Hormonii fericirii

Cercetarea în domeniul endocrinologiei scoate la iveală din ce în ce mai mult rolul determinant al hormonilor în funcționarea noastră optimă, de la a dormi bine până la sentimentele pe care femeile le trăiesc în timpul sarcinii. Fericirea este de asemenea puternic influențată de nivelul de hormoni pe care creierul nostru îi eliberează. Numite și neurotransmițători, aceste substanțe chimice transmit informațiile de la creier către corp, „spunându-i” cum să se comporte fericit. Chiar dacă majoritatea hormonilor contribuie într-un fel sau altul la dispoziția noastră, unii hormoni sunt direct implicați în modul în care resimțim fericirea.

Serotonina

Serotonina este un neurotransmițător extrem de important, produs la nivelul creierului, care are un efect determinant în reglarea somnului, controlul impulsurilor, pofta de mâncare, metabolism, agresivitate, sexualitate, memorie, reglarea temperaturii corpului și tot ea este cea care, atunci când experimentăm o stare de fericire, îi „spune” corpului cum să se comporte fericit (zâmbetul, râsul). Serotonina este cunoscută ca fiind hormonul fericirii pentru că reglează dispoziția, înlătură anxietatea și depresia și accentuează sentimentele pozitive.

Serotonina este produsă în creier sub acțiunea a numeroase evenimente, dar și sub influența unor factori din mediul extern, cum ar fi lumina soarelui. De asemenea, există anumite alimente care favorizează producția de serotonină: fructe (banane, vișine), legume, ciuperci, fructe de mare, ciocolată neagră, carne. Acestea însă nu cresc direct nivelul de serotonină, ci favorizează producția de triptofan, aminoacidul esențial din care se formează serotonina. De asemenea, suplimentele de vitamina B6 favorizează transformarea triptofanului în serotonină.

Exercițiile fizice se pare că ar avea de asemenea un rol important pentru stimularea producției de serotonină, însă nu se cunoaște cu exactitate care este mecanismul.

Unii specialiști consideră că există o legătură între deficitul producției de serotonină și apariția depresiei, deși este greu de demonstrat prin studii pe un creier viu că un nivel limitat de hormoni favorizează instalarea depresiei sau a oricărei alte afecțiuni mentale. De asemenea, nu se cunoaște exact relația de determinare: scăderea serotoninei cauzează depresia sau depresia provoacă o scădere a producției de serotonină? Cert este că analizele de sânge arată un nivel mai mic al acestui hormon la persoanele depresive. (1), (2), (3)

Melatonina

Melatonina este cel de-al doilea hormon al fericirii și trebuie să fie în echilibru cu serotonina, pentru funcționarea noastră optimă. Melatonina este produsă de glanda pineală, iar eliberarea sa este în strânsă legătură cu momentul zilei și cu cantitatea de lumină la care suntem expuși, pentru că melatonina reglează somnul. Astfel, nivelul de melatonină începe să crească seara, rămâne ridicat pe durata nopții și scade dimineața. În lipsa unui nivel normal de melatonină, ne vom confrunta cu probleme de somn și dereglări ale ritmului circadian cu impact asupra stării noastre de spirit: vom fi mai morocănoși, mai iritabili și epuizați după o noapte fără somn.

Trecerea de la un anotimp la altul, de la ora de vară la ora de iarnă sau activitățile pe care le facem care ne privează de lumină sau dimpotrivă, ne oferă prea multă atunci când ceasul nostru intern ne spune că e ora somnului, pot afecta eliberarea acestui hormon, ceea ce antrenează efecte negative asupra stării noastre de bine. Un televizor mare pornit noaptea în timp ce încercăm să dormim, chiar dacă e silențios, ne va afecta somnul pentru că ne oferă multă lumină; în mod similar a petrece prea mult timp într-o încăpere întunecoasă pe timpul zilei va duce la creșterea nivelului de melatonină, de aceea nu trebuie să ne mire dacă ne vom simți somnoroși. În ambele situații vom avea de suferit, pentru că apare o dereglare a producției normale de melatonină. (4), (5), (6)

Dopamina

Dopamina este un neurotransmitățor care se produce în creier, mai exact la nivelul sinapselor și care are un rol important pentru emoțiile și sentimentele pozitive. Această substanță chimică mobilizează, oferă energie și ajută la menținerea concentrării; se consideră totodată că dopamina ar sta la baza unui comportament exuberant.

