Dureri între coaste = Nevralgie intercostală? (explicații, alte cauze și boli posibile, tratament)

Durerea între coaste (durerea intercostală) este înregistrată frecvent în practica medicală şi este descrisă deseori de bolnavi ca o „înţepătură” sau ca un „junghi” în spaţiile intercostale.

Durerea între coaste poate avea intensităţi diferite, de la formele uşoare, care interferează cu activitatea cotidiană a bolnavului şi până la formele severe, atroce, care imobilizează bolnavul la pat, adoptând o anumită poziţie antalgică, în speranţa ameliorării durerii.

Majoritatea persoanelor asociază durerea între coaste cu nevralgia intercostală; cu toate că cele două aspecte patologice sunt asemănătoare, nu toate cazurile de durere între coaste sunt datorate nevralgiei intercostale.

Cauzele durerii între coaste

Nevralgia intercostală este cea mai frecventă afecţiune caracterizată prin apariţia unor dureri între coaste. Pe lângă aceasta, afecţiunile care pot determina apariţia durerii între coaste sunt:

• fractura costală
• costocondrita
• lezarea muşchilor intercostali, în cadrul traumatismelor locale
• pneumotorax
• pleurită
• tumorile pleurale
• herpes zoster. [1], [2], [3], [4]

Implicaţiile clinice ale afecţiunilor care duc la apariţia durerii între coaste

Nevralgia intercostală

Presupune implicarea nervilor intercostali care asigură vascularizaţia musculaturii intercostale. Durerea din cadrul nevralgiei intercostale are următoarele caractere:

• poate fi localizată retrosternal, între coaste (în spaţiile intercostale) sau la nivelul toracelui anterior, cu iradiere de-a lungul costelor sau la nivelul toracelui posterior;
• poate fi intermitentă, spasmodică, severă sau continuă, moderată sau uşoară, plictisitoare, percepută ca o „înţepătură”, ca un „junghi”, ca un „spasm dureros” sau ca o „zonă sensibilă”;
• se agravează în timpul efectuării efortului fizic sau în timpul ridicării de greutăţi, în timpul tusei sau a strănutului, în timpul râsului, la aplecarea înainte sau la răsucirea trunchiului;
• poate fi însoţită de alte manifestări clinice precum febră, parestezii, dureri abdominale, mobilitate redusă a spatelui sau a umerilor, prurit, dureri la nivelul spatelui, a umerilor şi a braţelor.

Fractura costală

Este reprezentată de întreruperea continuităţii osului costal. Fractura costală se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere între coaste de intensităţi variabile (de la formă uşoară până la forme deosebit de severe), care poate fi însoţită de alte manifestări clinice precum:

• dispnee,
• tahipnee, alte tulburări mjore de respiraţie,
• cefalee,
• ameţeli,
• oboselă,
• somnolenţă.

Costocondrita

Reprezintă de inflamaţia joncţiunilor care realizează conexiunea între coste şi stern. Manifestările clinice specifice costocondritei sunt durere între coaste (în spaţiile intercostale patru, cinci şi şase) şi la nivelul coastelor patru, cinci şi şase. Această durere este intensă, ascuţită, se intensifică la inspirul adânc sau la mobilizarea toracelui, prezintă iradiere în abdomen, la nivelul spatelui, în umărul sau în membrul superior aflt de parte coastelor afectate şi este însoţită de alte simptome, precum:

• senzaţia de presiune la nivelul toracelui anterior şi
• creşterea sensibilităţii la nivelul joncţiunii vernoase a pieptului.

Pleurita

Presupune inflamaţia pleurei (foiţa care înveleşte cei doi plămâni şi acoperă cavitatea toracică la interior). Printre manifestările clinice specifice pleuritei se numără durere toracică şi între coaste, acută, severă, tăioasă, descrisă de bolnavii în cauză ca o „arsură”, însoţită de:

• tuse neproductivă,
• limitarea mişcărilor respiratorii,
• respiraţie rapidă, superficială,
• scădere în greutate,
• anorexie,
• scăderea tonusului muscular şi
• oboseală

(ultimele patru manifestări clinice fiind datorate bolii de fond care a dus la apariţia pleuritei, cel mai frecvent tuberculoza sau cancerul pulmonar).

Pneumotorxul

Este o afecţiune caracterizată prin acumularea de aer în interiorul cavităţii pleurale. Manifestările clinice care caracterizează pneumotoraxul sunt durere severă între coaste, cu debut spontan, descrisă de anumiţi bolnavi ca un „junghi toracic”, însoţită de:

• dispnee de efort şi
• tuse iritativă.

În formele severe de boală poate apărea insuficienţa respiratorie cu cianoza extremităţilor.

