Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a IV-a

Va rog sa aveti rabdarea sa cititi si celelalte capitole ale noastre inainte de a pune intrebari la care poate s-au mai raspuns.
Multa sanatate si..cu Dumnezeu inainte!

buna prozac, buna fetele. suntem numai fete, nu?
doruletz, parca vorbesti despre mine. si mie mi se pare prea frumos sa fie adevarat ca de 2 saptamani ma simt iar cea care am fost inainte. mai mult sau mai putin. ramane in suflet acolo undeva teama ca voi recidiva. dar imi spun ca nu se poate in primul rand pentru ca Dumnezeu ma are in grija, pentru ca sunt sub tratament, pentru ca fac terapie (maine am a doua sedinta) si pentru ca stiu cu ce ma lupt.
in ultima intalnire cu medicul mi-a zis ca nu am TOC ci depresie endogena adica depresie care cam face parte din personalitatea mea si poate erupe oricand, insotita sau generata de anxietate dar nu numai. mi-a zis, cu aceste cuvinte, ca pot deveni deprimata chiar si in momente de bucurie (ceea ce gandindu-ma inapoi s-a intamplat de multe ori). in fine. ca si voi, ma lupt si merg inainte, incerc sa ma leg in fiecare zi de ceva si in general de faptul ca am un copil de crescut si are nevoie de mine.

pe voi va influenteaza vremea asta? eu sunt tare meteosensibila si ma rupe cand e inorat si ploaie asa.

o alta chestie pe care o mai fac acum este ca iau vitamine (Calciu Nicomed si Supradyn) si incerc sa mananc cat mai sanatos: fructe, legume crude, nuci, cereale integrale, gratar, lapte, iaurt, cat pot de sanatos. Slava Domnului ca am de unde.

Sa ne ajute Dumnezeu la toti!

doruletz,
fiecare dintre noi suntem si reactionam unic la tratament si evident la oricare afectiune. din pacate in cazul meu OCD s-a cronicizat si sansele de recidiva sunt foarte mari. iti reamintesc ca eu am stat apropae 2 ani de zile indurand acest cosmar pana mi-am luat inima in dinti si am spus familiei. n-am putut spune nimic din ce simteam si din cruzimea gandurilor pe care le aveam convinsa fiind la acea vreme ca sunt...nebuna! asta este si caracterul primar al bolii: "secretizarea" suferintei, persoana implicata sufera in interior convinsa ca un om normal nu poate avea astfel de ganduri/tendinte samd.
hai ca ma pierd in detalii...
apoi au urmat inca aproape 3 ani de tratamente subdozate sau "pe langa", timp in care boala a avut vreme sa se cuibareasca in mintea mea.
am incercat si terapie, in cazul meu nu a mers...
nu are sens sa incep sa enumar psihologii "mari" carora le-am pasit pragul si de care eu una nu m-am simtit ajutata.
dar, repet, este numai cazul meu!
poate sunt eu rezistenta la acest tip de terapie sau poate am dat de cine nu trebuie si ca atare am irosit bani si timp aiurea, nu stiu...rezultatul este clar: am zile bune de care ma bucur enorm si zile mai proaste sau foarte proaste cand sufar. inca sufar.
asta este boala.
poate suna a resemnare. nu, nu m-am resemnat ci incerc din rasputeri sa-i fac fata si sa ajut (atat cat ma pricep )sa indrum si pe altii pe drumul anevoios al vindecarii.
nu-ti pierde speranta, tu si alte persoane ati luat boala "din pripa" cum se zice si sunt sigura ca sansele de recidiva sunt mult mai mici decat in cazul meu. trebuie sa gandesti pozitiv.
te imbratisez si va urez o saptamana linistita tuturor:))

prozac, imi pare rau ca aud asta.ca mai suferi.
dar spune-mi, ce iti provoaca durere?aceleasi ganduri obsesive?de violentza, blasfemice?ce mai exact?
nici io nu sunt suta la suta refacuta, de fapt n-as putea sa cuantific in procente, cum spui si tu, e oscilant.zile bune si zile mai putzin bune, dar parca nu mai sufar.adica nu-mi mai provoaca suferintza aia grea pe care am cunoscut-o si eu.
eu parca as fi mai rau cu blasfemicele sa zic asa.dar nici la acest capitol parca nu f rau.dar, daca e ceva care ma tzine sa cred ca as fi vindecata, astea sunt.ganduri blasfemice.tu ai d-astea?
te pup si doamne ajuta.

