Halena - respiratia urat mirositoare

Respiratia urit mirositoare, denumita medical halitoza, halena, fetor oris, ozostomia sau stomatodisodia presupune un miros urit, neplacut al respiratiei unei persoane. Frecvent persoana in cauza nu stie si nu isi da seama de aceasta problema inaintea altor persoane din jur, care sunt jenate de incident.

Majoritatea persoanelor cu halena nu stiu despre existenta conditiei, aflind de la un membru al familiei sau un prieten apropiat. Cercetatorii spun ca aproape jumatate dintre oameni au la un moment dat in viata halena. Mesele bogate in alimente cu gusturi puternice, cum este ceapa sau usturoiul determina aceasta halena. Un tip de halena poate sa nu fie considerat la fel intr-o alta cultura. Stilul de viata poate de asemenea influenta daca anumite tipuri de respiratie sunt mirositoare sau neplacute, unui nefumator i se poate parea neplacuta respiratia unui fumator, in timp ce unui alt fumator, nu. Totusi, fumatul este legat si de un risc ridicat al bolilor dentare, gingivale si a deshidratarii, care pot cauza respiratia urit mirositoare.

Respiratia urat mirositoare (halena) este o conditie frecventa cauzata de bacteriile producatoare de sulf care colonizeaza suprafata limbii si a laringelui. Uneori, aceste bacterii lizeaza proteinele la o rata ridicata, eliberind compusi sulfurici urit mirositori. Halena nu este contagioasa. Aproximativ 2-4% din populatia adulta sufera de aceasta conditie.

Tratamentul halenei va depinde de cauze. Fumatul, gura uscata, infectiile dentare si infectiile nazale sau sinusale reprezinta cauzele unei respiratii urit mirositoare. O igiena orala buna, incluzind perierea dintilor si a limbii este importanta. Alte tratamente pot cuprinde folosirea apelor de gura, a spray-urilor nazale sau a antibioticelor.

Cauze si factori de risc

In afara de bacteriile producatoare de sulf care colonizeaza fata dorsala a limbii, alte cauze majore ale halenei cuprind:

• factori dentari cum sunt periodontitele (infectiile din jurul dintilor) sau o igiena orala defectuoasa
• gura uscata - determinata de consumul de alcool, medicamente, stres sau o conditie medicala
• fumatul - care diminua oxigenarea tesuturilor cavitatii orale
• refluxul gastric acid si biliar
• scurgerile post-nazale datorita unei sinusite cronice de exemplu
• insuficienta renala, diferite carcinoame, disfunctiile metabolice si cele biochimice, numarind impreuna un procent destul de mic
• alimentele consumate precum ceapa, usturoiul, care induc anumite mirosuri.

Clasificarea halenei

Halena fost clasificata in functie de localizarea cauzei mirosului si prin etiologie. Prima impartire este intre halena adevarata si pseudohalena. Halena adevarata poate fi reimpartita in functie de localizare, de exemplu halena intra-orala si extra-orala. Halena intra-orala este cunoscuta drept miros urat oral si numara 80-90% din cazurile de halena.
Halena adevarata poate fi divizata in fiziologica sau patologica.
Halena extra-orala:

• cauze ale tractului respirator superior
• cauze ale tractului respirator inferior
• halena gastrointestinala.

Pseudohalena:

• halena iluzionala
• halucinatiile olfactorii/ tulburari neurosenzoriale.

Semne si simptome

Simptomele asociate halenei cuprind:

• o membrana albicioasa care acopera fata dorsala a limbii
• gura uscata
• depuneri de tartru la baza dintilor
• scurgeri nazale
• respiratie urit mirositoare dimineata si senzatie de arsura a limbii
• saliva groasa si necesitatea constanta de a curata laringele
• gust metalic, sau acru constant

