Tulburarea Afectiva Bipolara (Schizo-afectiva) Partea a III-a

Multumesc Glady pentru sfaturi si incurajari.Azi am fost la el si era putin mai bine si maine o sa-l caut pe doctor.O sa+ti scriu mai multe cand o sa am mai mult timp si o sa stiu ce tratament ii da acum.
Pentru Bibi066- eu stiu ca daca platesti la casa de asigurari in fiecare luna sau periodic (cred ca poti merge si in perioada spitalizarii) sau ceva de genul asta, poti beneficia de spitalizare gratuita. Sa te interesezi.Succes tuturor!
Forumul acesta este foarte bun si incurajator. Azi am fost si eu mai tare psihic si o sa trecem si peste hopul acesta.

Am vorbit cu doctorul azi si a spus ca boala aceasta, tulburare schizo-afectica, e de fapt aproape schizofrenie, numai ca pentru a putea avea omul un viitor, pentru a se putea angaja si chestii de-astea nu pun chiar diagnosticul acesta.I s-a parut foarte bine ca lucreaza s ca e casatorit, dar ca avem 20% sanse sa avem copii bolnavi. Doctorita care l-a tratat pana acum n-a spus niciodata asta si nu cred ca avea vreun rost sa minta.A spus ca putem avea copii normali si o viata normala, doar ca putin supravegheata medical si nu f stresanta psihic pentru el.Mentionez ca nu aude voci si nu are vedenii, ci are idei religioase, anumite obsesii sau frica, ca il urmareste cineva, ca e om important.De fapt doctorul acesta nici nu stiu cat timp a vorbit cu el, dar cred ca nu prea mult. Ce parere aveti?

Bun gasit.
Am folosit in titlu termenul de shizoafectiv, schizo cu sensul de bipolar. Sa ne amintim semnificatia termenului care provine din limba greaca: schizein = a despica, a scinda, a rupe in doua. Si, intr-adevar, tulburarea schizoafectiva prezinta manifestari atat din schizofrenie cat si din boala bipolara. Am intentionat sa pun accentul pe faptul ca TAB are portiuni pe axele sale unde se confunda si intrepatrunde cu tulburarea aschizoafectiva ca simptome si nu numai.

In orice caz, aici pe forum, discutiile sunt libere si lejere, fiind mai putin precisi in tremeni de specialitate, lasand diagnosticarea si schema de tratament in seama medicilor de specialitate.
Numai ei sunt singurii care pot face legal si profesional acest lucru.
Trebuie sa plec, vom vorbi mai pe larg data viitoare.
Sincer,
Adrian.

Buna tuturor!
M-am casatorit de scurt timp si am aflat ca soacra mea sufera de tulburare afectiva bipolara. Mi s-a parut mie mai ciudata dar mi s-a spus ca a avut o depresie. Eu am aflat de boala cand am gasit o reteta pe care era scris diagnosticul. Sotul meu este un om foarte bun si cred ca mi-a ascuns boala mamei sale de teama. El nu da semne de boala. Ne dorim foarte mult copii dar dupa ce am aflat de boala imi pun multe intrebari... As dori sa-mi spuna cineva care sunt sansele sa nasc copii sanatosi.

Fara a fi cruda, iti voi spune ca tatal meu a fost schizofrenic iar eu am mostenit boala, chiar daca am o forma mai usoara ca el.
Deci riscul exista! Statistic se vorbeste de o sansa de 10 la suta sa ai boala daca un parinte a avut, nu stiu despre bunici, dar cred ca sansa exista ( mai bine zis nesansa!)
Vorbeste si tu cu un medic psihiatru, te va lamuri mai bine.
Sa ai o casnicie frumoasa! puteti infia copii, stiu ca nu este acelasi lucru. Nici eu nu am voie sa am.