doruletz, am avut ganduri violente si blasfemice. mult mai intense si suparatoare erau cele violente legate de faptul ca as putea sa ii fac rau copilului meu. erau atat de pregnante si atat de crude incat nu-mi gasesc cuvinte sa le pot descrie suferinta produsa. ma rugam cat de mult puteam si cat de des aveam prilejul. apoi au venit si gandurile blasfemice cu continut sexual la adresa celor sfinte.era cumplit! firicelul de echilibru pe care il regasisem atunci cand ma rugam se destrama incet dar sigur odata cu navala acestor cumplite ganduri. nimic nu mai avea logica, sens...
atunci am suferit cel mai mult caci simteam ca rugaciunile mele nu mai ajung unde trebuie si nu-mi gaseam nici-un echilibru. se instalase disperarea in sufletul meu!
in fine...a trecut...
deci am avut si atunci cand sunt foarte stresata sau cand am o suparare ca tot omu tind sa reapara.
imi facea f bine sa vb cu preoti deschisi la minte despre ceea ce mi se intampla si ii multumesc lui DD ca am avut norocu sa dau de oameni echilibrati, nu de cine stie ce fanatici care ma sfatuiau sa ignor aceste ganduri sau sa nu le bag in seama oricat de cumplite erau. la inceput mi-a fost greu, apoi incet am inceput sa iau o atitudine mai delasatoare fata de acele ganduri, sa-mi spun "le-am avut si ieri si nu mi s-a intamplat nimic, cu siguranta si azi va fi la fel" si tot asa pana cand au disparut..
uneori mai apar si tot asa...
ce ma supara.
am ramas cu o depresie adanc infipta, o teama persistenta de a ramane singura cu iubitul meu copil, teama care inca ma macina si peste care nu am trecut din pacate.
dar, sper, sper ca intr-o buna zi voi trece peste toate astea, sper ca se va gasi leac si la aceasta boala. sper!!!

Buna Prozac !Buna tuturor!
Pot sa spun ca va inteleg trairile si temerile. Hai sa va povestesc ceva ce poate o sa vi se para interesant.
Bunica mea este o femeie foarte religioasa si copil fiind imi petreceam o mare parte din vacante la ea. Tot timpul vorbea despre D-zeu si imi spunea ca trebuie sa ne rugam la El sa ne ierte pacatele caci noi oamenii suntem foarte pacatosi. Imi povestea despre rai si iad si mi spunea ca D-zeu ii pedepseste pe cei rai si ca merg in flacarile iadului. Banuiesc ca pe aceasta baza au inceput gandurile mele rele fata de Divinitate. Imi amintesc ca ma plimbam prin fata casei bunicii si nu mai puteam de frica. Imi era frica sa gandesc asa ceva si totusi o faceam. Incepeam apoi sa ma rog sa fiu iertata si gandurile reveneau chiar si in timpul rugaciunii. Normal ca ma panicam. Nu retin acum toate amanuntele pentru ca sunt foarte multi ani de atunci dar stiu ca dura saptamani intregi treaba asta, uneori zilnic.

Ce ziceti e asemanator cu TOC ?
Nu aveam tot timpul gandurile astea, erau perioade, asa imi amintesc. Incepeam apoi scoala si probabil ma deconectam. Apoi iarasi reveneau gandurile. Au trecut anii am am ajuns in adolescenta. Aceleasi ganduri cu o mai mica sau mai mare intensitate, periodic. Am ajuns la facultate, acelasi lucru. In afara de cateva perioade din copilarie nu-mi amintesc mai tarziu sa fii avut gandurile astea zilnic.

In timp teama a scazut. aveam o stare de disconfort dar nu de panica. Aveam tot timpul insa nesiguranta ca rugaciunea nu-mi va fi ascultata din cauza gandurilor blasfemice. Apoi am ajuns sa ma gandesc ca sunt o proasta si ca ma chinui singura fara sa fie nevoie si ca D-zeu e sus si intelege ca gandurile mele nu sunt din rautate sau ingnoranta, sau rea credinta.
Va dau cuvantul ca nu am stiut niciodata de TOC si nici nu am vorbit cu nimeni despre gandurile ce le aveam, asa ca nu am stiut ca sunt si altii care au aceleasi ganduri. Ce vreau sa spun acum este ca daca iti vin niste ganduri in mor repetat in minte nu cred ca este neaparat o boala. Voi ce ziceti? Am avut gandurile astea dar am reusit sa le faca fata si sa nu ma mai apuce damblaua. Cu cat teama de ceea ce gandesti scade cu atat mai rar apar acele ganduri. Si invers. Cu cat ti-e mai teama cu atat revin mai des.

Nu dau sfaturi la nimeni, ceea ce am scris este o experienta de viata pe care am impartasit-o. Din contra am nevoie de parerile voastre.
Va doresc o zi buna la toti !

