Asocierea dintre diabetul zaharat de tip 2 și pierderea auzului: o analiză sistematică și meta-analiză

O echipă de cercetători a realizat o analiză sistematică și o meta-analiză, înregistrată în baza PROSPERO (CRD42024539100), cu scopul de a evalua relația dintre diabetul zaharat de tip 2 și pierderea auzului. Studiul, publicat înnoiembrie 2025 în revista Otolaryngology–Head and Neck Surgery, a inclus cercetări observaționale realizate pe populații din multiple regiuni geografice, respectând ghidul PRISMA 2020.
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică caracterizată prin hiperglicemie persistentă și dereglări în metabolismul proteinelor, glucidelor și lipidelor. Prevalența sa a crescut dramatic, de la 108 milioane de cazuri în 1980 la 422 de milioane în 2014, cu o creștere accentuată în țările cu venituri mici și medii. Diabetul de tip 2 reprezintă aproximativ 90% din totalul cazurilor și este caracterizat prin rezistență la insulină și o scădere progresivă a secreției acesteia.

Hiperglicemia persistentă poate afecta structurile microvasculare și macrovasculare, conducând la complicații precum retinopatia, nefropatia, neuropatia periferică și afectarea cardiovasculară. Cercetări recente au sugerat că diabetul poate influența și sistemul auditiv, prin microangiopatia cohleară care determină îngroșarea membranei bazale și atrofia striei vasculare. Totuși, dovezile clinice privind legătura dintre diabetul de tip 2 și pierderea auzului au fost până acum inconsistente.

Despre studiu

Obiectivul principal al acestei meta-analize a fost estimarea prevalenței pierderii de auz la pacienții cu diabet de tip 2, analiza diferențelor de prag auditiv comparativ cu grupurile de control sănătoase și explorarea influenței unor factori precum durata bolii, nivelurile HbA1c și sexul biologic.

Cercetarea a inclus 17 studii (dintr-un total de 8354 articole identificate), cu un eșantion cumulat de 3910 pacienți diabetici și 4084 subiecți de control. Au fost incluse studii de cohortă, caz-control și transversale, care au utilizat teste audiometrice standardizate pentru diagnosticarea pierderii de auz (audiometrie tonală pură, răspuns auditiv de trunchi cerebral, timpanometrie și emisiuni otoacustice).

Calitatea studiilor a fost evaluată cu instrumentul Newcastle-Ottawa Quality Assessment Tool, iar analiza statistică a fost realizată prin software-ul Cochrane Review Manager 5.3, utilizând modele de efecte fixe și aleatorii, în funcție de gradul de eterogenitate (evaluat prin statisticile χ² și I²).

Rezultate

Prevalența pierderii de auz

Nouă studii au furnizat date privind prevalența pierderii de auz în rândul persoanelor cu diabet de tip 2, rezultatele variind între 40,6% și 71,9%. Analiza meta-analitică a arătat că persoanele cu diabet prezintă un risc de 4,19 ori mai mare de pierdere a auzului comparativ cu indivizii sănătoși (interval de încredere 95%: 1,22–14,37; p=0,02; I²=83%).

Durata diabetului

În studiile care au analizat durata bolii, pacienții cu o vechime a diagnosticului de peste 10 ani au avut un risc de 2,07 ori mai mare de pierdere a auzului (interval de încredere 95%: 1,45–2,94; p<0,0001), fără heterogenitate semnificativă (I²=0%). Acest rezultat sugerează o relație temporală între durata expunerii la hiperglicemie și deteriorarea auditivă.

