Imobilizare în ghips versus chirurgie pentru fracturile instabile de maleolă laterală (Weber B)

Un studiu realizat la Oulu University Hospital (Finlanda) și publicat în BMJ la data de 14 ianuarie 2026 a analizat dacă imobilizarea în ghips este non-inferioară tratamentului chirurgical pentru fracturile izolate de fibulă tip Weber B, cu mortisă gleznei congruentă pe radiografiile inițiale, dar considerate instabile la testarea de stres prin rotație externă. Cercetarea arată că tratamentul conservator oferă rezultate funcționale comparabile cu chirurgia, cu mai puține efecte adverse.

Rezumat

• Studiu clinic randomizat, pragmatic, de tip non-inferiority.

• 126 pacienți cu fracturi Weber B considerate instabile la testare de stres.

• Compararea imobilizării în ghips timp de 6 săptămâni cu reducere deschisă și fixare internă.

• Scor funcțional similar la 2 ani, cu mai puține complicații în grupul tratat conservator.

Context

Fracturile de gleznă sunt printre cele mai frecvente fracturi la adult, cu o incidență anuală de până la 178 la 100.000 de persoane. Aproximativ 60% sunt fracturi izolate de maleolă laterală, clasificate ca Weber B.

Decizia terapeutică se bazează, în mod tradițional, pe stabilitatea gleznei și pe menținerea congruenței mortisei tibiotalare. O mortisă incongruentă (prin deplasarea laterală sau înclinarea talusului) este asociată cu încărcare articulară anormală și risc crescut de artroză posttraumatică.

Problema clinică majoră apare atunci când glezna pare congruentă pe radiografia inițială, dar prezintă instabilitate ocultă, determinată de leziuni ligamentare (în special ale ligamentului deltoid). Pentru identificarea acestor cazuri s-au introdus testele de stres sub fluoroscopie, însă nu există un consens universal privind metoda optimă sau pragurile de instabilitate.

În ultimii ani, au apărut strategii alternative, precum radiografiile cu sprijin în greutate, utilizate la 10–14 zile după traumatism, pentru a decide necesitatea intervenției chirurgicale.

Despre studiul actual (SUPER-FIN)

Design și desfășurare

• Studiu randomizat, paralel, de tip non-inferiority.

• Perioada: 16 ianuarie 2013 – 7 iulie 2021.

• Locație: un centru universitar de traumă din Finlanda.

• Înregistrare: ClinicalTrials.gov (NCT01758796).

Participanți

• 840 pacienți evaluați inițial.

• 714 excluși (fracturi stabile, incongruență evidentă, luxații, alte criterii de excludere).

• 126 pacienți randomizați, toți cu:

  • fractură izolată Weber B,

  • mortisă congruentă pe radiografia inițială,

  • instabilitate demonstrată la testul de rotație externă (spațiul medial ≥5 mm).

Intervenții

• Imobilizare în ghips subgenunchial, 6 săptămâni (n = 62).

• Chirurgie: reducere deschisă și fixare internă cu placă, urmată de ghips 6 săptămâni (n = 64).

• Protocol identic de sprijin progresiv și recuperare funcțională în ambele grupuri.

Obiectiv primar

• Olerud–Molander Ankle Score (OMAS) la 2 ani

  • interval 0–100 puncte (scor mai mare = funcție mai bună).

  • marjă de non-inferioritate predefinită: −8 puncte.

Obiective secundare

• Funcția gleznei (FAOS).

• Durere (scală vizual-analogică).

• Calitatea vieții (RAND-36).

• Mobilitatea gleznei.

• Consolidarea fracturii și modificări radiologice.

• Evenimente adverse legate de tratament.

Rezultate

Rezultatul principal

• 121 din 126 pacienți (96%) au finalizat urmărirea la 2 ani.

• Scor OMAS mediu:

  • 89 puncte – grup ghips

  • 87 puncte – grup chirurgie

• Diferență medie între grupuri: 1,3 puncte

  • IC 95%: −4,8 până la 7,3, în interiorul marjei de non-inferioritate.
    Imobilizarea în ghips a fost non-inferioară chirurgiei.

Rezultate secundare

• Nu s-au observat diferențe semnificative statistic între grupuri pentru:

  • durere,

  • funcție,

  • calitatea vieții,

  • amplitudinea mișcărilor gleznei.

Rezultate radiologice

• Nicio pierdere a congruenței mortisei în niciun grup.

• Non-union: un caz în fiecare grup.

• Majoritatea pacienților au prezentat doar modificări minime sau moderate de artroză posttraumatică, fără diferențe între grupuri.

Evenimente adverse

• Grup chirurgie:

  • infecție superficială a plăgii (1 caz),

  • vindecare întârziată (1 caz),

  • îndepărtarea materialului de osteosinteză la 9 pacienți,

    • dintre care 2 au dezvoltat infecții postoperatorii (una profundă).

• Grup ghips:

  • doar un caz de non-union, asimptomatic.

Tratamentul conservator a fost asociat cu mai puține complicații.

Concluzii

La pacienții cu fractură izolată Weber B, cu mortisă congruentă inițial, dar considerați instabili la testarea de stres prin rotație externă, imobilizarea în ghips timp de 6 săptămâni oferă rezultate funcționale echivalente cu tratamentul chirurgical la 2 ani. În plus, chirurgia expune pacienții la un risc mai mare de evenimente adverse, fără un beneficiu funcțional demonstrabil.