Am tinut sa povestesc cele de mai sus pentru ca imi pare rau de mamicile de aici care tremura de frica gandului ca ar putea sa faca ceva rau copilului. Ganditi-va ca este o frica ce va trece! Este poate acelasi gen de frica pe care o au copii ca le vor muri parintii !

Flori3, multumim pentru experienta impartasita si pentru cuvintele de incurajare:))).
Este foarte bine ca gandurile le-ai putut tine sub control si nu ti-au "acaparat" viata. Nu-s medic, poate a fost un TOC cu o intensitate mai mica sau poate doar o forma acuta de stres, bine ca ai trecut peste. Incercam si noi, cei loviti de boala, asta sa ne ducem o viata cat mai aproape de normalitate, uneori reusim, alteori.. ne e mai greu si apelam la specialisti.
Ideea de baza e ca nu trebuie sa ne lasam invinsi de boala, sa luptam si fiecare zi sa o cosideram o mica victorie.
Va urez tuturor zile linsitite:)

Buna dimineata,
Da Flori, asa e cum zice Prozac, fiecare zi trecuta cu bine trebuie considerata o mica victorie - desi eu una gasesc destul de obositor efortul in ultimul timp. Dar care ne este cealalta varianta?
Eu nu am TOC. Am o Tulburare anxioasa si depresie endogena (severa parca a scris pe scrisoarea medicala ultima oara medicul). Destul de nasol oricum... adica imi afecteaza viata si fiecare zi e o lupta continua, ma turbeaza sa nu stiu cum ma voi trezi in dimineata urmatoare, mai ales cu un copil mic de crescut.
Acum reducem Xanax-ul. Luam 0, 75 si de luni am redus la 0, 50. Nu pot sa cred ce efecte nasoale: anxietate la greu, dureri de cap, de stomac, greata. Azi parca imi e mai bine si ma rog la Dumnezeu si Maica Domnului sa fi trecut.
Am baietelul cu viroza si ma scol de doua nopti din ora in ora ca tuseste si sa il invelesc (la noi e f frig in casa) si sunt absolut varza la serviciu unde sunt destul de solicitata.
Nu vreau sa ma plang, ma descarc si eu aici pentru ca numai cine trece prin astfel de stari stie cu ce ma confrunt. Altii le considera fitze.
Nu sunt super incantata de terapie, dar zic ca suntem in perioada de cunoastere, nu vreau sa ma pronunt chiar asa de devreme. Temele pe care le-am primit pana acum sunt: jurnal zilnic al gandurilor care ma obsedeaza daca sunt, al starilor anxioase sau de depresie, cu descrierea si estimarea emotiilor, starilor fizice; listarea temerilor si a obligatiilor pe care eu cred ca am in ordinea prioritatilor; un exercitiu de respiratie; si in fiecare zi sa fac ceva ce imi place timp de 10 min. Nu am reusit sa le fac pe toate dar majoritatea da. Imi mai scapa ex de respiratie ca le mai uit sau cele 10 min ca nu am timp dar... sper sa imi fie ok cu terapia asta si sa ma ajute pt ca e FFFFF SCUMPA (100 lei sedinta).
Va tin la curent. Doamne ajuta tuturor.
Marushka, tu ce mai faci?