Inca ceva, am aflat ca tatal meu a avut la randul lui o ruda, cred ca o matusa care era tot bolnava psihic.

bibi1066, parca am mai citit pe acest forum despre o problema similara si au cerut de plata retroactiv datoria la casa de asigurari de sanatate si l-au tratat... mi se pare ca daca a pierdut serviciul si s-a inscris la somaj, atunci de acolo i se plateste si contributia la CASS... sau daca a lucrat ultimele 6 luni mai beneficiaza 2 luni dupa... cam asa stiu... dar trebuie intrebat la ei ce alternative exista...

carmenna, ma bucur ca te ajuta vreun sfat de-al meu... pot sa iti spun ca pe sotia mea la un moment dat au diagnosticat-o cu tulburare schizo-afectiva... si a avut vedenii... halucinatii... idei religioase... tot tacamul :)... nu a ramas cu acest diagnostic deoarece mai tarziu a avut "numai" expansivitate si depresie... asa ca a ramas cu TAB... poate uneori in criza mai ii vine vreo idee etc... dar daca sunt langa ea se linisteste... din pacate alti oameni o "agita" pentru ca se poarta brutal... acum 3 zile o functionara de la ELIAS s-a rastit la ea obraznic... eu nu eram in acele momente langa ea si am gasit-o plangand afara de nu mai putea... i-am stricat ziua la acea functionara... nu pot sa pazesc sotia tot timpul... asta e... si Romania e plina de functionari care se poarta nepoliticos... nu stiu cum rezista cei bolnavi de TAB la asa ceva... mie imi vine sa ii fac bucati...

ellia, ai atins un punct sensibil... de pilda sotia mea nu vrea sa aiba copii, desi ii plac copiii cand sunt dragalasi... o sperie ideea ca pot sa mosteneasca TAB, mai ales ca tatal ei a avut depresii in trecut... (pacat ca nu are si acum pentru ca ma terorizeaza cu grandomania si ipohondria care o are, asa ca imi dai soacra ta si iti dau socrul meu in loc daca e posibil)... si unchiul ei se trateaza de multi ani de atacuri de panica si nu mai stiu ce ca nu a lucrat in viata lui... Eu am 3 copii din casatoria anterioara care sunt mari... o fata de 19, baiat de 18 si baiat de 16 ani... care traiesc in Canada cu fosta... si ma viziteaza anual de cand m-am restabilit pe "plaiurile mioritice". Astept sa imi faca nepoti ca banuiesc ca o sa-mi trimita vreunul sa il cresc... e la moda asta in Canada... si atunci o sa aiba si sotia mea un copil mic... nu am ce sa fac daca ea nu vrea sa aiba copii... ii e frica si ca nu ar fi o mama buna din aceleasi motive de TAB... ii e frica ca s-ar pierde cu firea daca ar pati ceva copilul... eu o asigur ca nu e nici o problema deoarece mai mult eu am crescut copiii mei cand erau mici si nu imi e frica sa am iarasi vreun copil mic... dar alegerea este a ei... am discutat si posibilitatea infierii... dar nu vrea...

miu anastasia, am o curiozitate... presupunand ca tatal tau si mama ta stiau ca exista sansa mare ca boala sa se transmita si totusi te-au facut si ai mostenit si boala... esti suparata pe ai tai pentru asta? Ai fi preferat sa nu existi? II judeci ? Si mai am o intrebare... presupunand ca ar fi situatia sa alegi sa faci copii... ai risca stiind ca exista sansa mare ca si ei sa mosteneasca boala? Daca nu vrei, nu raspunde la intrebari in cazul ca te deranjeaza acest subiect... te inteleg... cu sotia mea e mai greu sa discut asta fara sa o apuce plansul...

Buna ziua tuturor!