Diferențele între sexe

Analiza care a inclus 2712 bărbați și 3364 femei cu diabet nu a arătat o diferență semnificativă între sexe (raport de șanse=1,25; interval de încredere 95%: 0,86–1,82; p=0,24). Cu toate acestea, s-a observat o ușoară tendință spre o prevalență mai mare la bărbați, posibil datorată expunerii crescute la factori de risc precum fumatul, hipertensiunea și expunerea profesională la zgomot.
/p>

Rezultatele audiometrice

Analiza pragurilor audiometrice a inclus 2240 pacienți diabetici și 3483 controale. S-a observat o diferență medie de 3,19 dB între grupuri (interval de încredere 95%: 1,08–5,19; p=0,003; I²=89%). Pierderea auzului a fost mai accentuată la frecvențe înalte (4000–8000 Hz) (diferență de 2,3 dB) comparativ cu frecvențele joase (diferență de 1,1 dB), ceea ce confirmă afectarea inițială a auzului în domeniul frecvențelor înalte.

Controlul glicemic și severitatea pierderii de auz

Trei studii au examinat legătura dintre nivelul HbA1c și severitatea pierderii auditive. S-a constatat că:

• În formele mild de pierdere a auzului, diferența de HbA1c nu a fost semnificativă (0,6%, interval de încredere 95%: −0,02–1,22).
• În formele moderate, HbA1c a fost semnificativ mai mare cu 0,57% (interval de încredere 95%: 0,1–1,05).
• În formele severe–profonde, diferența a atins 0,95% (interval de încredere 95%: 0,02–1,87), sugerând o corelație între controlul glicemic deficitar și severitatea pierderii de auz.

Interpretare

Rezultatele indică faptul că diabetul zaharat de tip 2 este asociat cu un risc crescut de pierdere auditivă, în special la frecvențe înalte. Deși diferențele audiometrice absolute sunt mici, acestea pot reprezenta o afectare subclinică a microcirculației cohlearului. Modificările vasculare, cum ar fi îngroșarea pereților capilari și scăderea fluxului sanguin, duc la degenerarea striei vasculare și a celulelor ciliate externe, structuri esențiale pentru transducția sunetului.

Analiza sugerează o relație între durata diabetului și riscul de afectare auditivă, însă vârsta poate acționa ca factor de confuzie. Modificările histopatologice observate la nivelul cohleei în diabet sunt similare celor din îmbătrânirea fiziologică, ceea ce sugerează că diabetul poate accelera procesele degenerative legate de vârstă.

Legătura dintre valorile crescute ale HbA1c și pierderea severă a auzului sugerează o relație cauzală între controlul glicemic deficitar și afectarea microvasculară cohleară. Astfel, pierderea auzului ar putea reprezenta un semn precoce de microangiopatie diabetică.

Limitări

Principalele limitări ale meta-analizei includ excluderea studiilor publicate în alte limbi decât engleza și spaniola, eterogenitatea ridicată a populațiilor analizate și lipsa datelor longitudinale privind evoluția auzului înainte de debutul diabetului. În plus, comorbiditățile cardiovasculare, care pot influența funcția auditivă, nu au fost controlate sistematic.

Puncte forte

• Analiza combinată a datelor pentru obținerea estimărilor integrate de risc (raport de șanse).
• Evaluarea relației dintre durata diabetului, controlul glicemic și pierderea auzului.
• Identificarea afectării predominante la frecvențe înalte.
• Corelarea valorilor HbA1c cu severitatea pierderii auditive.

Implicații clinice

Rezultatele susțin ipoteza că pierderea auzului la pacienții cu diabet de tip 2 poate fi o manifestare a microangiopatiei subclinice. Monitorizarea periodică a funcției auditive ar putea deveni o parte integrantă a managementului pacienților diabetici. Mai mult, un control glicemic strict ar putea reduce riscul de progresie a pierderii de auz.

Concluzii

Meta-analiza arată că prevalența pierderii auzului la persoanele cu diabet de tip 2 variază între 40,6% și 71,9%, cu un risc de 4,19 ori mai mare comparativ cu indivizii fără diabet. Afectarea este mai evidentă la frecvențe înalte, iar nivelurile crescute de HbA1c și durata îndelungată a bolii sunt factori determinanți majori.

Aceste rezultate subliniază necesitatea unei monitorizări audiologice în cadrul managementului diabetului zaharat, pierderea auzului putând constitui un semnal precoce al afectării microvasculare sistemice.