Igiena dentara deficitara

Oamenii de stiinta afirma ca cel putin 90% din respiratiile urat mirositoare sunt cauzate de o igiena dentara deficitara. Atunci cind oamenii se alimenteaza, alimentele sunt degradate de catre bacteriile care colonizeaza cavitatea bucala in mod natural. Pe masura ce alimentele si proteinele sunt digerate se elibereaza un gaz (sulfit de hidrogen sub forma de vapori) mirositor neplacut. Dupa inghitire, o parte din alimente ramin captive intre dinti si se descompun - bacteriile continuind sa le degradeze.
Ouale stricate elibereaza hidrogen sulfurat. Uneori apa oceanului poate mirosi urit, in parte datorita dimetil sulfitului. Mirosul din hambarele cu animale este de obicei datorat metil mercaptanului. Bacteriile care traiesc in cavitatea bucala umana elimina hidrogen sulfurat. Acestia sunt toti compusi sulfurici. Frecvent dentistii se refera la acestia drept VSC (compusi sulfurici volatili), volatili insemnind ca se evapora usor, chiar si la temperaturi normale.
Cel mai bun mod de a preveni retinerea resturilor de mincare in gura dupa masa este periajul dentar regulat si corect. Bacteriile se pot combina si cu alimentele sau saliva formind un film incolor, adherent pe suprafata dintilor - denumit placa. Daca dintii nu sunt periati regulat si adecvat placa se poate depune in straturi formind depozite galbene, dure la baza dintilor - tartru. Depunerea placii irita gingiile, cauzind gingivita si carii dentare, care de asemenea pot determina mirosuri urite.

Igiena deficitara a danturii

Persoanele care folosesc proteze dentare pe care nu le igienizeaza regulat au un risc mai mare de a dezvolta halena. Daca proteza nu se potriveste bine va permite retinerea alimentelor si degradarea acestora.

Boala gingivala

Exista unele controverse asupra rolului bolilor periodontale in determinarea respiratiei neplacute. Totusi, boala periodontala avansata este o cauza comuna a halenei severe. Produsii de degradare ai bacteriilor anaerobe care cresc subgingival au un miros neplacut, demonstrindu-se clinic productia unei respiratii intens neplacute. Inlaturarea placii dentare subgingivale si a tesuturilor friabile, alaturi de o irigare cu antibiotic a ameliorat mirosul gurii considerabil.

Nasul

Cea de-a doua sursa majora de respiratie urita este nasul. In acest caz, aerul care iese din nas are un miros respingator care difera de mirosul oral. Mirosul nazal se poate datora unei infectii a sinusurilor sau unor corpuri straine rezidente.

Amigdalele

In general, putrefactia de pe suprafata amigdalelor este considerata o cauza minora de respiratie urit mirositoare, contribuind in 3-5% din cazuri. Aproximativ 7% din populatie sufera de depunerea unei materii calcificate in criptele amigdaliene denumita tonsiloliti cu un miros extrem de neplacut.

Esofagul

Cardia, care este valva dintre stomac si esofag, poate prezenta tulburari de motilitate cu o inchidere deficitara datorita unei hernia hiatale sau a unui reflux gastroesofagian, permitind acidului sa intre in esofag iar gazelor sa scape in gura. Un diverticul Zenker poate de asemenea determina halena datorita degradarii alimentelor retinute in esofag.

Stomacul

Stomacul este considerat de catre cei mai multi medici o sursa neobisnuita a respiratiei neplacute (cu exceptia regurgitatiilor). Esofagul este un tub inchis si colabat, iar scurgerea continua a continutului gastric de gaz sau substante putride din stomac indica o problema de sanatate - cum este refluxul sever indeajuns pentru a readuce continutul gastric in gura sau o fistula intre stomac si esofag - care va prezenta si alte simptome severe in afara de halena.

Gura uscata

Cavitatea bucala umana este umectata si pastrata curata cu ajutorul salivei. Daca gura este uscata celulele moarte superficiale se pot acumula pe suprafata limbii, gingiilor si pe fata interioara a obrajilor. Aceste celule incep sa se degradeze eliberind un miros neplacut. Fumatul poate fi o cauza a gurii uscate. Daca exista o conditie medicala a glandelor salivare, pacientii au o gura uscata si respiratie neplacuta.

Respiratia neplacuta dimineata (halena de dimineata)

Cele mai multe persoane descopera o respiratie neplacuta dimineata, fata de alte ore ale zilei. Gura tinde sa devina mai uscata in timpul somnului. Persoanele care dorm cu gura intredeschisa vor avea probabil o mucoasa bucala uscata la trezire. Dupa ce se incepe alimentarea si consumul de apa, iar fluxul de saliva creste, alaturi de o igiena dentara buna dimineata, respiratia urit mirositoare este de obicei temporara.

Alimentele si bauturile consumate

Unele alimente, cum sunt ceapa, usturoiul si unele condimente pot cauza o respiratie neplacuta dupa consumul lor. Alcoolul si cafeaua pot de asemenea cauza o respiratie neplacuta. Halena determinata de usturoi nu este cauzata de bacterii, ci de catre planta in sine. Bacteriile din gura tind sa elibereze cantitati ridicate de gaze cind descompun proteinele, cum este carnea de animal si pestele. Daca unele resturi de carne ramin captive intre dinti si nu sunt curatate, riscul de a avea halena creste.