Sunt sotia lui Glady, Mihaela...am citit cateva postari si as vrea sa spun si eu cateva cuvinte in legatura cu ce s-a postat aici...
In primul rand referitor la medici...am intalnit mai multi in 8 ani de zile...exista medici care, odata ce iti pun diagnosticul, considera ca este cel mai bine sa te trateze cu medicamente puternice si astfel sa elimine orice risc de recadere - cel pe care l-am intalnit la Obregia, un doctor de la o policlinica privata cu multe diplome...in consecinta am luat mult timp Rispolept, sigur n-as mai fi avut nici o criza daca continuam, insa nici nu-mi doream sa mai traiesc...nu puteam sa ma concentrez, nu aveam chef de nimic si imi doream sa mor, eram suparata pe doctori si pe parintii mei care ma duceau la ei, fara sa stie prin ce trec datorita medicatiei...apoi din fericire am intalnit alti doctori, cu alte conceptii...am primit un tratament mai serios doar in momentele de manie, care a fost micsorat treptat dupa ce mi-am revenit...asa am putut sa ma bucur de viata, sa am perioade fericite si doar scurte perioade de depresie... e greu sa stii ca esti bolnav, devii nemultumit de viata pe care o ai, de tine ca nu reusesti sa te adaptezi asa cum majoritatea o fac si de aceea cei dragi despre care ati vorbit pe forum se simt suparati, exclusi, neintelesi, cu teama de viitor...eu sunt norocoasa ca il am pe sotul meu alaturi, el m-a invatat sa nu ma blochez gandindu-ma la trecut sau la un viitor indepartat, ci sa ma bucur de prezent, pentru ca sunt multe persoane care au necazuri mai mari si totusi trec peste ele...e important sa ai alaturi persoane care te inteleg, familie, prieteni, chiar psihologi sau psihiatri, acestia din urma iti pot arata si cand gresesti si ce trebuie sa faci sa iti fie mai bine...eu am schimbat si locul de munca si a contribuit mult sa ma simt bine, conteaza sa stii ca esti apreciat si ca ai relatii bune cu cei din jur...merg cam la o luna la doctor, dansa sesizeaza imediat o schimbare de dispozitie si imi prescrie un tratament adecvat...astfel am evitat episoadele caracteristice schizofreniei cu idei religioase si obsesii, deci acestea pot fi prevenite. deci si perioadele de depresie de dupa crize nu au mai fost asa serioase...Pe scurt, un mediu prietenos si un doctor adecvat poate diminua efectele negative ale acestei boli. E nevoie de multa rabdare si afectiune din partea celor dragi, si de putina incurajare pentru cei bolnavi, diagnosticul de TAB nu inseamna ca viata normala s-a terminat, ci ca exista momente grele care pot fi depasite, o viata normala si chiar frumoasa uneori - asa cum au de fapt toti oamenii.

Buna tuturor!Va multumesc pentru incurajari!
Intr-adevar, internarea fortata e poate fi considerata o ultima solutie...Fratele meu a fost internat deja de 2 ori si are grija sa ne aminteasca mereu k i-am distrus reputatia, k l-am "bagat la nebuni", asa cum zice el.Adevarul e k ne e foarte greu cu el asha..deja de la pasti se afla tot in criza, si nu putem sa-l internam fiindca nu avem cum.Nu mai avem cum sa-l pacalim si de unul singur nici nu vrea sa auda.Medicamente deasemena, nu mai ia..si nici nu putem sa pomenim de ele..E greu, nu poti sa te intelegi cu el..5 min e intr-un fel, apoi se schimba...isi schimba surprinzator de repede ideile, nu are stare sa zic asha, e foarte activ si agitat..sa nu mai vorbesc de ideile lui religioase.Acum vreo 2 zile zicea k el e Isus, vorbea despre cum l-au rastignit, stateam cu mama si numa ne uitam una la alta socate..Daca incercam sa-i spunem a doua zi, sau dupa un timp ce a facut, sau ce a zis, nu-si mai aduce aminte.
Cel mai mult ma supara faptul k stie de medicamente, ce efect au, dar nu vrea sa accepte..e prea orgolios poate..pur si simplu nu vrea sa le ia, zicand k nu vrea sa fie dependent de ele..nu accepta faptul k este bolnav..nici acum, nici cand este calm..:( De psiholog nici nu poate fii vorba, pentru k el zice k e mai destept ca ei si nu are nevoie.
Stiti..ma doare k nu am un frate cu care sa pot vorbi, sa fim apropiati..cand eram mai mici, era diferenta de varsta(8 ani)care ne mai departa unul de celalalt fiindca nu aveam interese comune..Acum, cand am crescut..nu mai am cu cine sa vorbesc.As incerca sa ma apropii de el..am incercat, o vremea chiar ma considera aliata lui..apoi a inceput cu ideile lui k nush cine a intrat in mine...Nu stiu ce sa-i zic, mi-e frica de reactia lui..pentru ca dak ii zici ceva ce nu-i convine, devine violent..si problema e k nush ce nu-i convine..mi-e frica pur si simplu k acum are o stare si peste 5 min se uita urat...zice k sa nu ma uit la el k il hipnotizez k nush ce..aiureli
Mi-e greu, ne e greu, deja simt k nu mai am rabdare, putere...si mai ales knd vad alti tineri de varsta lui, cu care pot vorbi..de ce nu pot sa ma inteleg si cu el..de ce nu poate fi si el un om cu care sa poti vorbi..de ce nu pot avea un frate?E prea tanar si dak continua tot asha, ne luand medicamente..ma doare inima s-o spun, dar va ajunge foarte rau si noi n-o sa-l mai putem ajuta..
As vrea sa vorbesc cu d-na dr.Laura Constantinescu, un mail sau un id de mess sau ceva?
va multumesc si va doresc multa forta tuturor, ca eu simt k nu mai pot!...