Buna prozac,

Buna tuturor... Am descoperit acest site de multe luni cand cautam sa vad daca TOC se vindeca. Eu am de mult TOC, dar a fost la nivele la care se putea tine sub control foarte usor. Din cand in cad spargea si mai luam medicamente, mai trecea... dar niciodata nu am fost tratata pentru TOC. O singura doctorita mi-a spus acum vreo 6 ani ca am asta, dar mi-a dat un tratament de mi-a sarit parul din cap de rau ce mi-a fost... si cum habar nu aveam ce e TOC, am zis ca nu are dreptate si ca imi vad de treaba mea. Am inceput o psihanaliza, s-a redus intensitatea problemei, mi-am deschis o afacere... m-am epuizat si la mult timp de la ultima pastila au reaparut obesiile. A fost greu cateva zile, am luat Rivotril si s-au dus. A, am uitat sa spun, eu am TOC cu obsesii religioase si tocmai de aceea nu credeam ca am toc... adica pentru mine oamenilor cu TOC le e frica de chestii reale, nu imposibil de probat. Dar sa ma scurtez un pic. La inceputul lui 2007 m-am despartit de iubitul om, dupa 6 ani de relatie. A fost cumplit, afacerea am facut-o impreuna si lucram inca impreuna. Partea cea mai cuplita a aparut dupa ce mi-am gasit pe altcineva, a aparut presiunea enorma de a ma avea de impartit in doua vieti, acasa si la serviciu. Colac peste pupaza, anul trecut am pierdut o sarcina cu noul meu iubit si tutul s-a dus in cacat. Practic de atunci s-a conturat TOC-ul, cu regulile lui. am refuzat sa mai iau medicamente, toata lumea imi spunea sa nu ma mai droghez, sa trec singura peste asta... pana cand n-am mai putut, am reinceput sa iau Rivotril. M-a ajutat putin, dar nu teribil. Intre timp, am citit calumea ce e TOC, am gasit si acest forum si am cautat un medic care sa trateze TOC-ul si nu personalitatea mea excentrica care imi place, de altfel. Pacat ca intre timp, intr-un an de zile gandurile mi-au mancat zilele, m-au facut sa nu ma mai pot bucura de mare lucru, sa nu fiu in stare sa iau decizii pentru viitorul meu. Stiu ca situatia delicata in care ma aflu apasa pe mintea si emotiile mele, dar ma simt cumplit de vinovata ca nu pot face fata mai usor si ca deviez in ganduri. Poti sa ajungi sa te intrebi absolut orice!!!! Si mi-e tare greu... am inceput terapia cognitiv comportamentala si, vai, iau si eu Prozac. Am mai luat 3 saptamani inainte sa dau la facultate, cand a spart buba si mi-a fost rau de nu credeam ca mai e ceva pe lumea asta care sa ma scoata din nebunie. Si acum... vreau sa fac un copil, dar imi e cumplit de frica sa nu-l pierd... am pus in balanta si am ales sa iau pana la urma medicamente, poate lucrurile mai trec iar eu voi avea optimism si curaj de a merge mai departe, de a ramane insarcinata. A, unii spun ca nu e nici o problema cu Prozac in sarcina, dar eu vreau sa iau o perioada, dupa care sa raman insarcinata. Habar n-am.. tot ceea ce vreau este sa ma simt din nou ok, asa cum stiu eu ca pot fi. Cat despre TOC-ul cu specific religios, am gasit un articol super interesant pe tema asta. E ca orice alt TOC. Cel mai naspa e ca face atat de rau boala asta, incat vorba lui prozac, teama de recadere este naspa rau. Adica sa te simti o vreme bine sau macar cateva ceasuri, cateva zile dipa care sa te apuce din nou. Sa stiti ca merge chestia cu sa nu dam atentie gandurilor. Prietenul meu mi-a marturisit ca a avut si el un TOC, care i-a trecut si care il mai sacaie uneori, dar stie ca daca ii da atentie e naspa. El mi-a spus: "Nu da atentie! Cu cat dai atentie mai mult, cu atat te afunzi mai rau. Detaseaza-te! Pe moment simti ca tu pierzi, dar sa fii mereu constienta ca pe termen lung, tu castigi!". Va spun asta pentru ca de multe ori imi iese chestia asta. Alteori plang si mi se pare ca o sa mor, dar hei, sunt multi oameni care trec peste TOC (am citit prozac parerea ta ca nu se vindeca)! Nu cred ca se vindeca, dar cred ca se poate reduce la un nivel la care cum scoate coltul, cum ii putem da peste cap. Problema e sa ne impacam noi cu ideea ca nu suntem niste anormale. Ca asta e si lucrul care ma face pe mine sa sufar... Ce, cutarica care are hepatita si trebuie sa ia toata viata pilule pentru asta e mai tare decat mine care am TOC? Si pe care, ha ha ha, nici macar nu-l pot transmite nimanui? Haideti ca am scris o gramada. Eu cred ca ne va fi bine!

Sophie, si pentru mine decizia de a lua medicamente a fost fff dificil de luat. Mi-au trebuit 8 ani de chin cu intreruperi. Acum cand mi-a ajuns cutitul la os si am si un copil mic, am recurs si la aceasta solutie. Dupa cum vezi, nici mie nu mi-a fost super, de fapt nici in aceasta seara nu ma simt prea bine... Nu imi dau seama daca e faptul ca Fevarinul totusi nu merge sau daca e faptul ca am imputinat doza de Xanax dar... ma simt ciudat. Si am o anxietate... si acuma colac peste pupaza si insomnii. Mi se pare ca ma duc in jos in loc sa o iau in sus.
Ai dreptate cu atentia acordata gandurilor, dar ideea e cum sa faci sa nu le dai atentie cand iti acapareaza creierul?