Medicamentele

Orice medicament care determina uscaciunea gurii sau a nasului provoaca probabil si o halena, exemplele cuprind antihistaminicele si medicatia care trateaza problemele sinusale.

Fumatul

Fumatul nu determina halena doar datorita mirosului neplacut al fumului aflat in gura si tractul respirator. Fumatorii sufera cel mai adesea de patologii dentare si gingivale care determina halena. Un procent semnificativ de mic de non-fumatori au halena comparabil cu fumatorii.

Halitofobia

Un sfert dintre pacientii care cauta ajutor medical pentru halena sufera de o grija exagerata asupra respiratiei neplacute, cunoscuta drept halitofobie, o halena iluzionala. Acesti pacienti sunt siguri ca au o respiratie urita, desi probabil nu au cerut nimanui o parere obiectiva. Halitofobia poate afecta sever viata a 1% din populatia adulta.

Cum este diagnosticata halena?

Autodiagnosticul

Halena poate fi detectata de obicei de persoanele din jur, punandu-se astfel diagnosticul. O vizita la dentist ajuta la identificarea cauzei halenei. 90% din cazurile de halena sunt cauzate de o conditie proprie cavitatii bucale. Nu este recomandata incercarea de a acoperi, masca mirosul - acesta fiind unul dintre semnele care ajuta medicul sa puna un diagnostic. Daca dentistul descopera resturi alimentare in gura sau o proteza dentara care cauzeaza halena, o va putea trata imediat alaturi de recomandarea initierii unei igiene dentare adecvate. Daca nu se descopera cauza halenei in cavitatea bucala, pacientul se poate adresa unui medic de alta specialitate.
O metoda populara la domiciliu pentru a determina prezenta respiratiei neplacute este de a linge incheietura miinii, dupa uscarea salivei pentru un minut sau doua se va mirosi rezultatul. Acest test are rezultate supraestimative si trebuie evitat. O metoda mai buna este de a zgiria usor fata posterioara a limbii cu un dispozitiv din plastic si de a mirosi reziduul uscat. Astazi sunt disponibile unele teste de reactie chimica pentru a identifica prezenta poliaminelor si a compusilor sulfuric de pe limba, desi sunt putine studii care indica eficienta lor.

Diagnosticul profesional

Daca respiratia neplacuta este persistenta si au fost exclusi factorii dentari si medicali, sunt necesare teste speciale si tratament.
Halimetrul este un monitor portabil folosit pentru a testa nivelul de emisii de sulf din aerul gurii. Cind este folosit adecvat acest dispozitiv poate fi foarte eficient in detectarea anumitor bacterii producatoare de VSC. Totusi, acesta are si restrictii in practica clinica. De exemplu, alti compusi sulfurici comuni precum mercaptanii nu sunt inregistrati atit de usor, unele alimente precum ceapa si usturoiul produc sulf in respiratie pentru 48 de ore si duc la rezultate false. Halimetrul este foarte sensibil si la alcool, astfel pacientul trebuie sa evite consumul de alcool sau sa foloseasca ape de gura cu alcool pentru cel putin 12 ore inainte de test.
Cromatografia gazului este o metoda nou introdusa. Aceasta tehnologie este dezvoltata special pentru a masura digital nivelele moleculare ale celor trei VSC majori, producind un model graphic prin intermediul unei interfate PC.
Testul BANA este directionat pentru a detecta nivelele salivare ale enzimelor care indica prezenta unor bacterii asociate cu halena.
Testul B-galactozidazei masoara nivelul acestei enzime in saliva, enzima asociata cu mirosul neplacut.
Desi astfel de instrumente si examinari sunt folosite in clinicile dentare, cea mai importanta masuratoare a halenei este chiar mirositul si inregistrarea nivelului si a tipului de miros (masurare organoleptica). Nivelul mirosului este evaluat pe o scala de intensitate de 6 puncte.