Buna!
Multumesc pentru raspunsuri.
Glady, nu cred ca ti-ar conveni schimbul, dupa cununia civila soacra a inceput sa-si manifeste mania asupra mea, de fapt asta m-a determinat sa caut diagnosticul. Inca nu am gasit o solutie, sotul meu nu vrea sa vorbeasca despre problema mamei sale si drept urmare n-am mai vazut-o pe soacra-mea de la nunta. Despre copii o sa ma mai interesez... riscuri exista, dar cred ca merita sa risc...

pt glady,
iti multumesc atat tie, cat si sotiei tale ca imi raspundeti.as mai avea multe sa va intreb. Sotul meu este internat deja de trei saptamani si tot ideile alea le are. ce credeti? Trec aceste idei mai greu sau oare nu e bun tratamentul pe care il da doctorul. Il trateaza cu solian, depakine si de somn, seara.Mihaela, ce medicamente iti scria doctorita ta ca sa evite ideile religioase si obsesiile? Nu stiu ce sa ma mai fac. Sunt chiar suparata si saptamana viitoare cu orice pret o sa-l scot de acolo. pentru ca nu se mai poate asa.Va multumesc mult si astept cu nerabdare raspunsul vostru.

Am uitat sa precizez ca deja incepe sa se inchida in el. Mi-e frica ca nu o sa vrea sa mearga la servici sau alte lucruri de-astea pentru ca doctorii nu prea iau acestea in calcule dupa cate vad eu. Pentru unii, pacientii sunt niste subiecti pe care se fac experiente.
Va salut pe toti.

Buna Carmenna...sunt Mihaela, am citit mesajele tale si o sa incerc sa-ti spun ceva din experienta mea.in prima mea criza m-am speriat tot de Apocalipsa si am ajuns internata la Obregia...am stat ceva timp acolo (nu-mi amintesc pentru ca nu eram prea constienta) apoi am stat cateva saptamani si acasa...atunci a fost singura data cand nu mai eram aproape deloc constienta de mine...apoi am mai avut probleme, insa mult mai putin serioase pentru ca stiam deja si eu si familia ce trebuie sa facem.intr-adevar, ideile religioase si obsesiile nu trec usor...imi aduc aminte ca mie imi reveneau in minte aceleasi intrebari, aceleasi momente prin care am trecut -poate o sa spun mai multe cu alta ocazie, acum e tarziu - la mult timp dupa ce am fost internata, cand deja ajunsesem la servici si ma comportam normal...insa in timp mi-am revenit complet, mi-a fost rusine de ce am spus si m-am mirat de ceea ce credeam in acele momente...cred ca cel mai bine pentru el este sa stea o perioada acasa, daca mediul ii este favorabil si nu ramane singur, sau chiar in spital, sub supraveghere, si sa respecte indicatiile medicilor pentru ca tratamentul are efect, nu imediat dar cu siguranta...am avut o perioada chiar dupa externare in care interpretam orice ca fiind un mesaj...deci cel mai bine e sa fie izolat de acesti stimuli, sa doarma cat mai mult - intotdeauna am avut crize cand nu am dormit cel putin o noapte intreaga.e foarte important somnul, desi in criza esti agitat si ai senzatia ca nu iti este somn, ca trebuie sa faci ceva - eu de exemplu voiam sa ascult muzica tot timpul.despre revenirea la servici...nu e usor..mi-aa fost teama ca nu voi mai putea lucra...dar am citit despre multe persoane cu TAB care lucreaza chiar daca uneori mai trebuie sa ia o pauza, unii mai des, altii foarte rar...nu te speria, posibil ca ideile sa nu mai revina niciodata, insa nu e exclusa si posibilitatea unei recaderi.eu am crezut ca am schizofrenie si nu imi voi reveni niciodata, insa am avut noroc de medici buni care m-au convins ca e vorba de TAB.e adevarat ca poti sa intri intr-un carusel: dupa criza devii depresiv, nu mai ai chef de nimic, apoi depresia se mai estompeaza, te comporti ca orice om normal...daca ai noroc nu mai faci alta criza, daca nu o iei de la capat...eu acum ma simt bine, insa am si momentele mele de tristete...
In legatura cu medicii...am spus asta si mai inainte...nu cred ca exista doctor care nu-i vrea binele pacientului...aacum exista multe medicamente care trateaza TAB sau schizofrenia.de aceea doctorii pot sa incerce diferite combinatii...am scazut sau crescut sau schimbat medicamentele de multe ori in 8 ani.ceea ce conteaza cel mai mult este ca el sa fie constient ca cei din jur vor sa-l ajute si chiar il ajuta, ca medicul vrea sa ii fie bine si o sa si reuseasca sa-l faca bine, numai ca trebuie sa aiba rabdare si el si cei din familie...incearca sa fii calma, nu te impacienta ca e posibil sa simta si el asta si nu-i face bine...eu de exemplu eraam suparata in primele crize pe doctori, pentru ca mi se pareau fara inima si ca ma dopeaza cu medicamente care imi ruineaza viata...am avut norocul sa dau pana la urma de medici cu rabdare, am mult noroc si cu sotul meu, ei m-au invatat multe despre aceasta boala si ma ajuta sa trec peste probleme...va doresc si voua sa treceti cat mai repede peste aceste momente grele si daca pot sa va mai ajut cu ceva o voi face cu placere...numai bine