buna tuturor.poate atzi citit mesajele anterioare, io ma simt mult mai bine.dar in paralel fac un tratament homeopat.din martie 2008.si medicul care ma trateaza mi-a zis ca prin primavara asta o sa terminam.io am mare incredere in homeopatie.mare incredere.asta pt ca m-am informat un pic.ce va sfatuiesc este sa va informatzi de aceasta forma de tratament si apoi sa apelatzi la un medic bun.este f important ca medicul sa fie foarte cunoscator in domeniu.sa fie f bun.
se poate lua tratament homeopat concomitent cu cel alopat, fara probleme.si nu are efecte adverse ca cel alopat.io am mare incredere.
nu este f vehiculata modalitatea asta de tratament pt ca e relativ recenta, de 200 de ani.dar informatziva si-mi vetzi da dreptate.nu e nici placebo, nici vrajitorie.e pur si simplu medicina alternativa.de altfel, medicul homeopat trebuie sa fie la baza medic traditzional, indiferent de specializare, si apoi sa aiba pregatire pe homeopatie.io am avut norocul sa dau peste unul bun.e drep, e a doua incercare.succes.va pup

Cum poate o boala non organica sa aduca atata suferinta ?
Am citit astazi din postarile voastre mai vechi sa pot intelege mai bine cu ce se "confrunta" fiecare si sa vad eu unde ma incadrez :)). Nici nu ma intereseaza de fapt unde ma incadrez ci doar cum sa trec peste.
Anxietate, stari depresive, teama de "toate" ? Da, imi sunt cunoscute. TOC-ul nu reuseste sa se dezvolte ca ii dau peste cap dar sunt celelalte.
Cum facem fetelor ? Ce porneste din minte, in minte trebuie sa se rezolve dar intrebarea este cum? Voi va tineti de tratamente care mai de care mai complicate, poate ca aveti dreptate, nu stiu. Eu ma incapatanez sa nu iau medicamente. Nu pot sa-mi explic cum ceva care nu tuseste si nu stranuta are nevoie de tratament.

Daca as merge la un psihiatru sau un psiholog cred ca ori mi-ar zice ca sunt in regula ori ca sunt dusa rau :)). De ce ? Pentru ca am putin din fiecare. Cele mai rele sunt la mine starile de care scriam mai sus.
Stiu ca multi psihoterapeuti incearca sa afle cauzele care genereaza boala fiecaruia. Ei bine eu cauzele le stiu si mai departe ??

Ma simt ca si cum ma invart in cerc. Am o problema cu stresul si gandirea negativa cum ii zic unii. Si ? Ce pot sa fac ?
Am citit pe site ceva de genul ca anumite evenimente din viatza le clasificam ca "esecuri", interpretare care ne da o directie gresita ducand la depresii si probleme psihice. Ca totul depinde de cum vedem lucrurile.
Dar cum sa clasific domnilor doctori faptul ca tata meu era acoolic, erau certuri si batai pana dimineata, toata casa duhnea a alcool si fum de tigara?Ca tatal meu ma iubea dar imi spunea ca nu sunt buna de nimic ??
Ca eram bolnaviciosa si la 20 si ceva de ani aveam deja 2 operatii ?
Si inca 2 tratamente constante.
Ca primul meu iubit m-a inselat si a venit a 2 a zi dupa eveniment si mi-a spus ca ii pare rau dar ca arata asa de bine tipa ca nu s-a putut abtine.
Banuiesc ca astea ar fi cauzele dar nu pot sa le interpretez ca pozitiv, nici daca ma gandesc la ele de 1000 ori. Cred ca le-am "digerat" pe toate si intr-un fel m-am impacat cu ele dar teama a ramas.
Si de asta cred eu dragelor fete ca ca ori ma ajut eu ori un psiholog nu stiu daca o poate face. Voi de ce credetti ca aveti starile astea ? Imi pare rau daca am sarit eu peste ceva si voi ati scris deja doar ca e foarte greu sa urmaresti printre retete si alte postari ce a scris fiecare. Ma multumesc si cu un copy-paste :)

Salutare fetelor,

Din citiri..va spun ca OCD are diferite grade de severitate. Asa ca flori3, nu-ti bate capu si nici nu mai citi daca esti ok si iti duci viata cu bucurie. Treci pur si simplu peste aceste stari daca ele nu te deranjeaza incat sa apelezi la un specialist.
Eu, va spui iar din experienta, mie de fapt, imi acaparasera mintea aceste ganduri parazitare, imi creeau anxietate si depresie aproape de limita insuportabilului. Ei, in situatia este este impetuasa interventia unui specialist si implicit a medicatiei.
Si eu mi-am descoperit cu ajutorul terapiei potentialele cauze ale acestei tulburari, abuz psihic, fizic si sexual in copilaria timpurie..dar ce pot sa fac?
Apoi frustrari si sentimente innabusite peste care crezusem la vremea respectiva ca am trecut, insa nu, au aparut peste ani cu o intensitate foarte mare.
Ce pot face, decar sa merg mai departe, sa nu ma las doborata de boala si sa consider fiecare zi traita o mica lupta castigata.
Si t...hanks God that prozac exist!
Va imbratisez si va doresc un we linistit!

