Sunt extremist... sau prea bun, prea optimist, sau invers..

Buna ziua..
Nu stiu cum sa incep a-mi organiza ideea pentru a fi cit mai inteles..

Povestea mea incepe in primavara anului trecut - 2010.
Si ajung peste 1 an in o alta primavara cu o schimbare interioara mai profunda ca niciodata..
Sunt Baiat.

2010.
Sunt student, de sinestatator, independent. Sunt o fire puternica, modest, un lider in cercurile care ma inconjoara. Increzut in mine, increzut in propriile forte, increzut in viitorul incert. Activ fizic, activ mental. cineva ar spune ca sunt foarte echilibrat si practic fara emotii, ca sunt puternic si stau ferm pe picioarele mele. Sunt carismatic. Sunt o fire emotiva. Dar sunt introvertit. Ratiunea mereu m-a ajutat sa ma stapinesc. Totul este bine. Am nevoie de ceva mai mut. Ma indragostesc. 25 aprilie imi lasa amprenta in inima si simt ca de-atunci am inceput sa capat mai multa siguranta si incredere in mine ca niciodata. Simt ca prind aripi. Sunt unic. am mai avut o relatie de lunga durata inainte. cunosc emotiile de iubire..
M-am indragostit de o persoana gresita.. ocupata.. dar gindirea pozitiva, visele, dorintele, aspiratiile, vointa m-a condus la faptul ca sa insist mai mult.. 2 luni am trait o clipa de dulce nebunie.. 2 luni de dormit cite 4-5 ore pe noapte, dar mereu binedispus si activ.
Vara ne-a despartit. Vacanta ne-a distantat. Perioada in care am inceput sa ma framint, am inceput sa ma chinui prin propriile ginduri, cu un dor nebun, desi comunicam in fiecare zi, gindul ca e cu altcineva ma omora cite un pic zi de zi. Dar nu-mi pierdeam speranta. Sunt increzut in mine. sunt tare.
Inca de cind am cunoscut-o insistam cu ideea de a ne petrece vacanta impreuna la mare, oriunde, desi nu realizam ca e intr-o relatie ff lunga si e imposibil.
August. Primesc un apel telefonic in care mi se comunica ca peste 2 ore pleaca la mare.. Dupa ce i-am urat odihna placuta si o dispozitie cit mai buna am inchis telefonul, Din aceeasi secunda m-am distrus. 1 saptamina am simtit ca imi ies din minti. Barbat care plinge mai mult ca o fata :) traiesc cu intensitate fiecare emotie atit pozitiva, cit si negativa. Am inceput sa cad. Eram trist. Dar inca in putere de a-mi continua rutina zilnica.. am inceput a gindi negativ, a dispretui persoana pe care o iubesc si a pune capat comunicarii. Toamna ne-a reunit iarasi. Invatam impreuna. Treptat, am capatat ceea ce mi-am dorit de cind am cunoscut-o - sa fie a mea si doar. Am cistigat. am cistigat un vis, dar am inceput sa pierd in mine. Am inceput a petrece prea mult timp impreuna. insa ceea ce undeva m-a ranit, simt ca se acuteaza si gindurile catre trecut nu-mi dau pace. traiesc cu primavara..
incep a avea un regim neordinar. nu mai practic sportul. ma trezesc tirziu, ma culc tirziu (sau devreme 4-5 dimineata). devin neorganizat.
Decembrie. Simt o durere in inima care dureaza aproape 1 luna zilnic.

2011.
Inima mi-a trecut. Incep sa distrug visul incet incet.. fiecare lucru ma irita din jur, devin rautacios si ne certam des.. exagerez in ginduri. nu fac nimic toata ziua. 2 luni.