Stie cineva vreo carte sau vreun film care are ca tema TAB?

Exista o carte care se numeste:
Ghid terapeutic
Tulburarare bipolara
de Mihai Dumitru Gheorghe, Dragos Marinescu, Tudor Udrisoiu
Editura Medicala Universaria Craiova 2001

Deasemeni este si un film, dar nu mai tin minte cum se numeste.

Multumesc foarte mult. O sa caut cartea si o s-o citesc cat mai curand posibil. Daca iti aduci aminte numele filmului, te rog sa-mi spui.

Multumesc mult, Mihaela, pentru raspuns.Acum sunt foarte obosita, dar o sa-ti scriu cat mai repede si alte lucruri.Iti doresc multa sanatate si sa ai parte doar de fericire in toata viata ta.

Dragii mei, daca va confruntati cu aceasta problema (fie ca este vb de voi insiva personal) sau de membri ai familiei, prieteni etc. si ati dori sa stiti cum sa procedati, va recomand cu caldura sa treceti in revista (chiar daca va vine greu sa cititi posturile lungi) ceea ce s-a scris in cele 2 Subiecte (Threaduri) in cadrul sectiunii "Tulburari Psihice").
Ele se numesc : "Tulburarea afectiva bipolara - Psihoza maniaco-depresiva", "Tulburarea Afectiva Bipolara - Partea II-a" si "Tulburarea Afectiva Bipolara (Tulburarea schizo-afectiva)". acolo veti intalni lucruri mai actuale ca unele de aici.
Sunt 3 titluri mari si late si se refera la o singura boala : Tulburarea afectiva bipolara. Autorul celor 3 Subiecte (3 intr-unul) este noris_keane, adica eu, Adrian.

Cu regret constat ca desi am deschis doar 3 sectiuni cu privire la boala, am primit un numar de raspunsuri mai mare decat la toti userii care au deschis multe intrebari toate celelalte sectiuni (boli psihice) la un loc. Spun ca imi pare rau ca exista atata lume bolnava si situatia nu se poate remedia niciodata. E ca si cum ai sparge un pahar de cristal si ai incerca sa-l lipesti cu Super Glue. El sta unit, dar nu mai este ceea ce a fost odata.
Partea buna este ca nu ma simt singur si ca putem invatat unii de la altii. Multumesc pe aceasta cale celor care contribuie la construirea unei imagini per ansamblu in ce priveste TAB atat in ce priveste tratamentul medicamentos cat si solutii mai putin alopate.
Pana data viitoare, numai bine.

