Tristetea vesnica.

Buna ziua, de 5-6 ani simt mereu o stare de tristete profunda.Cand eram mai mic, nu eram constient, insa cu cateva luni in urma am constientizat ca starea pe care o am eu nu e normala si ca nu imi permite sa ma bucur de viata.Mereu simt o tristete, de multe ori rad la glumele altora doar pentru a ma preface ca sunt fericit.O fac pentru a ma integra in societate, pentru ca cine ar sta cu o persoana care e mereu serioasa si depresiva?Nu ma pot entuziasma cu adevarat de nimic, doar ma prefac.Provin dintr-o familie foarte buna in care am de toate, inclusiv si iubire, si bunastare, traume psihice nu am avut, am prieteni buni in jurul meu, dar nu inteleg de ce ma simt asa mereu.In rarele momente cand ma simt fericit, am impresia ca ceva e neinregula cu mine, ca ceva nu e cum trebuie si ca starea de fericire parca e anormala.Ma intristez foarte usor, chiar si un film trist e in stare sa ma aduca intr-o stare de tristete profunda.Cel mai bine reusesc sa fug de aceasta stare privind un film captivant, dar realizez ca asa doar fug de problema.Uneori ma gandesc ca poate o fi de vina faptul ca am o dependenta fata de oameni, sau ca nu ma accept asa cum sunt, ceea ce e chiar adevarat.O fi oare in stare psihoterapeutul sa ma ajute?Presupun ca problema data de la sine nu se va rezolva.