Februarie. Am o stare depresiva acuta. diminetile isi simt prezenta prin ginduri haotice si agitare. sunt nelinsitit. cind stau pe loc facind nimic simt ca innebunesc. nu mai lucreaza autosugestia. nu mai pot sa-mi ridic moralul. ma retrag in sine. nu mai comunic cu prieteni, imi este frica sa merg la facultate. continui sa fiu cu ea, desi imi fac inima rea de fiecare data dupa fiecare cuvint, gest spus..
apar primele ginduri de sinucideri. apar primele crize..
lumea din jur ma vede ca pe un om slab. am crize in sinul familiei.
consult un psiholog. intr-adevar, m-a putut intelege cit de cit - mi-a zis pina la urma ca singur trebuie sa ma regasesc..
Martie.
sunt un zombie. simt fiecare impuls catre inima. simt cum e in mine. o simt mai mult ca niciodata - ca pe o piatra grea..
intilnirile cu prietenii nu ma mai fac sa zimbesc. cu ea ma framint. continui sa fiu.. ma framint in fiecare secunda, clipa. nu tin minte cind ultima oara m-am uitat in oglinda si sa imi spun cit de bun sunt. Sunt nemultumit cu mine insumi. ma invinuiesc in fiecare clipa. ma distrug cu fiecare ocazie. Trebuie sa termin facultatea, dar nu mai am curaj sa merg. simt ca nu mai ajung sa o termin si imi distrug viata. nu fac nimic taota ziua. ma impun sa fac sport, sa citesc. ma distrag cu gindurile..

Simt ca am o depresie ce dureaza. o depresie care s-a nascut din emotii si nu imi mai pot stapini gindurile..
maninc 1 data pe zi, sunt ametit, dorm rau.. visez in fiecare noapte...
scriu fraze mai scurte ca niciodata. nu gindesc ceea ce spun sau ce scriu. reactionez asemeni unui instinct zilnic.
am cazut rau de tot. nu stiu ce sa fac... am urmat un tratament prescris de nevrolog si psiholog ce presupune complexe de vitamina B.

Insa sunt sigur ca unica iesire e autosugestia pozitiva. Gindirea pozitiva. Dar ce sa fac atunci cind fiecare lucru ma afecteaza? ma aduce la disperare? ma aduce cu gindul la sinucidere...

1 an exact in urma eram mai pofticios de viata ca niciodata. acum exact invers.
Sunt extremist. Nu am parte de mijloc. Sunt sau prea bun, prea optimist, sau invers..

ce sa fac? nu imi gasesc loc niciunde. nu vreau nimic... sunt ca o fetita :)..

as scrie mai multe, dar si asa cred ca v-ati obostit ochii de literele acestea...

Curaj!Imi permit sa iti transmit o vorba buna ptr ca si eu am doi baieti dintre care unul student ca tine.Scrii foarte frumos sunt convinsa ca esti baiat inteligent si daca intradevar esti o fire puternica, dovedeste-ti tie in primul rand ca poti trece peste toate, luind viata in pept.Persoana respectiva nu te merita, fata sunt la orice pas si parerea mea este sa vorbesti deschis cu parintii tai chiar daca esti independent.Cu experenta lor de viata este imposibil sa nu fie alaturi de tine.Ai vointa si ai sa vezi ca poti sa mergi mai departe, esti tanar si viata acum e frumoasa!

scrii minunat!!!!! sunt de aceiasi parere cu carmen7ion. in sanul familiei si a prietenilor sunt sigura ca iti vei revenii. cred ca esti un baiat minunat. sincer! se vede! renunta la relatia asta. iti face rau. stiu ca este greu. dar nimic nu este imposibil.tu esti stapan pe viata ta, tu alegi pe ce drumuri iti indrumi viata, nu invers! nu uita ca avem doar o sansa la viata, trebuie sa o traim asa cum ne place mai mult. o a doua sansa nu mai exista. nu putem sa dam gres acum!!

multumesc pentru sfaturi si incurajari..
am ajuns sa scriu pe forum, ceea ce nu faceam inainte. dar tot ceea ce scriu e pentru mine, cred..

Am cei mai buni parinti din lume.. am norocul sa fiu parte a familiei in care sunt.. isi fac multe griji pentru mine, mai ales cind le vorbesc deschis despre asta.. dar tot nu imi pot revine..
Discutam despre asta si cu prietena mea.. E un om bun, care incearca sa ma ajute.. Ma asculta foarte atent si incerca sami fie alaturi.. nu cred ca isi da seama de gravitatea situatiei mele interioare cind ii spun gindurile de suicid..

