psiholog clinician cu experiență sau un psihiatru pentru o evaluare. In functie de diagnostic vei primi tratament si vei urma psihoterspie.
Buna ziua! Din ce descrii mi se pare ca esti un pic prea, , constient" de boala si te-ai documentat destul de mult in legatura cu tulburarea afectiva bipolara astfel incat sa iti incadrezi simptomele si emotiile intr-un cadru specific afectiunii si sa il prezinti in consecinta. In urma parcurgerii descrierii tale, tinand cont si de varsta si bineinteles cu rezerva faptului ca ar mai trebui cateva date care pot fi obtinute in urma unei anamneze riguroase ridic suspiciune mai degraba a unei tulburari de personalitate. Insa aceasta diferentiere se poate face doar in cabinet de catre un psihiatriu sau psiholog cu experienta. Sfatul meu este sa te adresezi cat mai repede unui specialist pentru ca in ambele cazuri exista rezolvare si cu cat intervii mai repede cu atat iti poti continua viata intr-un ritm normal avand in vedere fapul ca esti tanar si la inceput de drum. Multa sanatate!
Nu m am documentat absolut deloc, am avut o discutie timp de o luna cu un psiholog care mi-a spus ce reprezinta fiecare emotie, traire si unde s ar situa problema asta.Eu am spus ce am simtit, m am saturat sa fiu catalogat drept paranoic sau ca imi induc stari, sau ca eu caut atentie, e logic ca dupa ce vorbesti cu cineva specializat sa stii mai multe despre tulburare, problema este ca pur si simplu este descris doar ceea ce simt, nu stiu daca am gresit fiind sincer cu trairile.
Doar ca nu vreau sa mi mai distrug viata, am 15 copci la mana, 3 la cap, doar din cauza faptului ca devin foarte iritabil si nespus de energic o perioada de timp, iar mai apoi, sa cad in cealalta extrema si ceilalti sa fie, , sictiriti" de felul meu de a fi ca vai doamne altii au mai rau.
Tind iarasi sa mentionez ca tot ce stiu este de la psiholog, care mi a spus ca descriu ca la carte, inainte sa incap sa folosesc termeni precum :episoade, hiperactivitate etc.
Doar ca nu vreau sa mi mai distrug viata, am 15 copci la mana, 3 la cap, doar din cauza faptului ca devin foarte iritabil si nespus de energic o perioada de timp, iar mai apoi, sa cad in cealalta extrema si ceilalti sa fie, , sictiriti" de felul meu de a fi ca vai doamne altii au mai rau.
Tind iarasi sa mentionez ca tot ce stiu este de la psiholog, care mi a spus ca descriu ca la carte, inainte sa incap sa folosesc termeni precum :episoade, hiperactivitate etc.
Evident, dvs nu aveati de unde sa stiti de unde stiu toate acestea, insa va pot zice cu mana pe inima ca doar cand ma simt prost apelez la cineva, am facut o acum pentru ca aveam ganduri suicidale pentru că ma simt total neinteles, clar nu avea aceeasi structura mesajul meu daca era prima data cand intreb sau daca nu aveam legatura cu un psiholog care sa ma indrume sa primesc diagnosticul respectiv.
Buna seara! Eu nu am facut nici o catalogare, doar am prezentat suspiciunile mele de diagnostic bineinteles cu rezerva faptului ca nu va cunosc cazul indeajuns de bine. De aceea v-am sugerat sa va adresati unui specialist pentru a va pune diagnosticul de certitudine in cabinet, lucru pe care vad ca l-ati si facut de aici si limbajul specific care mi-a atras atentia. Atunci, daca sunteti in legatura deja cu un psiholog discutati cu el in continuare si daca are suspiciunea de tulburare afectiva bipolara ar trebui sa va dirijeze si catre un psihiatru pentru tratament. Tulburarea afectiva bipolara necesita in primul rand tratament medicamentos pentru controlul simptomelor si ulterior, dupa obtinerea unei oarecare stabilitati se va asocia psihoterapie pentru gestionarea situatiilor cu care va confruntati. Sper ca v-au fost de folos sugestiile mele.Multa sanatate si incredere!
Ascultați sfaturile d-nei doctor și veți reuși să țineți tulburarea sub control. Aveți nevoie în primul rând de medicație, de aceea e nevoie să luați legătura cu un psihiatru.
