Glicemia mai scăzută după masă a fost asociată cu un risc redus de mortalitate

Un nou studiu longitudinal japonez, bazat pe cohorta populațională Ohasama, a identificat un marker metabolic cu potențial predictiv major: nivelul glicemiei plasmatice la 1 oră după testul de toleranță orală la glucoză (1-hrPG). Conform rezultatelor, o valoare de 1-hrPG ≥170 mg/dL a fost asociată cu o creștere semnificativă a riscului de mortalitate de cauză cardiovasculară și oncologică, chiar la persoane fără diabet zaharat.
Factori precum hipertensiunea, glicemia a jeun sau obezitatea sunt recunoscuți pentru asocierea lor cu mortalitatea. Totuși, predicția riscului de deces la indivizi clinic sănătoși, înainte de apariția bolilor manifeste, rămâne o provocare. Studiile anterioare au arătat că 1-hrPG poate prezice apariția diabetului, însă legătura cu mortalitatea, mai ales în populația cu toleranță normală la glucoză (NGT), nu era clar definită.

Despre studiu

Designul studiului

• Cohortă populațională japoneză (Ohasama)
• 993 participanți incluși (vârsta medie 63,1 ani, 67,8% femei)
• Perioadă medie de urmărire: 14,3 ani
• Incidența mortalității: 184 decese

Toți participanții au fost non-diabetici și au efectuat OGTT între 1997–2013. Mortalitatea a fost analizată prin metode Kaplan–Meier și modele Cox ajustate pentru factori de risc majori.

Parametrul principal analizat

Comparativ cu alți markeri (glicemia a jeun, insulinemia, HbA1c, HOMA-IR), doar glicemia la 1 oră post-OGTT s-a asociat semnificativ cu mortalitatea (raport de risc = 1.62, P = 0.0107). Valorile glicemiei de 170 mg/dL sau mai mari au fost cele mai predictive pentru decesul de orice cauză, conform indicelui de concordanță Harrell C = 0.8066.

Rezultate

Predicția mortalității generale

Subiecții cu 1-hrPG ≥170 mg/dL au prezentat:

• Riscul de deces general crescut: raport de risc = 1.821 (interval de încredere 95%: 1.128–2.941)
• Rata de supraviețuire semnificativ redusă în analiza Kaplan–Meier (P < 0.0001)

Asocierea cu cauzele specifice de deces

În rândul participanților cu NGT și 1-hrPG ≥170 mg/dL s-au constatat:

• Creștere de peste 3 ori a riscului de deces cardiovascular: raport de risc = 3.370
• Creștere semnificativă a riscului de deces prin neoplazii: raport de risc = 2.512
• Fără diferențe semnificative privind decesele cerebrovasculare sau de alte cauze

Interpretare

Rezultatele indică faptul că 1-hrPG ≥170 mg/dL este un marker metabolic independent pentru mortalitate, chiar în absența diabetului. Această valoare este asociată precoce cu evenimente fatale, în special în primii 5 ani de la testare, sugerând mecanisme patogenice comune între dismetabolismele postprandiale și bolile cardiovasculare sau neoplazice.

Mecanisme biologice posibile

Autorii sugerează că nivelurile crescute de 1-hrPG ar putea reflecta o capacitate hepatică scăzută de metabolizare a glucozei și a altor substanțe potențial toxice alimentare. Astfel, 1-hrPG ar putea funcționa ca un marker surogat al clearance-ului hepatic, cu implicații asupra carcinogenezei și aterosclerozei.

Implicații clinice

Deși valorile 1-hrPG nu sunt utilizate în prezent pentru diagnosticarea diabetului, aceste date sugerează că:

• Un screening metabolic precoce bazat pe 1-hrPG ar putea identifica persoane cu risc crescut de deces
• Valoarea prag de 170 mg/dL ar putea fi utilizată în strategii de prevenție a bolilor cardiovasculare și oncologice

Concluzii

Glicemia post-încărcare la 1 oră ≥170 mg/dL este un puternic predictor independent al mortalității generale, cardiovasculare și oncologice la indivizi aparent sănătoși cu toleranță normală la glucoză. Integrarea acestui marker în evaluările de rutină ar putea permite detectarea timpurie a riscului letal și intervenții personalizate cu scopul prelungirii speranței de viață sănătoasă.