Implantul de genunchi

©

Autor:

Implantul de genunchi

În domeniul chirurgiei ortopedice, căutarea constantă a inovației a dus la progrese remarcabile în dezvoltarea implanturilor de genunchi. Fiind o componentă indispensabilă a tehnologiei medicale moderne, acestea joacă un rol esențial în restabilirea mobilității și îmbunătățirea calității vieții persoanelor care se confruntă cu afecțiuni debilitante ale genunchiului.

Tulburările articulațiilor genunchiului, variind de la osteoartrită la leziuni traumatice, reprezintă provocări semnificative pentru persoanele care doresc să mențină un stil de viață activ. Necesitatea unor intervenții eficiente și pe termen lung al patologiilor la acest nivela a determinat inițierea unor eforturi de cercetare și dezvoltare în domeniul restabilirii funcționalității articulației genunchiului.

Evoluția și tipurile de implanturi de genunchi

Evoluția implanturilor de genunchi reflectă progresul medical din aria ortopedică, fiind caracterizată de progrese semnificative în ceea ce privește aspecte precum materialele, designul și tehnicile chirurgicale folosite în această procedură. Eforturile inițiale de restabilire a funcționalității genunchiului au presupus în primul rând atenuarea durerii și îmbunătățirea rezultatelor funcționale, iar implanturile moderne de genunchi pot fi clasificate în două tipuri principale: artroplastia totală a genunchiului (TKA) și artroplastia parțială a genunchiului (PKA).

Artroplastia totală a genunchiului implică înlocuirea completă a întregii articulații a genunchiului cu o proteză artificială. Această abordare atotcuprinzătoare este utilizată de obicei în cazurile de osteoartrită avansată, artrită reumatoidă sau leziuni traumatice severe care afectează întreaga articulație a genunchiului.

Artroplastia parțială a genunchiului, în schimb, înlocuiește selectiv doar porțiunea deteriorată a articulației genunchiului. Această abordare terapeutică este potrivită pentru cazurile în care afectarea este limitată la anumite structuri ale genunchiului, păstrând porțiunile sănătoase și menținând o structură mai naturală a genunchiului, având astfel un caracter mai redus de invazivitate.

Indicațiile implantului de genunchi

Decizia de a urma intervenția de înlocuire a structurilor afectate în mod patologic ale genunchiului cu un implant este dependentă de severitatea afecțiunii de la acest nivel și de impactul acesteia asupra calității vieții unei persoane. Indicațiile comune includ:
- eșecul intervențiilor anterioare;
- artrita post-traumatică;
- artrita reumatoidă;
- osteoartrita.

Motivul predominant al necesitării implanturilor de genunchi este reprezentat de osteoartrită, ce presupune degenerarea cartilajului articular, culminând cu durere, rigiditate articulară și limitări funcționale. De asemenea, cazurile de artrită reumatoidă, o afecțiune autoimună, pot duce la leziuni severe ale articulației în cauză, necesitând implanturi la genunchi pentru a restabili funcția și a atenua durerea.

Leziunile traumatice, cum ar fi fracturile care implică articulația genunchiului, pot duce la artrită post-traumatică, determinând necesitatea implanturilor de genunchi pentru a restabili stabilitatea și funcționarea. Persoanele cu antecedente de intervenții chirurgicale nereușite la genunchi sau de complicații pot opta pentru implanturi de genunchi ca soluție pentru a-și recâștiga mobilitatea și a reduce durerea rezultate în urma apariției unor complicații neprevăzute a procedurilor anterioare. (2)

Componentele implanturilor de genunchi

Implanturile de genunchi sunt ansambluri complexe concepute pentru a reproduce mecanica complexă a articulației naturale a genunchiului. Acestea sunt realizate din trei componente principale, anume:
- componenta femurală;
- componenta tibială;
- componenta patelară.

Componenta metalică femurală adoptă o curbură care înconjoară capătul distal al femurului, oferind suport structural. Această componentă este canelată complex pentru a facilita mișcarea reciprocă lină a rotulei împotriva osului în timpul flexiei și extinderii articulației genunchiului.

În schimb, componenta tibială reprezintă o platformă metalică plată care găzduiește o pernă robustă din polietilenă. În anumite modele, componenta metalică poate fi omisă, iar polietilena interacționează direct cu osul. Pentru a spori stabilitatea, porțiunea metalică a componentei poate prezenta o tulpină care se încorporează în regiunea centrală a osului tibiei.