doruletz, si eu faceam tratament homeopat cand am inceput tratamentul cu Xanax si Fevarin. dar medicul meu (nu cel homeopat) a zis ca sa intrerup orice alt tratament pentru ca nu isi va putea da seama daca cel prescris de el da rezultate sau nu. dra homeopata la care am fost eu, dra Fagarasanu, mi-a zis ca "la balamuc" o sa ma bage aia in spital cu medicamentele deci ei nu as fi putut sa ii spun ca sa iau in paralel. asa ca, deoarece homeopatele nu functionau, eram in criza mare de anxietate, cu atacuri de panica zilnice si depresei, am apelat la cealalta metoda. tu nu esti tot pe fevarin? daca da, mai zi-mi si mie o data cat ei, ai anxietate? de cat timp iei? cum il opresti?

Flori, cred ca povesti avem toti. Daca poti sa tii sub control si nu crezi ca iti trebuie medicamente, atunci nu iti trebuie. Eu m-am dus mai impinsa de familie, mai din convingere nitzica, mai ca nu mai stiam ce altceva sa fac. Acum nu pot zice ca mi-e foarte bine, dar imi este MAI bine.

Va pup si Doamne ajuta!

cata77, io sunt pe prozac, din ian 2008.dar vreau sa-ti spun ca initial, avand teama de tratamentul alopat, si io am mers la homeopat.ma rog, e de povestit.mi-a dat un tratament f tare si m-am simtit si io f rau si de teama sa nu innebunesc definitiv am mers la psihiatru.
in fine, apoi am schimbat homeopatul.comunic mult mai bine cu acesta.in fine.voiam sa spun d fapt ca io i-am zis de la inceput dr psihiatru ca iau si tratament homeopat si a zis ca e ok.ca de fapt, emediul homeopat actioneaza la un alt nivel, molecular.si ca nu se contrazic, oricum, cele 2 forme de tratament.dar daca te informezi un pic despre homeopatie ai sa vezi cum actioneaza.io am mare incredere bazandu-ma pe ce am citit si avand mare incredere in medicul la care ma tratez.este la baza un orelist medic militar.si il stiam de dinainte de 1989.dr.cadar sorin dan.e f responsabil.imi da multa incredere.potzi citi si pe net multe lucruri, chiar si interviuri ale lui.are o experinta de vreo 20 ani si in homeopatie.
mult noroc

voiam sa mai spun ca si tratamentului homeopat ii trebuie o perioada in care sa actioneze si apoi sa se simta efectele.iar modul de actionare e urmatorul:la inceput accentueaza simptomele bolii, pt ca apoi, treptat, sa isi faca efectul in sens pozitiv.

doruletz, iti multumesc pentru detalii. la fel si eu, incepusem tratamentul homeopat dar imi era rau rau de tot. nu l-am putut duce doar pe acela, in situatia in care am copilul, casa, serviciul, in fine. intelegeti voi.
psihiatrul meu ti-am zis ce mi-a spus. ca sa nu le fac pe amandoua o data.
acuma... nu stiu ce sa fac in privinta asta pentru ca si eu am citit despre homeopatie si nu am intrerupt pt ca nu am incredere ci pt ca imi era mult prea rau si trebuia totusi sa imi revin mai repede, nu mai puteam suporta starile de anxietate, panica, apoi depresie, nesomn, nemancare etc.
eu cunosc un dr cadar de la bio-medica, este acelasi? ca daca da, il stiu, stiu ca e de incredere, mie mi-a dat tratament pentru o afectiune pe care o aveam la gat mai demult. m-as duce si eu sa ma consulte.
si tu, de cand faci trat. homeopat? te simti mai bine? cand crezi ca scoti prozacul? antiaxiolitic iei ceva?
eu acuma ma chinui sa scot xanax-ul asta, mai am 0, 50 pe zi, dar efectele dupa ce micsorez doza sunt destul de naspa. in fine. sa scap de el si vad eu dupa aceea.