pentru glady(pentru Mihaela)am postat un raspuns pe adresa http://forum.romedic.ro/arataprod.php?id_sub_cat=116&id_cat=29&id_prod=10839&id_post=41395&mess=1 pentru ca vreau sa vad si parerea doamnei doctor care raspunde acolo.Am scris acolo aproape toate simtomele pe care le-a avut sotul meu la aceasta cadere. Iti multumesc mentru sfaturile tale si pentru incurajare.Maine vine si sotul meu acasa si sa speram ca totul va fi bine. Din pacate nu i-au trecut in totalitate ideile si nu va putea sa mai stea acasa deoarece risca sa-si piarda serviciul. O sa plecam 2 zile in acest sfarsit de saptamana undeva mai aproape de casa sa se relaxeze putin ca de luni sa intre din nou in activitate. Doctorul zice ca munca ii face bine, ca trebuie sa aiba mereu o preocupare. O sa te tin la curent cu viata noastra si poate o sa mai vb si pe mess cand o sa avem timp amandoua.Iti doresc multa sanatate si sa auzim cu bine.

va salut pe toti. recent m-am reintalnit cu o veche prietena care a trecut prin clipe foarte grele alaturi de prietenul ei, care suferea de TAB (prietenul ei a disparut acum cativa ani). am facut o cautare pe internet si am dat peste cele trei topicuri initiate de noris_keane. vreau sa va transmit tuturor stima si admiratia mea pentru caracterul vostru. va apreciez sincer. O sa citesc zilnic acest topic. Numai bine va doresc tuturor.

Draga Luciana,
Nu te sfatuiesc sa te casatoresti cu un baiat bolnav psihic.Eu am facut aceasta greseala in tineretea mea dar, fara sa stiu ca are TAB. Intreaga mea viata s-a desfasurat si de desfasoara intre cele doua forme ale bolii, depresie si manie. Ambele forme sunt destul de greu de suportat. Din cauza stresului m-am imbolnivit si eu de tot ce inseamna boli digestive. Nu mai sfatuiesc pe nimeni sa faca greseala mea. Esti atat de tanara !!!!

Alexandrina, nu poti sa generalizezi ceea ce ai trait tu ca sa dai acest sfat asa cum eu nu pot sa spun altora sa se casatoreasca cu bolnavi de TAB pentru ca mie imi e bine asa. Fiecare caz de TAB e diferit de altul deoarece aceasta boala e ambigua si cu diferite grade de severitate si conteaza si in ce perioada sau conjunctura se afla bolnavul. In plus dragostea si devotamentul fac minuni in cazurile mai putin severe. De pilda eu sunt foarte fericit de alegerea mea... sunt multumit de sotia mea, care sufera de TAB din anul 2000 si AM STIUT ca are TAB cand m-am casatorit cu ea in 2004, mai ales ca a avut unele crize in prezenta mea. Nu regret ca m-am casatorit cu ea. Dimpotriva. Si spun oricui ca daca nu te poti inhama la un jug, mai bine nu o faci. Casatoria in sine presupune si sacrificii, empatie reciproca, maturitate si intelepciune de ambele parti pentru a trece de momentele dificile care apar inerent in orice casatorie, fie ea cu TAB sau fara. Nu trebuie sa cautam perfectiunea, ci sa acoperim imperfectiunile... cu dragoste... sa vedem ca venim goi pe lume si nu luam nimic cu noi... si atunci ce ramane? Clipele de comuniune spirituala pe care le poti avea alaturi de un suflet... parerea mea... pentru ca dincolo de invelisul material se afla un sufletel... si nu ma refer numai la oameni.

Boala sotului meu are o evolutie periodica. Cu toate masurile de precautie pe care le luam ( faca consum de alcool, cafea, energizante, fara stes deoarece este pensionat din anul 2000 pe caz de boala ) boala debuteaza la fiecare 2 ani de parca asa ar fi programat. Debutul accesului de manie este foarte tumultos. Incepe cu insomnie, agitatie, vorbire cu voce tare si ragusita cu debit rapid , multiple si grandioase proiecte de viitor, atitudine de intimitate fata de persoanele oficiale, iritabilitate, multa energie, fuga de acasa, etc.
Nu a iesit niciodata din criza fara a fi spitalizat. E groaznic sa vezi cum il sedeaza acolo si dintr-un om plin de energie devine ca si mort. Ma gandesc cu groaza la faptul ca iar trebuie sa-l vad murind !!!!

Draga Alexandrina, toti sunt sedati in spital, cel putin in primele zile sau saptamani.Nu pune la suflet toate relele, ci gandeste-te cum sa il ajuti. Poate ca spitalul e cea mai potrivita cale, daca cu altceva nu reusesti. Trebuie sa vezi si partea buna a lucrurilor si astfel vei reusi mai usor sa treci si tu si el peste greutatile vietii. Doctorul care l-a tratat in spital pe sotul meu i-a recomandat sa lucreze caci asa nu se gandeste tot la aceleasi idei si la boala. Poate ar fi si aceasta o solutie.Bineinteles ca ceva care sa nu presupuna prea mare stres.
Succes!