Acum nici nu vrea sa auda.. daca i-as spune ca iarasi ma trezesc nelinistit.. stiu ca i-am ros urechile cu gindurile mele... nu ar vrea sa ma mai auda.. de fapt, cine se trage la un om depresiv? fiindca de un om sanatos toata lumea are nevoie, dar de unul bolnav - nimeni.. si constatez, desi negam acest lucru, ca sunt bolnav, dupa ce am petrecut mult timp interesindu-ma de psihologie si de ceea ce se petrece cu mine..
nu sunt intocmai un om bun cind am aceasta neliniste in mine, si contrar starii mele interioare tot vorbesc mai mult ca EU ma simt rau, fara sa ma afecteze faptul ca creez rau si celor din jurul meu si se simt si ei rau cind spun cite o vorba negindita sau cind scap cite un gind negindit..
nu pot sa am grija de mine, sa fiu responsabil pentru mine insumi, cum pot sa fiu grijuliu si intelegator si cu altii cind tot ce ma preocupa acum e starea mea..

cind ma trezesc, inainte de a deschide ochii mi se invirt in minte tot felul de ginduri haotice care ma agita inca mai mult, pina in momentul in care deschid ochii si incep a ma misca..

sunt in ultima suta de metri de ami termina facultatea, dar brusc increderea in mine a disparut undeva..
obisnuesc acum sa refuz invitatiile in oras sau de a petrece timpul altfel..

nu vreau sa exagerez, dar dureaza de mai multe luni si acum nu mai pot sa ma impun sa invat sau sa fac ceva productiv..
sunt in permanenta neliniste si orice suparare cit de mica care apare simt cum tresare inima si creez automat impulsuri negative in interior...

fiind anonim pe acest forum, cred ca pot sa-mi spun si slabiciunea. :)
sunt nascut ca sa iubesc, si pot iubi frumos si puternic. sunt mai bun. dar tot acest sentiment ma ingroapa. ma nelinistete, ma aduce in aceasta stare.. am totul de ce am nevoie, rational gindind, dar spiritul meu e agitat in continuu..

intrebarea care imi provoaca un zimbet amar e : " o fi lenea careia i-am permis timp de ceva timp sa patrunda?
fiindca cu cit mai mult amin sa-mi onorez obligatiile, cu atit mai mult tind sa nu duc la bun sfirsit ceea ce am de facut..

anul trecut eram plin de viata.. fericit ar spune cineva.. ce ma impiedica sa traiesc acum frumos, productiv si binedispus? o fi faptul ca am incetat sa-mi organizez timpul rational sa ma aduca la ginduri negative?

stiu foarte bine sa filosofez, fiindca si prietena mea s-a saturat de filosofia mea :)...
:(
dar ma chinui
ma chinui si constientizez ce am de facut si cum trebuie de actionat pentru a-mi schimba starea.. dar ma abat usor..
e posibil oare ca un om increzut in sine si pe propriile valori si convigeri, principii si adevaruri sa cada atit de usor ?
e posibil sa fiu mai tare decit am fost ?

am 21 de ani, virsta in care trebuie, dar TREBUIE sa fiu fericit, iar eu ma framint..
cred in Dumnezeu si in momentele in care ma simt aiurea cu totul merg la biserica si incerc sa ma feresc atunci cind pling, dar dupa ma simt mai bine.. nu insa si de fiecare data..

sa pling? el nu cred ca a plins niciodata - ar spune un prieten.
si intr-adevar.. in unele momente in care gindurile isi fac aparitie, pot sa-mi provoace lacrimi oriunde, chiar si intru-un loc restrins plin cu oameni..
privesc in oglinda si nu ma recunosc.. privesc ca la un strain.. nu ma pot patrunde..

dar sunt zile in care ma autodispun, ma incurajez, ma impun, si seara cind stau pe loc - revin la "depresie" - urasc acest cuvint..

imi place sa scriu in asa momente despre gindurile mele in speranta ca ma eliberez un pic si ca cineva, tu - cititorule te regasesti si poti sa intelegi..

mai grav e faptul, ca realizez toate lucrurile, sunt constient de consecinte, sunt treaz la urmari, dar continui sa fiu astfel..

cind spui de un lucru pozitiv in voce tare despre tine - spre mirare se pierde.
am fost placut surprins cind cineva mi-a spus ca sunt un om carismatic, fara sa ma gindesc la acest lucru inainte..
cind am inceput sa atrag atentie - energia pe care o avusem parca a pierit..
invat unele lucruri din aceasta stare.. dar continui sa o agravez..

si intr-adevar in cele mai urite stari, gindul la parintii mei e unicul care ma impiedica sa fiu mai prost decit sunt..
incotro ma indrept eu?

daca as scrie tot ce imi dicteaza mintea acum cred as putea scrie o carte :)
ironic amuzant, dar trist..