buna, hai sa va imartasesc si eu din experienta mea.am toc de 6 ani am trecut prin momente foarte dificile, am spus am trecut pt ca acum de vreo 3 ani ma simt foarte bine.iau de 3 ani efectin75mg si serlift 50 mg si pot sa spun ca m-am vindecat.nu mai am nici o obsesie, depresie, ginduri negative s.a.m. prozac ai facut o treaba foarte buna ca ai deschis acest site pt ca ajuti foarte multi oameni in suferinta. aici vorbesc deschis pt ca ne intelegem unii pe altii ne ridicam moralul reciproc. tocmai de asta am intrat ca sa va ajut atit cit pot eu cu toate ca nu am timp sa intru, muncesc 12 ore pe zi dar macar seara cind ajung acasa sa va mai incurajez ati cit pot eu. am citit tot ce s-a scris si multe opinii sunt ca toc nu se vindeca dar eu va spun din experenta mea cu aceasta boala cumplita ca se vindeca dar cu rabdare si tratament.nu stiu ce se va intimpla cu mine daca nu o sa mai iau tatament, dar acum dupa 3 ani de tratament pot sa-i mutumesc celui de sus ca m-am vindecat. poate nu ma credeti dar eu in sufletul si mintea mea ma simt vindecata. nu am facut nici un fel de terapie doar tratament si atit. iau aceasta doza de tratament de 3 ani nici in scadere nici in crestere pur si simplu aceiasi doza. nu stiu ce sa va mai spun asa ca va salut pe toti si sa nu uitati niciodata ca acolo sus cineva va iubeste. daca vreti sa ma intrebati cite ceva o sa va raspund cu cea mai mare placere pt ca va inteleg foarte bine va doresc multa sanatate si mai vb

Buna fetelor,

Nu mai stiu cine a facut un comntariu si s-a intrebaat de ce sa ia pastile pentru ceva ce nu tuseste? Pai si la noi e tot o tulburare fizica, stiti voi, subtantele din creier (si el un organ, nu? cel mai important) care ne creeaza stari naspa, anxietate, etc... la fel cum gripa provoaca tusea. Dar din nou, daca poti trece peste toate astea fara tratament medicamentos, foarte bine. Eu m-am chinuit un an pana cand am acceptat sa iau prozac pentru ca nu imi era OK.
A, faza cu gandurile care invadeaza creierul: mai pangi, te mai dai cu capul de pereti, dar mai si trece... Gasiti-va cate ceva de facut mereu si o sa vedeti ca lucrurile nu mai par chiar asa e grave... si, pe masura ce nu mai par asa de grave si aveti stari de bine, va puteti sun pai ce palaria mea, daca ma gandesc, imi e rau.. Nu imi e mie bine cand frec altceva in afara de ganduri?
Tuturor v-a fost bine odata. Ei, va fi din nou bine. Si mie imi va fi din nou bine... am momente extraordinare uneori. Si mie-e asa de frica sa nu ma apuce din nou ca iar ma apuca. Dar ma ai prind si eu de capcanele intrebarilor si le mai trimit in ma-sa. Nu mereu, ca nu pot mereu. Fetelor, capul sus!
Imi pare bine ca am intrat pe acest forum. Pot impartasi cu voi momentele frumoase si daca ne spunem cu toatele succesele, cred ca ne molipsim una de la alta si mai uitam de toc... care se va transforma intrun toculet. Bafta!
Eu sunt la politie ca mi-am hrascait masina intr-o poarta. Ce tare, au astia aici o asala nu net. Super!

Buna fetelor,

Nu mai stiu cine a facut un comntariu si s-a intrebaat de ce sa ia pastile pentru ceva ce nu tuseste? Pai si la noi e tot o tulburare fizica, stiti voi, subtantele din creier (si el un organ, nu? cel mai important) care ne creeaza stari naspa, anxietate, etc... la fel cum gripa provoaca tusea. Dar din nou, daca poti trece peste toate astea fara tratament medicamentos, foarte bine. Eu m-am chinuit un an pana cand am acceptat sa iau prozac pentru ca nu imi era OK.
A, faza cu gandurile care invadeaza creierul: mai pangi, te mai dai cu capul de pereti, dar mai si trece... Gasiti-va cate ceva de facut mereu si o sa vedeti ca lucrurile nu mai par chiar asa e grave... si, pe masura ce nu mai par asa de grave si aveti stari de bine, va puteti sun pai ce palaria mea, daca ma gandesc, imi e rau.. Nu imi e mie bine cand frec altceva in afara de ganduri?
Tuturor v-a fost bine odata. Ei, va fi din nou bine. Si mie imi va fi din nou bine... am momente extraordinare uneori. Si mie-e asa de frica sa nu ma apuce din nou ca iar ma apuca. Dar ma ai prind si eu de capcanele intrebarilor si le mai trimit in ma-sa. Nu mereu, ca nu pot mereu. Fetelor, capul sus!
Imi pare bine ca am intrat pe acest forum. Pot impartasi cu voi momentele frumoase si daca ne spunem cu toatele succesele, cred ca ne molipsim una de la alta si mai uitam de toc... care se va transforma intrun toculet. Bafta!
Eu sunt la politie ca mi-am hrascait masina intr-o poarta. Ce tare, au astia aici o asala nu net. Super!

