Impactul pozitiv al plimbării de 10 minute imediat după masă asupra controlului glicemiei postprandiale

Hiperlglicemia postprandială reprezintă un factor major de risc asociat cu bolile cardiovasculare, declinul cognitiv și creșterea hemoglobinei glicozilate, indiferent de existența diabetului. În acest context, controlul glicemiei de la masă la masă devine esențial pentru prevenirea bolilor cronice. Activitatea fizică este una dintre cele mai eficiente modalități de a limita creșterea glicemiei după mese, însă recomandările curente (30 de minute de exercițiu după masă) sunt greu de implementat constant în viața de zi cu zi. Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports a evaluat dacă un mers de doar 10 minute, efectuat imediat după consumul de glucoză, ar putea avea un efect comparabil cu o sesiune de 30 de minute de mers efectuată la 30 de minute după masă.

Metodologie

Cercetarea a inclus 12 adulți tineri sănătoși care au participat la un studiu randomizat, încrucișat, cu trei condiții:

• Control: repaus total după ingestia de 75 g glucoză.
• Mers 10 minute: mers pe bandă imediat după ingestie.
• Mers 30 minute: repaus timp de 30 de minute, apoi mers pe bandă 30 de minute.

Viteza mersului a fost aleasă de fiecare participant la un nivel confortabil, similar activităților zilnice. Glicemia a fost măsurată din deget la fiecare 10 minute timp de 2 ore după ingestie. S-au calculat aria sub curbă (AUC), glicemia medie și valoarea de vârf a glicemiei. De asemenea, au fost evaluate frecvența cardiacă, efortul perceput (RPE) și disconfortul gastrointestinal.

Rezultate

Controlul glicemiei postprandiale

Rezultatele au indicat că ambele condiții de mers au redus semnificativ AUC și glicemia medie comparativ cu repausul:

• AUC glicemie: 10 minute mers = 15.607 mg·min/dL, 30 minute mers = 15.732 mg·min/dL, control = 16.605 mg·min/dL.
• Glicemie medie: 10 minute mers = 127,9 mg/dL, 30 minute mers = 128,9 mg/dL, control = 135,8 mg/dL.

Diferențele între cele două tipuri de mers nu au fost semnificative statistic. În schimb, valoarea de vârf a glicemiei a fost semnificativ mai mică doar în condiția mersului de 10 minute comparativ cu controlul (164,3 mg/dL vs. 181,9 mg/dL), ceea ce sugerează că momentul exercițiului este esențial pentru controlul glicemiei.

Percepția efortului și toleranța digestivă

Participanții au mers la o viteză medie de 3,8 km/h. Efortul perceput a fost semnificativ mai mic în condiția mersului de 10 minute (mediana RPE=7) față de cea de 30 minute (mediana RPE=9), ceea ce indică un nivel de intensitate mai ușor de tolerat. Disconfortul gastrointestinal a fost minim și similar între condiții.

Discuție

Acest studiu evidențiază faptul că mersul de doar 10 minute, efectuat imediat după ingestia de glucoză, are un efect comparabil cu cel al mersului de 30 de minute efectuat mai târziu în reducerea glicemiei postprandiale, inclusiv asupra valorii de vârf. Această observație este importantă, deoarece glicemia de vârf este un predictor puternic al riscului cardiovascular. Mecanismul presupune activarea absorbției glucozei de către mușchii scheletici în mod independent de insulină.

În plus, intensitatea percepută mai redusă și lipsa disconfortului digestiv fac ca mersul scurt și prompt după masă să fie o strategie mai accesibilă, mai ales pentru persoanele care întâmpină dificultăți în realizarea exercițiilor de durată.

Deși rezultatele sunt promițătoare, este important de menționat că studiul a inclus doar adulți tineri sănătoși. Prin urmare, eficiența aceluiași protocol în rândul persoanelor în vârstă, cu diabet sau în sarcină rămâne de investigat. Totodată, utilizarea unui test standardizat cu glucoză diferă de mesele obișnuite care conțin și proteine, grăsimi și fibre. Studiile viitoare ar trebui să includă mese mixte pentru a confirma aplicabilitatea în viața de zi cu zi.

Concluzii

Rezultatele obținute sugerează că un mers de 10 minute imediat după masă poate fi o metodă eficientă, simplă și ușor de integrat în rutina zilnică pentru controlul glicemiei postprandiale. Această strategie ar putea fi valoroasă în contextul societății moderne, în care timpul dedicat activității fizice este limitat. Introducerea acestei practici ar putea contribui la reducerea riscului de boli cardiovasculare și diabet de tip 2, având potențialul de a susține inițiativele de sănătate publică, precum mesajul „Plus Zece” din ghidurile oficiale japoneze, care promovează creșterea activității fizice zilnice.