Tratamentul halenei

Nu exista tratament pentru halena propriu-zisa. Acesta va depinde de cauza problemei. Evitarea deshidratarii si o igiena orala buna, incluzind perierea sunt importante. Unele ape de gura, paste de dinti si gume de mestecat pot masca halena. Curatarea delicata sau eficienta a limbii poate fi necesara. In ultimii ani au fost produse o varietate de perii de limba si dinti multifunctionale. Limba trebuie spalata delicat de sus in jos pe fata anterioara, tinind minte ca partea posterioara la care se ajunge mai greu miroase cel mai urit.
Persoanele cu sinuzita cronica pot folosi regulat un spray nazal cu apa salina. Un regim antibiotic, eficient impotriva bacteriilor anaerobe (cum este metronidazolul, pentru a reduce cresterea bacteriilor producatoare de sulf) poate ajuta. Este importanta consultarea unui medic pentru a identifica cauza halenei si a descoperi tratamentul cel mai adecvat.

Halena cronica nu este intotdeauna bine inteleasa de catre dentist, astfel tratamentul eficient nu este intotdeauna usor de gasit.
Iata citeva strategii sugerate:
Curatarea delicata a limbii de doua ori pe zi este cea mai eficienta metoda de a pastra helana sub control. Se poate folosi o perie de limba pentru a indeparta biofilmul bacterian, resturile si mucusul. O lingura inversata poate fi utila. Lezarea limbii trebuie evitata, precum si zgirierea modelului in V format din papile gustative situate in spatele limbii. Perierea unei cantitati mici de gel antibacterian de gura pe suprafata limbii va inhiba cresterea actiunii bacteriene.
Consumul unui prinz sanatos cu legume si fructe crude va ajuta la mentinerea curata a dintilor si a limbii.
Mestecatul gumei ajuta la cresterea secretiei salivare si evitarea gurii uscate. Cum gura uscata poate favoriza cresterea bacteriilor si mirosul urit, mestecatul gumei fara zahar poate ajuta la reducerea halenei. Aceasta este o metoda eficienta mai ales cind gura este uscata sau cind nu se poate efectua periajul. Unele gume contin un ingredient special anti-miros. Mestecatul semintelor de fenicul, betelor de scortisoara, a gumelor din rasini naturale din plante si a patrunjelului proaspat sunt remedii traditionale recunoscute.
Gargarismele inainte de culcare cu o apa de gura sunt eficiente. Exista citeva ape de gura dovedite a fi eficiente in reducerea halenei. Apele de gura pot avea ingrediente active care sunt inactivate de sapunul prezent in pastele de dinti. De aceea este recomandata abtinerea folosirii apei de gura imediat dupa spalatul pe dinti.
Tratamentele probiotice, mai ales cele cu Streptococcus salivarius K12 s-au dovedit a suprima cresterea bacteriilor asociate cu halena.

Apa de gura

Apa de gura contine frecvent agenti antibacterieni precum clorhexidina, gluconat de zinc, uleiuri esentiale si dioxid de clor. Poate contine si alcool, care este un agent de uscare. Alte solutii se bazeaza pe eliminarea mirosurilor, cum sunt oxidantii prin eliminarea halenei de scurta durata. O noua abordare pentru tratamentul acasa al halenei este folosirea apelor de gura cu uleiuri si a celor in doua faze (ulei:apa). Uleiurile esentiale sunt dovedite a fi eficiente in reducerea halenei, fiind folosite in citeva ape de gura comerciale. Apele de gura folosesc fluorat pentru a proteja impotriva cariilor, dar nu elimina necesitatea periajului.
Folosirea obisnuita a apelor de gura implica clatirea sau gargara cu 20 ml de doua ori pe zi. Lichidul este clatit in gura pentru jumatate de minut si apoi scuipat. Este de dorit ca apa de gura sa fie folosita la cel putin o ora dupa periajul dentar, deoarece pasta de dinti contine sodium lauryl sulfat care dezactiveaza agentii cationici din apa.

Remedii traditionale

Dupa medicina ayurvedica traditionala, mestecatul nucilor de areca si a frunzelor de piper sunt remedii pentru respiratia urita. In Asia de Sud, exista obiceiul consumului nucilor de areca si a frunzelor de piper printre iubiti pentru o respiratie proaspata. Totusi, aceste plante mestecate sunt recunoscute drept factori de risc pentru carcinomul scuamos (cancerul oral).
Alte metode de a reduce halena includ modificarea dietei (reducerea substratului bacteriilor), mai ales a dietei bogate in proteine. Prevenirea uscarii mucoasei orale prin hidratare si stimularea glandelor salivare, cu ameliorarea halenei datorita fluxului salivar si a prezentei lizoenzimelor, cu inhibarea cresterii bacteriene.