incepusem asa de bine saptamana... energica... si ma suna sotul la 8 ca bona ne-a dat 2 saptamani si ne lasa din cauza de probleme personale. deci m-am socat asa de tare incat am inceput din nou sa ma tem rau ca iar imi va fi rau, ca imi vor reveni starile proaste. si stiu ca e un cerc vicios ca daca continui sa gandesc asa chiar asa se va intampla si nu ma pot opri. e bine ca azi am sedinta de terapie... poate ma ajuta cumva... desi parca e tot in faza de a aduna informatii despre mine - e doar a 3 a sedinta.
tot incerc sa imi spun ca nu ma lasa Dumnezeu. sper sa functioneze in curand.

Nu te lasa Cata Dumnezeu, nu ne lasa la greu pe toate.
Multumesc tuturor fetelor care s-au oprit si ne-au impartasit cate ceva din experientele lor pozitive. pe mine una, ma exalteaza sa aud ca sunt si oameni care s-au vindecat de TOC, asta imi da putere sa merg inainte si sa spun...e doar o faza proasta si imi va trece.
Am avut un sfarsit de saptamana incarcat cu multe probleme personale si cu mult stres. sper din suflet sa nu ma afecteze pe mai tarziu. m-am studit destul de bine si am vazut ca, desi, dac fata cu bine stresului, acesta isi pune amprenta cateva zile mai tarziu cand totul a trecut.
diseara incep fevarin, jumatate de pastila de 50mg, tineti-mi pumnii sa imi fie bine.
acum sunt un pic anxioasa, dar imi va trece:)
va pup si mai vorbim!

prozaca mea draga stii bine ca Cineva a auzit numele tau duminica asta la Sf. Liturghie. Sa iti mearga bine si sa te simti din ce in ce mai bine! Doamne ajuta!

Prozac,

Pai tu esti cea mai smechera de pe acest forum:-) Sigur ca iti va fi bine. Stii tu cum e cu stresul si analiza: poate ca de data asta nu iti va fi rau chiar daca ai avut multe probleme.
Imi povestea odata o psihiatra ca decretase ea ca joi era ziua cu ghinion. Nu stiu ce nu-i mersese ei vreo cateva joi la rand, asa ca si-a s[us ca joi ii merge rau. (E si asta o excentrica, dar un medic bun). Si azi asa, maine asa pana cand a observat ca joia lumea nu-i mai spunea chestii importante de teama sa nu o supere si sa urle asta ca are o zi proasta. Si cand s-a prins de reactia celor din jur a decretat ca joia nu mai e ziua ei proasta. Si n-a mai fost!
Deci, ce-ar fi sa decreteam si noi in momentul in care ne apuca anxietatea ca NU O SA NE APUCE! Si azi asa, maine asa, poate nu ne mai apuca.

Buna tutror !
Sophie eu scriam zilele anterioare "Nu pot sa-mi explic cum ceva care nu tuseste si nu stranuta are nevoie de tratament.". Stiu treaba cu substantele prezente in creier cu serotonina si alte chestii, dar se poate masura ? iti spune medicul : doamna ai un deficit de X substanta si iti trebuie medicamentele cutare..? Eu din cate stiu in cabinetele normale de psihiatre si psihologie nu se practica asa ceva si tocmai de asta am o retinere fata de retetele lor.
Cata77 draga, referitor la " Daca poti sa tii sub control si nu crezi ca iti trebuie medicamente, atunci nu iti trebuie" - am o retinere fata de medicamentele astea nu stiu daca imi trebuie sau nu. Poate ca imi trebuie, am si eu zile proaste cand starile anxioase imi mananca puterile. Am senzatia de multe ori ca este un rau fizic. La mine mai este ceva. Am o spasmofilie in toata frumusetea ei si de asta de multe ori nu-mi pot da seama exact de ce ma simt rau, cunoscut fiind faptul ca deficitele de Ca si Mg afecteaza fibra musculara si celula nervoasa. Ma simt rau din cauza calciului si magneziului sau doar "a capului" :) ?
Prozac imi pare rau ca tocmai tu care care ne urai un week linistit,
ai avut parte de stres la sfarsitul asta de saptamana. Iti doresc toate cele bune !