Insomnia și somniferele cresc riscul de dizabilitate la vârstnici: dovezi dintr-un studiu pe 5 ani

Insomnia este o problemă de sănătate și calitate a vieții cu impact semnificativ la vârstnici. Până la jumătate dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani suferă de simptome ale insomniei. Un nou studiu realizat de cercetători de la Penn State College of Health and Human Development și Taipei Medical University arată că insomnia și utilizarea frecventă a somniferelor sunt asociate cu un risc crescut de dizabilitate în anul următor.

Context

Insomnia la vârstnici este adesea considerată o consecință normală a îmbătrânirii, însă cercetările recente indică faptul că aceasta contribuie în mod activ la declinul funcțional. În paralel, utilizarea somniferelor este frecventă, dar poate avea efecte adverse importante, cum ar fi creșterea riscului de căderi și afectarea cognitivă. Cercetătorii au urmărit evoluția acestor factori în timp pentru a stabili dacă insomnia și tratamentul medicamentos al somnului favorizează dizabilitatea funcțională la persoanele în vârstă.

Despre studiu

Echipa de cercetare a analizat datele colectate între 2011 și 2015 de la 6.722 de participanți cu vârsta peste 65 de ani din cadrul National Health and Aging Trends Study (NHATS), un eșantion reprezentativ la nivel național al beneficiarilor Medicare din SUA. Au fost analizate peste 22.000 de observații individuale.

Studiul a evaluat anual prezența dizabilității printr-un chestionar validat, care a inclus:

• activități de autoîngrijire (îmbrăcare, alimentație, utilizarea toaletei, spălatul),

• mobilitate (ridicarea din pat, mersul în interior și în afara locuinței).

Fiecare activitate a fost punctată astfel:

• „capabil complet” – 1 punct,

• „vulnerabil” – 2 puncte (dificultăți, utilizare de ajutoare sau participare redusă),

• „nevoie de ajutor” – 4 puncte.

Creșterea cu cel puțin 2 puncte a scorului total de dizabilitate era considerată clinic semnificativă.

Simptomele de insomnie și utilizarea somniferelor au fost înregistrate pe o scară cu 5 trepte: niciodată, o dată pe săptămână, câteva nopți, majoritatea nopților, în fiecare noapte. Fiecărui nivel i-a fost atribuit un punctaj de la 1 la 5.

Rezultate

Pentru fiecare nivel crescut al frecvenței simptomelor de insomnie, scorul de dizabilitate al participanților a fost, în medie, cu 0,2 puncte mai mare în anul următor. În mod similar, pentru fiecare nivel crescut de utilizare a somniferelor, scorul de dizabilitate a crescut cu 0,19 puncte.

Conform autorilor:

• Persoanele care prezentau frecvent simptome de insomnie și utilizau somnifere în mod regulat aveau cel mai mare risc de a dezvolta dizabilitate funcțională.

• Trecerea de la „niciodată” la „în fiecare noapte” la utilizarea de somnifere pe o perioadă de 5 ani era asociată cu un risc crescut de dizabilitate semnificativă din punct de vedere clinic.

Dr. Tuo-Yu "Tim" Chen, autor principal al studiului, a subliniat că insomnia persistentă și automedicația cu somnifere sunt factori de risc importanți care nu trebuie ignorați.

Implicații

Studiul oferă o confirmare empirică puternică a legăturii dintre tulburările de somn și declinul funcțional. De asemenea, cercetătorii au identificat că somniferele, în special la vârstnici, pot contribui la căderi – una dintre cauzele principale ale dizabilității în această populație.

Profesorul Orfeu Buxton de la Penn State a declarat: „Pe măsură ce persoanele în vârstă folosesc mai frecvent somnifere sau experimentează simptome de insomnie, riscul de dizabilitate crește semnificativ.”

Potrivit profesoarei Soomi Lee, coautoare a studiului, este esențial ca medicii să evalueze insomnia la vârstnici în mod activ și să revizuiască regimurile de medicație. Terapia cognitiv-comportamentală, care ajută la modificarea tiparelor de gândire și comportament, este o opțiune eficientă și sigură pentru tratarea insomniei, recomandată în locul tratamentului medicamentos de lungă durată.

Concluzii

Studiul întărește ideea că insomnia nu este doar o neplăcere legată de vârstă, ci o problemă reală de sănătate care poate contribui semnificativ la pierderea independenței funcționale. Evaluarea și tratamentul corect al insomniei pot reduce riscul de dizabilitate și pot îmbunătăți calitatea vieții la persoanele în vârstă.