Dopamina este hormonul implicat în procesul de învățare a recompensei, însă ceea ce stimulează producția sa este încă subiect de controversă pentru specialiști. Unii susțin că dopamina ar fi eliberată atunci când avem parte de evenimentele pozitive și că ar fi inhibată de cele negative. Alți cercetători au observat însă o creștere a nivelului de dopamină la animale atunci când s-au confruntat cu experiențe stresante. Un studiu în acest sens pare să fi ajuns la o concluzie care să împace ambele puncte de vedere, deși este în continuare nevoie de studii suplimentare: dopamina este produsă în ambele tipuri de situații, doar că de neuroni localizați diferit – testele realizate prin aplicarea unor mici șocuri electrice unor șoareci au arătat că neuronii din partea dorsală a zonei ventrale tegmentale (VTA) au fost inhibați și nu au produs deloc dopamină, în schimb cei din partea ventrală au fost acțivați și au eliberat dopamină. (7)

Dopamina este puternic stimulată de consumul de droguri și de cafeină, doar că nivelul la care acționează aceste substanțe este diferit: drogurile stimulează producția de dopamină din zona cerebrală numită nucleus accumbens, unde este localizat un centru al recompensei și motivației, cu un rol important pentru adicție, în timp ce cafeina acționează asupra cortexului prefrontal. Astfel se explică nivelul diferit de adicție pe care îl implică cele două tipuri de substanțe. (2), (8)

Oxitocina

Oxitocina este un alt neurotransmițător cu un impact puternic asupra fericirii și vieții noastre sociale. Oxitocina este hormonul căruia i se datorează comportamentul matern, alăptarea, plăcerea sexuală și selecția partenerului de viață.

Cercetările asupra oxitocinelor sunt foarte recente; abia în anii 1990 oamenii de știință au descoperit acest hormon, atunci când au observat că mamele care alăptau la sân erau mult mai calme și făceau mai bine față stresului sau exercițiilor fizice decât cele care își hrăneau bebelușii cu biberonul.

Se pare că acest hormon este eliberat atât atunci când avem experiențe sociale strânse cu ceilalți, dar și atunci când ne confruntăm cu situații stresante.

Oxitocina este secretată la nivelul hipotalamusului, fiind apoi eliberată în sânge prin glanda pituitară, de unde intervine asupra comportamentului și a fiziologiei organismului. La proaspetele mămici un nivel ridicat de oxitocină a fost asociat cu o mai bună și mai strânsă conexiune cu bebelușul (bonding). Studii realizate pe animale au arătat că atunci când mamelor li s-a administrat o cantitate de oxitocină, imediat după ce au avut pui, acestea s-au comportat matern și față de puii care nu erau ai lor.

Inițial s-a crezut că oxitocina este un hormon prezent exclusiv la femei datorită rolului deosebit de important pe care cercetătorii l-au identificat în crearea relației mamă-bebeluș. Ulterior au ajuns la concluzia că este important pentru ambele sexe.

În alte teste clinice administrarea de oxitocină la persoane cu autism sau sindrom Asperger a avut ca rezultat o îmbunătățire a capacității lor de a sesiza aspectele emoționale, ceea ce arată rolul acestui neurotransmițător în procesarea informațiilor sociale.

Cercetarea privind acest hormon este încă în desfășurare, dar concluzia la care s-a ajuns până acum este că oxitocina provoacă sentimente plăcute și o stare generală de bine celor care au relații sociale pozitive și îi determină pe cei care experimentează stres, durere sau evenimente neplăcute în relațiile lor să caute și să construiască altele. (9), (10)

Endorfinele

Descoperirea endorfinelor a avut loc la începutul anilor 1970 când doi neurologi de origine americană au observat la nivelul creierului existența unui tip de morfină compusă din aminoacizi și produsă intern, la nivelul glandei pituitare și a hipotalamusului. Endorfinele au rolul de a înlătura durerea, receptorii acestora fiind localizați peste tot în corp, stimulând totodată și producția de dopamină.

Endorfinele sunt secretate atunci când ne confruntăm cu durere, frică sau cu stres și au rol analgezic. Pe lângă capacitatea de a suprima percepția de durere, aceste substanțe reglează producția de hormoni (unul dintre cei mai importanți fiind hormonul creșterii), contracțiile intestinale, imunitatea și dispoziția. Endorfinele sunt eliberate în sânge și produc o stare de bine celui care face exerciții fizice intense, care râde puternic sau care are un orgasm. Endorfinele funcționează ca un medicament natural, care înlătură tensiunea și aduce în schimb relaxarea. Până acum s-au descoperit cel puțin 20 de tipuri diferite de endorfine în organismul uman.

Printre alimentele cu un potențial ridicat de stimulare a endofinelor se numără ardeiul iute și ciocolata. Alte metode pe lângă cele deja menționate de a ridica nivelul de endorfine sunt masajul, meditația și exercițiile fizice. Activitatea sportivă nu doar stimulează secreția de endorfine, ci și reduce hormonul stresului, cortizolul, ceea ce produce un impact semnificativ asupra stării de bine.

(2), (12)