Inca ceva. poate in spital o sa-i schimbe tratamentul si sa-i nimereasca ceva mai bun care sa+i stopeze atat depresiile, cat si maniile.

Mi se par interesante teoriile sustinute de sociopsihiatrie.
Si eu sunt cu TAB. Fac tratament aproape fara intrerupere de vreo 4 ani si m-am cam saturat de efectele secundare. Nu e cazul sa le enumar.
Acum sunt in primele zile de hipomanie si am tendinta sa_mi ajustez dozele de medicamente, pentru ca m-am saturat sa fiu sedata.
Nu stiu cat sunt de coerenta, dar chestia asta legata de sociopsihiatrie promite multe. In primul rand, notiunea de boala nu ar mai fi privita ca un dezechilibru chimic, ci ca o slabire a capacitatii organismului de autoaparare impotriva factorilor de mediu. iar asta se poate trage de undeva din copilarie.
In particular, pentru bolile psihice, in cazul in care nu s-au produs leziuni ireversibile, am putea privi creierul ca fiind unitatea centrala a unui calculator, care este corpul uman. In limbaj informatic, daca apare vreo defectiune in functionare, datorata unui virus sau din motive mai simple, se pot face multe. Exista programe pentru curatarea hard-discului, pentru defragmentarea discului, programe antivirus. In cel mai rau caz, se reinstaleaza sistemul de operare, sau chiar se inlocuieste cu altul mai performant.
Poate creierul uman sa faca ceva asemanator? Daca da, cum? Si cine il ajuta sa faca asta? Psihiatrul, psihologul, societatea, tratamentele naturiste, sportul, relaxarea, credinta in Dumnezeu? Probabil toate astea.
Poate peste 50 de ani TAB-ul se va trata cu sanse 100% de vindecare. Nu putem sti. La fel erau in trecut pneumonia, tuberculoza si alte boli. Acum nu mai sunt o problema. Deci, sa fim optimisti.
Multa sanatate bipolarilor si apartinatorilor!

Sa nu uitam! Creierul uman are o structura mult mai complexa decat circuitele unui calculator, asa ca se poate repara singur. Parerea mea.

Draga Alexandrina, Iti multumesc oricum pt sfaturi si vreau sa sti k te inteleg perfect stiu foarte bine ce simti, noi inca nu suntem siguri k iubitul meu are TAB, deoarece la el a aparut primul episod de manie in urma consumului de droguri (marihoana )si alcool in exces de atunci ia tratament adica de 8 luni, problema este k el inca se mai gandeste la droguri adica ar mai fuma din cand in cand doctori au spus k ar putea sa ia o pauza de tratament dupa un an de zile sa vedem ce se intampla(precizez k el nu a avut decat un episod de manie in urma cu 8 luni). Nu stiu ce sa fac acum el are impresia k daca fumeaza ceva va iesi din starea asta si se va simti mai bine, cert este k problema exista fie k e vorba de droguri sau de boala.

Draga Alexandrina, Iti multumesc oricum pt sfaturi si vreau sa sti k te inteleg perfect stiu foarte bine ce simti, noi inca nu suntem siguri k iubitul meu are TAB, deoarece la el a aparut primul episod de manie in urma consumului de droguri (marihoana )si alcool in exces de atunci ia tratament adica de 8 luni, problema este k el inca se mai gandeste la droguri adica ar mai fuma din cand in cand doctori au spus k ar putea sa ia o pauza de tratament dupa un an de zile sa vedem ce se intampla(precizez k el nu a avut decat un episod de manie in urma cu 8 luni). Nu stiu ce sa fac acum el are impresia k daca fumeaza ceva va iesi din starea asta si se va simti mai bine, cert este k problema exista fie k e vorba de droguri sau de boala.

VA ROG MULT DACA PUTETI SA MI DATI UN SFAT UNDE SA MAI MERG LA CE DOCTORI LA CE CLINICI UNDE SA GASESC UN RASPUNS.SI DACA STIE CINEVA VREO CLINICA IN AUSTRIA K AS PUTEA SA MERG SI ACOLO.VA MULTUMESC!