intotdeauna creadeam ca sunt special, deosebit prin modul de a gindi si a actiona. un "om prea bun" cum mi-au spus prietenii cei mai apropiati si iubita (atunci cind eram cuminte si nu aveam stupida stare)..
puternic si tare..
doar la aparente ?
ca un carton, mai tare ca foaia, pe care l-a plouat mult timp si s-a distrus...

si mai am o intrebare.. fiind nou pe astfel de forumuri, cum sa sterg ceea ce am scris mai sus? :)

prea mult am scris. eu cu starea mea, iar voi va stricati ochii cu rindurile mele

Din cate vad eu, declansarea starii, este prietena. Te macina trecutul, prezentul cat si viitorul.. ori o accepti asa cum este, ori o excluzi din viata ta..

Nu mai pune frane vietii, chiar nu ai motive.. uita-te in jurul tau.. la oameni neajutorati, batrani care de abia fac fata de azi pe maine, oamenilor cu handicap fizic.. Nu pe ei ii aud spunand ca vor sa-si puna capat zilelor, ci pe un pusti de 21 de ani.. care are toata viata inainte si o familie alaturi de el !!!

Te analizezi prea mult, si cred ca ai uitat cum este viata "la pura intamplare". Iesi afara, relaxeaza-te, limpezeste-ti mintea, bucura-te de soare, distreaza-te, iesi cu prietenii, fa-ti planuri de vacante, cu ce ti-ai dori sa vezi si sa faci in viata asta..

mi s-a propus sa fac terapie cognitiva, si am acceptat, ca la sfirsitul incercarii sa-mi spuna ca psihoterapia nu ma va putea ajuta fiindca exista niste stimuli care nu imi permit sa ma las condus...

recent am constat ca sufar de gelozie.. morbida ?

"Persoanele care sufera de gelozie morbida sunt predispuse la anxietate severa, depresie, dificultati in controlul furiei si se pot angaja in comportamente auto-distructive"..

exact asta mi se intimpla mie.. si constatez ca relatiile pe care le construiesc frumos, ajung a le distruge prin acest tip de gindire.. o inventare a diferitor situautii imaginare care mi-ar putea provoca rau, si apoi nelinistea, agitarea si, respectiv supararea persoanei pe care o indragesc si o iubesc :(

ajung sa constientizez ca nu imi pot controla aceste ginduri.. ele m-au bintuit si in alta relatie, si prin asta ajung a-mi distruge tot ce e mai frumos :(

acum se intimpla la fel.. nu constientizam adevarul de ginduri atunci cind aveam astfel de momente si deveneam rautacios :(... acum ma trezesc agitat in fiecare dimineata cu gindul la ea... si ma nelinistesc si mai mult atunci cind ma gindesc ca am pierdut-o si ar putea fi cu altcineva fericita si incep a ma distruge inca mai mult :((

din cauza acestei "gelozii" imaginare, fiindca nu imi da nici un motiv sa fiu astfel, nici macar cit de putin, dar eu continui sa ma abat cu ginduri nebune :(.. imi apare frica, pierd increderea in mine, sunt anxios si imi este frica sa fac orice. ma framint si imi revin greu..

cum sa ma descarc de aceasta gindire? va rog, ajutati-ma..

fiindca starea la care ajung cu astfel de ginduri ma imipiedica elementar sa mai merg la facultate, sa ma pregatesc de ore, sau elementar - de a lua micul dejun sau cina :(

Frate de suferinta DV
Am citit postarile tale, si multe lucruri care le-ai descris le patesc si eu!!Si eu am ganduri, analize legate de prietena mea!!Cateodata nu mai reusesc sa separ gandurile de realitate, nu mai stiu daca cea ce simt e adevarat sau e depresie :( !!Analizez relatia cu prietena mea prea mult, o dau pe o parte, pe alta, ma intreb daca e bine sa continui relatia cu ea, si multe alte!!si chestia nasoala e ca sufletu meu o place, mi drag de ea, dar creieru meu "nebun" parca vrea altceva!!!ISi in mine tot asa este un almanah de sentimente si de trairi, si nu mai stiu care sunt adevarate si care nu!!
te salut, numai bine