Nu am vrut sa sun nepoliticos, sunt student si pur si simplu simt ca imi bubuie capul, oboseala psihica, stari depresive care tin cu săptămânile, consum alcool daca ma simt foarte prost, am fost la unul din cele mai bune licee din oras, dar atunci cand eram in a12 a a inceput, mi a fost si frica gen ca nu iau bacul, am avut o perioada de 2 saptamani in toamna cand am inceput sa invat 5 ore continuu la matematica, materie pe care o urasc si azi, pur si simplu devenisem fixat pe matematica, nu conta ora, sau ca iubita mea voia sa iesim sau sa stam in par sau orice, eu eram fixat ff energic pe matematica...dupa care a urmat o perioada in care nu puteam sta, ieseam si v orbeam cu diversi oameni, consumam alcool aproape de 3-4 ori pe saptamana, deveneam iritabil pe absolut orice om, am spart o groaza de obiecte din casa, pur si simplu orice vorbeam sau faceam la mine era un nou scandal, devenisem foarte încrezător si foarte bine ma vedeam, si in oglinda si pe plan profesional..evident in aceasta perioada de cam 2 luni si ceva nu am facut absolut nimic, nu mi luam nici lectiile de la pregatiri.. ca mai apoi in primavara sa fiu la pamant, sa zic ca nu o sa iau bacul, o sa ma sinucid si doar nu scapam de gandurile astea...ma simteam gol, toata lumea a avut perioade depresive si stie cum este, mai ales sa ai cateva saptamani, e groaznic...slabesti rau...mai ales ca am 1.90 si 70.kg..noroc ca a trecut si am reusit sa invat pt bac.Asta e primul an in care au aparut problemele astea.
Imi pare rau daca am parut deranjat, dar si acum ma simt ff prost de o saptamana si pana si iubita mea mi a spus ca nu vrea sa continue toata viata cu un om ca mine si asta simt si eu, ca nimeni nu va intelege..ma simt prost ca si ea mi a zis ca s, , inchipuit" dar nu cred ca e om pe lumea asta care sa fie atat de la pamant si sa si induca pentru saptamani intregi aceeasi stare/ dupa aceea, acea stare de agitatie, nervozitate , etc.
Imi cer scuze pt raspuns, daca v-a deranjat, doar ca pur si simplu ma simt inutil
Imi pare rau daca am parut deranjat, dar si acum ma simt ff prost de o saptamana si pana si iubita mea mi a spus ca nu vrea sa continue toata viata cu un om ca mine si asta simt si eu, ca nimeni nu va intelege..ma simt prost ca si ea mi a zis ca s, , inchipuit" dar nu cred ca e om pe lumea asta care sa fie atat de la pamant si sa si induca pentru saptamani intregi aceeasi stare/ dupa aceea, acea stare de agitatie, nervozitate , etc.
Imi cer scuze pt raspuns, daca v-a deranjat, doar ca pur si simplu ma simt inutil
Imi dau seama David ca situatia ta nu e una usoara si ca ai vrea sa scapi din ea cat mai curand pentru a nu distruge relatiile tale cu cei din jur. Din unele situatii insa nu poti sa iesi daor cu sprijinul psihoterapiei si e nevoie si de medicatie. Asculta de sugestiile de mai sus si consulta un medic pentru a vede daca ai nevoie sau nu si de tratament medicamentos.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11Cititi, va rog, pana la capat si ajutati-ma daca puteti!!! episoade depresive
- 8va rog ajutati-ma sa-mi ajut iubitul!
- 115Tulburarea afectiva bipolara (sectiunea a IV-a)
- 66tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)
- 45Tulburare bipolara... ?
- 4tulburare biopolara, mai exact episod maniacal... de trei ani
- 369Depresie, Anxietate, TOC, TAB, Schizofrenie:Gestionare, Terapii, Suplimente-Solutii ajutatoare
- 2tulburare afectiva bipolara
- 4indemnizatie de handicapat
- 3Tulburarea bipolara
- 1Tulburare bipolara - Schizofrenia
- 7Tulburare bipolara
- 0Nu ma pot angaja am tulburare bipolara afectiva
- 5Tulburare bipolara
- 3Recomandare sanatoriu/spital/clinica internare pacient cu tulburare bipolara
- 1Tulburare de personalitate si profesie
- 4Schimbarea diagnosticului din schizofrenie in bipolar
- 1Trecerea in faza maniacala se face brusc sau treptat (tulburarea afectivă bipolară)?
- 2Cum îi explic mamei că este posibil să fiu bipolar?
Mai multe informații despre: Tulburarea bipolara tulburarea afectiva bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: