Legătura dintre dietă, glicemie și riscul de cancer

Un nou studiu publicat în Nature Communications analizează relația dintre nivelurile de glucoză din sânge, compoziția dietei și incidența cancerului la diferite specii de vertebrate.

Pentru oameni și alte organisme cu un metabolism similar al glucozei, creșterea nivelului de zahăr din sânge poate duce la stres oxidativ, deteriorarea ADN-ului, glicarea proteinelor și inflamație, factori ce cresc riscul de cancer.

În acest context, cercetătorii și-au propus să investigheze dacă există o corelație clară între dieta vertebratelor, nivelurile plasmatice de glucoză și prevalența cancerului.

Glicemia la păsări și legătura cu riscul de cancer

Păsările se remarcă prin niveluri ridicate de glucoză în sânge, dar, paradoxal, au o incidență mai scăzută a cancerului comparativ cu mamiferele și reptilele. Acest fenomen este atribuit faptului că păsările nu posedă transportorul de glucoză GLUT4, ceea ce le face să utilizeze mai puțin glucoza ca sursă de energie și să fie mai dependente de acizii grași.

Totuși, s-a observat că păsările care produc un număr mai mare de ouă au un risc crescut de cancer, ceea ce sugerează o legătură între glicemie și susceptibilitatea la tumori.

Despre studiu

Studiul a examinat legătura dintre dietă, glicemie și cancer la vertebrate, clasificând dieta acestora în funcție de nivelul trofic:

• Ierbivore
• Invertivore
• Carnivore primare
• Carnivore secundare

De asemenea, cercetătorii au analizat procentul fiecărui tip de aliment consumat (fructe, plante, nevertebrate, vertebrate cu sânge rece sau cald etc.).

Rezultate principale

Diferențe în glicemie la vertebrate

Nivelurile de glucoză din sânge variază semnificativ între vertebrate:

• Pitonul birmanez avea cea mai scăzută glicemie (1,2 mmol/L).
• Pasărea Blue-bellied roller avea cea mai ridicată glicemie (21,1 mmol/L).
• Amfibienii aveau în medie 2 mmol/L, iar păsările 15 mmol/L.
• Mamiferele aveau un nivel mediu de 6,7 mmol/L.

Studiul nu a găsit corelații între nivelul trofic al speciei și glicemia. De asemenea, tipul dietei (vegetariană, carnivoră, omnivoră) nu a influențat semnificativ glicemia.

Glicemia și prevalența cancerului

Contrar ipotezelor inițiale, nivelurile plasmatice de glucoză nu au prezis prevalența cancerului în rândul vertebratelor.

• O corelație negativă între prevalența cancerului și glicemia medie a fost observată la nivel general, dar nu și în grupurile individuale de păsări, mamifere sau reptile.
• Factorii care predicau cel mai bine prevalența cancerului au fost domesticirea și nivelul trofic, nu glicemia.
• Carnivorele primare aveau un risc mai mare de cancer comparativ cu ierbivorele, după ajustarea pentru domesticire.

Un posibil mecanism este acumularea de toxine la carnivorele de vârf, dar și creșterea stresului oxidativ asociată consumului de carne roșie.

Domesticirea a fost un alt factor important: speciile domestice aveau un risc mai mare de cancer din cauza reducerii diversității genetice și eliminării selecției naturale împotriva variantelor genetice carcinogene.

Un exemplu este bovinele domestice, care au niveluri mai scăzute de glucoză decât rudele lor sălbatice, dar un risc mai mare de cancer.

Concluzii

• Nivelurile de glucoză din sânge nu sunt predictive pentru riscul de cancer în rândul vertebratelor.
• Tipul dietei nu influențează glicemia, iar diferențele de glicemie între specii sunt mai degrabă legate de metabolism.
• Carnivorele primare domestice prezintă cel mai mare risc de cancer, posibil din cauza acumulării de toxine și a impactului domesticirii asupra diversității genetice.
• Păsările au o incidență scăzută a cancerului, în ciuda nivelurilor ridicate de glucoză.

Limitări și direcții viitoare

• Studiul nu a urmărit individual fiecare specie pe termen lung, ceea ce face dificilă stabilirea unor corelații definitive.
• Glicemia poate varia în funcție de starea de sănătate, stres și dietă, ceea ce ar putea afecta rezultatele.
• Este necesară o extindere a bazei de date, incluzând milioane de înregistrări privind cancerul la vertebrate.

Viitoarele cercetări ar trebui să exploreze mecanismele prin care păsările prezintă o protecție naturală împotriva cancerului, deoarece aceste descoperiri ar putea avea implicații majore pentru prevenirea cancerului la oameni.