eu sunt fata si trec cam prin aceasi problema ca si tine oarecum..m-am indoit de el (fosta lui iubita il cauta iar el spune ca nu ii da importanta, i-am spus despre trecutul meu dupa 2luni(ca am fost fortata de fostul) iar acum ma pus la zid drept o mincinoasa...ptr ca nu i-am spus anumte lucruri cand ma intrebat el!! imi spune ca nu mai poate avea incredere in mine ca sunt mincinoasa, iar el nu poate sa treaca peste lucrurile astea.imi spune ca ma iubeste foarte mult dar numai poate.sunt disperata...il iubesc enorm de mult...am 21 de ani si e prima relatie serioasa..NUMAI pot manca bea apa, cand vorbesc cu el si imi spune ca sunt mincinosa si ca nu mai vrea sa stie de mine, lesin, imi tremura tot corul.inima bate puternic si alert, nu mai pot dormi noaptea...i-am spus ce patesc si 2 nopti mi-a vorbit ffff frumos, ca ma iubeste enorm, ma alinatat.. m-a zis ca totul va fi bine si vom trece peste toate,
era cum a fost la inceput..iar a2a zi revenea la cel rece si indiferent...iar acum imi spune ca nu il impresionez si ca ma vait ca un copil!!! CE SA FAC????????? NUMAI REZIST!!!

sunt studenta la psihologie in anul 2.si nimik nu ma ajuta!!

singuri noi noua si voi voua va creati aceste probleme, ele in realitate neexistind.
singuri ne creeam niste ginduri, fantasme false pe care le credem, ne ingrijoram, ne framintam si apoi poftim - depresie nevrotica.
gindurile urite ne aduc la slabirea sistemului nervos. agitarea care singuri o inrautatim ne aduc la pierderea nervilor.
ajung la concluzia ca trebuie sa fii mai indiferent in tot si sa judeci doar dupa fapte si sa nu iai nimic aproape de cap si inima. Fiindca tot vine de la creier. daca il agiti - te imbolnavaesti. eu 6 luni tot mam framintat si singurel mi-am inrautatit situatia pina a ajunge in cel mai slab si rau hal...

fii puternic. Sunt baieti inselati, dar ei nu se pierd cu firea si merg mai deprte. Sunt acei care isi inchipuie asta in permanenta ca vor sau sunt inselati si se autodistrug si ajung in depresii fara vreun motiv concret.. Fata iti va face felul cit de bine nu i-ar fi cu tine. Te va tine de mina, te va saruta si iti va spune ca te iubeste, dar atunci cind nu esti mai atent vei fi si tu ranit, daca ar vrea sa faca asta.

Eu nu mai am de gind sa ma framint. DA - sunt GELOS, excesiv... dar asta ma ingroapa. Ce trebuie sa fac?

Mai multa incredere! mai multa siguranta! mai multa incredere in sine. esti cel mai bun cind esti tu insuti si nu ai griji.
Femeile nu au nevoie de barbati slabi si ii parasesc, chiar daca la inceput erau frumosi si puternici si tari,. Iar daca accepta sa fie cu ei - atunci te vei simti ca o cirpa. Si astfel vei reprezenta pentru ea..

asta e boala mea..

mai luati-va in miini ca viata e frumoasa si merita traita cu demnitate. scuipati in ideile si oamenii negativisti, luati viata-n piept cum este, nu va plingeti si mergeti inainte. Cu siguranta intr-un final veti reusi! sunt convins de asta.
Sunt convins de faptul ca daca intr-un anumit moment/perioada devii slab si fricos, depasindu-te pe tine insuti si trcitnd de asta stare - vei deveni inca mai puternic decit ai fost inainte sa devii asa.

I WILL SURVIVE :D

Ma bucur sa vad ganduri mai bune, mai optimiste! :) Deci...sa inteleg ca esti pe drumul cel bun? :D

DV, chiar scrii bine :) Uite, ca nu doar tu ai patit-o...Am avut si eu asa zisa "depresie" si a durat si tot intelegeam si tot nu ma puteam lua in miini..La fel a inceput din sentimente.Am fost colegi de grupa, ne vedeam in fiecare zi, e lunga poveste, insa pina la urma mi-a fost greu sa revin.Aveam la fel ginduri de sinucidere, fugeam de comunicare, eram inhibata s.a. toate simtomele unei depresii, am mers de 2 ori la psiholog.Iti pot spune ca daca ai fost tare inainte, dupa ce vei trece peste asta vei fi si mai tare, e o criza de virsta, la mine ea a fost la 20 ani.Dupa felul cum iti exprimi gindurile in scris, tu kiar dai dovada de caracter, pui multe intrebari si principalul e ca cauti raspunsuri si sa vezi ca ai sa le gasesti, trebuie sa lucrezi cu tine..Sunt putini oameni care isi pun intrebari, unii se iau cu distractiile, altii cu alte nebunii, putini se opresc sa se intrebe cine sunt si de ce se intimpla asa!Ai sa vezi ca ai sa reusesti!

