Diferențe de gen și vârstă surprinzătoare în privința leziunilor de genunchi identificate prin RMN

Un studiu realizat la Johns Hopkins Medical Institute și prezentat în cadrul reuniunii anuale a Societății de Radiologie din America de Nord (RSNA) a analizat, pe o perioadă de cinci ani, diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește tiparele leziunilor de genunchi identificate prin investigație imagistică prin rezonanță magnetică. Cercetarea arată că profilurile de risc variază semnificativ în funcție de sex și vârstă.
Leziunile de genunchi sunt o cauză frecventă de durere și limitare funcțională, iar investigațiile imagistice au devenit esențiale pentru diagnosticarea precisă. De-a lungul timpului, cercetarea s-a concentrat preponderent asupra bărbaților, în special în context sportiv. Pe măsură ce atenția s-a extins și asupra femeilor, au devenit tot mai evidente diferențele în frecvența și tipul leziunilor.

Ligamentul încrucișat anterior reprezintă un element central pentru stabilitatea genunchiului, fiind implicat în mișcările de pivotare și schimbare bruscă de direcție. Meniscurile, cu rol de amortizare și stabilizare, sunt la rândul lor sensibile la traumatismele prin torsiune și la degradarea progresivă asociată vârstei. Rupturile ligamentelor colaterale și ale mecanismului extensor se corelează atât cu traumatisme acute, cât și cu modificări degenerative.

În acest context, înțelegerea diferențelor de gen și vârstă în tiparele leziunilor contribuie la dezvoltarea unor strategii personalizate de screening, prevenție și intervenție timpurie.

Despre studiu

Studiul a inclus 13.549 de examinări consecutive prin rezonanță magnetică ale genunchiului, realizate între 2019 și 2024 în patru centre de imagistică ambulatorie afiliate spitalului Johns Hopkins. Toți pacienții au raportat durere de genunchi ca simptom principal.

Echipa de cercetare a analizat rapoartele radiologice pentru a extrage informații referitoare la:

• rupturi ale meniscului medial și lateral;
• rupturi sau afectări ale ligamentului încrucișat anterior și posterior;
• leziuni ale ligamentului colateral medial și ale complexului colateral lateral;
• modificări ale mecanismului extensor sau semne de dislocare patelofemurală.

În analiza comparativă, autorii au examinat variațiile raportate în funcție de sex și intervale de vârstă, cu accent pe identificarea tiparelor specifice. De asemenea, studiul a inclus declarații ale autorilor, precum medicul radiolog Jenifer Pitman și cercetătorul Ali Ghasemi, care au evidențiat particularitățile observate și posibilele explicații ale discrepanțelor față de literatura existentă.

Rezultate

Investigația a evidențiat diferențe marcante între bărbați și femei. În rândul bărbaților, au fost mai frecvent identificate:

• rupturi ale ligamentului încrucișat anterior;
• rupturi asociate ale ligamentului încrucișat anterior cu meniscul medial sau lateral;
• leziuni multiple asociate.

Un rezultat remarcabil a fost prevalența mai ridicată a rupturilor ligamentului încrucișat anterior la bărbați cu vârsta între 20 și 40 de ani, contrar concluziilor unor studii anterioare care raportau rate mai mari la sportivele tinere. Diferența poate fi explicată prin faptul că cercetarea actuală a inclus toate tipurile de pacienți cu durere de genunchi, nu doar sportivi.

În ceea ce privește leziunile meniscului și ale ligamentului colateral medial, tiparele au variat în funcție de vârstă:

• în rândul pacienților tineri, aceste leziuni au fost mai frecvente la bărbați;
• în rândul pacienților vârstnici, femeile au prezentat mai multe rupturi meniscale și ale ligamentului colateral medial.

Acest tipar sugerează că femeile peste 40 de ani pot fi mai susceptibile la procese degenerative ale articulației, care se pot manifesta prin rupturi meniscale sau prin afectarea ligamentelor de susținere.

Autorii au subliniat importanța adaptării strategiilor de prevenție în funcție de aceste particularități. De exemplu, femeile de vârstă mijlocie și vârstnice pot beneficia de programe de întărire musculară orientate spre protejarea articulației genunchiului, în timp ce bărbații mai tineri pot necesita programe de reducere a riscului de traumatisme acute.

Rezultatele au implicații clinice relevante pentru radiologi și specialiștii în medicină sportivă, întrucât recunoașterea acestor tipare permite o mai bună orientare a protocoalelor de imagistică și a strategiilor de intervenție timpurie.

Concluzii

Studiul demonstrează că tiparele de leziuni ale genunchiului diferă semnificativ între bărbați și femei și se modifică odată cu vârsta. Prevalența crescută a rupturilor ligamentului încrucișat anterior la bărbați și incidența mai mare a leziunilor degenerative la femeile peste 40 de ani subliniază necesitatea unor strategii personalizate de prevenție și evaluare. Aceste rezultate pot contribui la dezvoltarea unor programe adaptate de educație, screening și intervenție pentru optimizarea sănătății articulare.