Tumorile pleurale

Constau în apariţia unor formaţiuni tumorale, de natură benignă sau malignă, la nivelul spaţiului pleural (mezotelioame). Aceste tumori pleurale sunt caracterizate clinic prin:

• tuse seacă,
• febră,
• durere toracică,
• durere între coaste,
• dispnee,
• pleurezie,
• degete hipocratice,
• galactoree, etc. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticul durerii între coaste

Diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni care au dus la apariția durerii între coaste se realizează coroborând datele obținute în urma anamnezei și a examenului obiectiv, cu datele obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul apariției durerii între coaste, aspecte care au dus la agravarea și la ameliorarea durerii între coaste, modul de evoluție a durerii între coaste de la apariție și până la prezentarea la medic, ce anume a declanșat durerea între coaste, afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și muncă ale bolnavului, dacă fumează sau dacă consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică a bolnavului, medical poate decela anumite semen clinice specifice anumitor afecțiuni.

Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru identificarea afecțiunii care a dus la apariția durerilor între coaste, amintim radiografia de torace, tomografia computerizată a toracelui, rezonanța magnetică toracică, biopsie și examen histopatologic, ecografie toracică. [1], [2], [3], [4]

Tratamentul durerii între coaste

• Combaterea durerii între coaste apărută în cadrul nevralgiei intercostale se poate realiza prin administrarea de analgezice, anticoagulante, antiinflamatoare, injecţii locale cu substanţe anestezice.
  Tratamentele alternative, precum acupunctura, aplicaţiile locale de gheaţă şi presopunctura, pot fi şi ele eficiente.
  În formele severe de durere intercostală, se recomandă îndepărtarea pe cale chirurgicală sau distrugerea nervului intercostal implicat.
• Tratamentul fracturilor costale are drept obiectiv combaterea durerii, ameliorarea respiraţiei şi refacerea integrităţii coastei fracturate.
  Combaterea durerii se poate realiza prin administrarea de antiinflmatoare nonsteroidiene (Ibuprofen), antialgice (Algocalmin, Tylenol, codeină) şi prin aplicarea locală, la locul fracturii, a compreselor cu gheaţă.
  Ameliorarea respiraţiei şi prevenirea apariţiei pneumoniei se poate realiza prin badijonarea toracelui.
  Cu toate că în trecut fracturile costale impunea imobilizarea toracelui în aparat gipsat, în prezent acestă metodă terapeuticănu mai este recomandată.
• Tratamentul costocondritei poate fi medicamentos, intervenţional. sau chirurgical.
  Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene) precum Ibuprofen, Naproxen sodic= sau injecţii locale cu corticosteroizi. În cazul durerilor severe, se pot administra antialgice mai puternice, precum codeina.
  Tratamentul intervenţional presupune efectuarea stimulării nervoase electrice transcutanate.
  Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul în care tratamentul medicamentos sau cel chirurgical este lipsit de rezultate şi presupune refacerea sau îndepărtarea certilajelor afectate de către procesul inflamator.
• Tratamentul pleuritei variză în funcţie de boala de fond. Astfel, în cazul pleuritei secundare tuberculozei, se recomandă dministrarea medicamentelor antituberculoase. În cazul pleuritei apărută pe fond neoplazic, în cadrul cancerului pulmonar, se recomandă administrarea tratamentului antineoplazic cu chimioterapie, radioterpice şi a tratamentului chirurgicl (dacă acesta din urmă este accesibil). În cazul pleuritei apărută în context inflamator, în caz de infecţie bacteriană se recomandă tratament cu antibiotice, iar în caz de infecţie virlă se recomandă administrarea de antivirale. Tratamentul pleuritei apărută pe fond autoimun constă în administrarea de corticosteroizi.
• Tratamentul administrat în cazul pneumotoraxului are drept scop reexpansionarea plămânilor, evacuarea aerului acumulat la nivelul cavităţii pleurale şi corectarea leziunilor care au dus la apariţia pneumotoraxului. Metoda terapeutică de elecţie este reprezentată de drenajul aspirativ pleural (pleurotomia minimă de tip Bulau), care se realizează sub anestezie locală cu xilină.
• Tratamentul tumorilor pleurale (a mezotelioamelor) este chirurgical şi constă în îndepărtarea tumorii. Aceasta se poate realiza prin toracotomie clasică (deschiderea chirurgicală a cutiei toracice) sau prin intervenţie chirurgicală video-asistată (tehnică minim-invazivă).
  În cazul tumorilor de natură malignă, se recomandă excizia largă a tumorii, cu limită de siguranţă în ţesut sănătos (realizată doar prin toracotomie clasică), urmată de radioterapie postoperatorie. [1], [2], [3], [4]