am nevoie de un sfat :(

Proiecte, lucrari la scoala, probleme de sanatate, probleme legate de starea interioara. Prea multe ganduri atunci cand iubesti, prea multa energie care se transforma in agitatie, intr-o suprasolicitare a propriilor capacitati. Ma consum, ma enervez, ma macin, ma pierd, ma epuizez - pentru ca iubesc, dar el nu vede si nu intelege asta. Nu pot reveni la o stare de normalitate. Sunt in permanenta nelinistita si preocupata de sentimentele pe care le am. O multime de ganduri pe care nu le mai pot controla. Am nevoie de odihna, de timeout fiindca in asa mod voi ajunge la stress sau la criza de nervi. Sunt intr-un blocaj. Ma gandesc in permanenta la el. Am nevoie de liniste, de izolare, sau poate chiar de fuga de tot ceea ce ma inconjoara. Trebuie sa-mi recuperez fortele sau poate increderea in propriile forte. Trebuie sa ma limpezesc si intr-un anume fel sa ma schimb...
Am nevoie de el mai mult ca niciodata. Il iubesc enorm

Au trecut cateva zile dar nu am gasit nimic nou pe aici. Am scris in speranta sa fiu inteleasa, am nevoie de o parere din exterior, dar incep sa cred ca e inutil ceea ce fac si ca mai bine ar fi sa caut raspunsul in alta parte :(


Mai sensibila, mai intuitiva, mai receptiva, mai adaptabila si mai plina de senzatii - asa vreau sa fiu si asa incerc sa fiu de ceva timp. Imi pot da seama din grimasa lui daca ma simpatizeaza sau nu, daca sunt corecta sau nu, daca este alaturi de mine sau nu. Consider ca perceptiile mele sunt corecte, adecvate si imediate, dar s-ar putea sa nu am dreptate.
Sunt constienta ca o relatie de dragoste poate fi incantatoare la prima vedere, dar si dezamagitoare. Trebuie sa invat sa savurez placerea, dar sa nu sper la prea multe de la el pe viitor :( si asta ma intristeaza cel mai mult.
Incerc sa-mi schimb atitudinea fata de cei care ma inconjoara, sa reactionez mai dur din perspectivele unor anumitor principii pe care le aveam dintotdeauna, dar nu-mi reuseste.
Caut tot felul de explicatii in conduita umana... Sunt un partener dificil!

adio viata sufleteasca

Straniu.. nu-mi vine sa cred ce am scris mai sus cindva..

Ceea ce vreau sa spun, pentru cei care sunt depresivi.. Depresia se trataeaza.. nu e vesnica.
Eu mi-am revenit in postul Mare ca prin minune. Tot ce faceam pina atunci (pe linga faptul ca am acceptat sa iau pastile, care ulterior le-am aruncat la gunoi) era autosugestia pozitiva si spuneam des rugaciune..

Acum, citesc ceea ce am scris odata, si de fapt, acum, dupa acea perioada urita si negativa, straniu sau nu dar sunt mai puternic. Stiu cum sa ma controlez ca sa nu ajung unde am fost. Nu mai iau totul aproape de inima si sunt mai putin pasator la parererile din jur, mai ales daca nu sunt bien intentionate.

Nu va pierdeti curajul, mergeti inainte, viata e una si e frumoasa chiar daca sunt momente dificile. Domnul are grija de noi si sa nu va indoiti pentru nici o clipa, fiindca anume cu ajutorul Lui eu si multi altii au scapat de depresie si ginduri urite.

Depresia are si consecinte pozitive. Daca reusesti, dar asta prin perseverenta, sa scapi de ea, cu siguranta vei deveni mai puternic mental. Curaj!!

sunt exact in sceeasi problema ca si tine numai ca la mine a pornit de la un joc piramidal in urma cu 6 ani si de atunci asa ma chinui si azi indiferent ca am facut tratament sau am fost la psiholog te apreciez si-ti urez succes si ma rog si eu la d-zeu sa-mi revin pt ca am o familie frumoasa si buna, si ma lupt din greu cu starile mele fara sa le spun lor pt ca vreau sa-i feresc de asa ceva.Numai bine