Componenta patelară, asemănătoare unei structuri în formă de cupolă, este realizată din polietilenă pentru a reproduce conturul natural al rotulei. Este de remarcat faptul că, în anumite cazuri, refacerea suprafeței rotulei poate să nu fie considerată necesară. (3)

Procedura chirurgicală și îngrijirea postoperatorie

Suprafețele cartilajului compromis de la extremitățile femurului și tibiei sunt supuse îndepărtării, împreună cu o porțiune minoră a osului subiacent. Ulterior, aceste zone excizate sunt înlocuite cu componente metalice proiectate pentru a reproduce suprafața articulației. Aceste componente metalice pot fi fixate cu ciment, ori printr-un mecanism de „presare” în os. Simultan, suprafața inferioară a rotulei este supusă tăierii și refacerii la suprafață cu un buton de plastic.

Pentru a facilita articularea lină, un distanțier din plastic este introdus între componentele metalice, creând o suprafață de alunecare fără frecare în interiorul articulației. Această abordare urmărește restabilirea funcționalității articulației prin înlocuirea cartilajului și osului deteriorat cu componente protetice durabile, luând în considerare nevoile și condițiile specifice ale fiecărui pacient. (4)

Implantarea de proteze de genunchi este o procedură chirurgicală meticuloasă, care implică îndepărtarea suprafețelor articulare deteriorate și plasarea precisă a componentelor artificiale. Îngrijirea postoperatorie este esențială pentru succesul implantului, cuprinzând exerciții de reabilitare, ameliorarea durerii și monitorizarea atentă pentru prevenirea și identificarea precoce a potențiale complicații, cum ar fi infecția sau instabilitatea structurală a implantului.

Reabilitarea după implantarea genunchiului este un proces în faze conceput pentru a restabili puterea, flexibilitatea și funcționalitatea. Terapia fizică prezintă un rol esențial, ghidând pacienții prin exerciții personalizate pentru a îmbunătăți tonusul muscular, stabilitatea articulațiilor și gama de mișcare. Mobilizarea timpurie este încurajată, deși pacienții trebuie să respecte limitele de activitate prescrise pentru a proteja longevitatea implantului.

În timp ce implanturile de genunchi au îmbunătățit incontestabil calitatea vieții pentru nenumărați pacienți, este imperativ să recunoaștem potențialele complicații. Acestea pot include infecția, slăbirea implantului sau instabilitatea articulației. Considerațiile pe termen lung implică evaluări periodice, în special în cazurile în care implanturile pot fi supuse uzurii în timp. Progresele în materialele implanturilor și tehnicile chirurgicale continuă să abordeze și să reducă impactul acestor provocări, favorizând un rezultat mai durabil și un implant mai rezistent. (5)

Progrese tehnologice și perspective de viitor

Viitorul implanturilor de genunchi este dominat de progresele tehnologice în curs și de angajamentul cercetătorilor de a perfecționa tehnicile chirurgicale. Integrarea roboticii și a navigației asistate de computer în operațiile de înlocuire a genunchiului este promițătoare pentru o precizie sporită și strategii de implantare personalizate. Rafinamentul continuu al materialelor implanturilor, încorporând elemente precum ceramica rezistentă la uzură, permit asigurarea unor aspecte precum longevitatea implanturilor de genunchi. (6)

Concluzie

Implanturile de genunchi reprezintă opțiuni terapeutice viabile pentru persoanele împovărate de efectele debilitante ale afecțiunilor genunchiului, oferind potențialul de restabilire a funcționalității acestei articulații și oferirea unei calități a vieții îmbunătățite. Combinarea tehnicilor chirurgicale avansate, a componentelor implantului atent proiectate și a strategiilor de reabilitare subliniază necesitatea unor astfel de abordări în vederea redobândirii funcționalității complete a genunchiului.


Data actualizare: 05-12-2023 | creare: 05-12-2023 | Vizite: 420
Bibliografie
1. Garner A, van Arkel RJ, Cobb J. Classification of combined partial knee arthroplasty. Bone Joint J. 2019 Aug;101-B(8):922-928. doi: 10.1302/0301-620X.101B8.BJJ-2019-0125.R1. PMID: 31362558; PMCID: PMC6681677.
2. Hsu H, Siwiec RM. Knee Arthroplasty. [Updated 2023 Jul 24]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507914/
3. Knee Replacement Implants, https://orthoinfo.aaos.org/en/treatment/knee-replacement-implants/
4. Total Knee Replacement, https://orthoinfo.aaos.org/en/treatment/total-knee-replacement/
5. Post-surgery care tips to recover from knee replacement surgery, https://www.medanta.org/patient-education-blog/post-surgery-care-tips-to-recover-from-knee-replacement-surgery
6. Walker PS, Yildirim G, Arno S, Heller Y. Future directions in knee replacement. Proc Inst Mech Eng H. 2010;224(3):393-414. doi: 10.1243/09544119JEIM655. PMID: 20408486.
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Implantul de genunchi imprimat 3D ar putea ajuta mii de bolnavi de artrită
  •