Legătura dintre tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate și afecțiunile intestinale - dovezi dintr-o meta-analiză globală

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este una dintre cele mai răspândite afecțiuni neurodezvoltamentale la copii, dar care persistă adesea și la vârsta adultă, afectând în 2020 aproximativ 366 de milioane de adulți la nivel mondial. Dincolo de trăsăturile comportamentale clasice – neatenție, hiperactivitate și impulsivitate – ADHD se asociază frecvent cu alte afecțiuni psihiatrice și somatice, inclusiv tulburări ale somnului, obezitate și afecțiuni respiratorii. În ultimii ani, tot mai multe dovezi sugerează o posibilă legătură între ADHD și afecțiuni intestinale, prin intermediul unei axe intestin–creier influențate de microbiota intestinală.
Afecțiunile intestinale, precum sindromul de intestin iritabil (SII), boala inflamatorie intestinală (BII) și boala celiacă, au fost asociate cu dezechilibre ale microbiotei intestinale – o stare denumită disbioză. Această perturbare a echilibrului microbian poate influența nu doar funcția digestivă, ci și sănătatea mentală, prin interacțiuni neuroimune, endocrine și metabolice.

Mai multe studii observaționale au raportat o prevalență crescută a simptomelor gastrointestinale (constipație, balonare, dureri abdominale) la pacienții cu ADHD. Totuși, până în prezent nu existau suficiente date agregate pentru a confirma o relație clară între ADHD și afecțiunile intestinale. Meta-analiza publicată în Scientific Reports își propune să sintetizeze literatura existentă și să evalueze riscul asociativ între ADHD și o gamă largă de tulburări intestinale.

Despre studiu

Design și metodologie Meta-analiza a fost realizată conform ghidului PRISMA și a fost înregistrată în PROSPERO (CRD42023486812). Cercetarea sistematică a fost efectuată în principalele baze de date internaționale până la 16 noiembrie 2023, incluzând 11 studii relevante, dintre care:

• 5 studii de cohortă
• 5 studii caz-control
• 1 studiu transversal

În total, analiza a inclus 3.851.163 participanți, dintre care 175.806 cu ADHD și 3.675.357 fără ADHD. Diagnosticul de ADHD s-a bazat pe criterii clinice standardizate (ICD-9 sau DSM), aplicate de profesioniști medicali.

Tipurile de afecțiuni intestinale investigate au inclus:

• Sindromul de intestin iritabil (SII)
• Boala Crohn și colita ulcerativă (BII)
• Boala celiacă
• Constipația
• Dispepsia
• Dureri abdominale recurente
• Shigeloza
• Ulcerul peptic
• Incontinența fecală

Rezultate

1. Asocierea globală ADHD–afecțiuni intestinale Estimarea agregată a riscului de afecțiuni intestinale la pacienții cu ADHD a fost: OR = 1.25 (IC 95%: 0.75–2.07) → nu a fost semnificativă statistic, cu o eterogenitate foarte mare (I² = 99%).

2. Asociere semnificativă cu sindromul de intestin iritabil (SII) Singura asociere semnificativă statistic a fost între ADHD și SII: OR = 1.63 (IC 95%: 1.45–1.83) Aceasta indică o creștere cu 63% a riscului de SII la persoanele cu ADHD comparativ cu cei fără. Heterogenitatea a fost moderată (I² = 57%).

3. Alte afecțiuni intestinale Nu au fost identificate asocieri semnificative între ADHD și:

• Boala Crohn
• Colita ulcerativă
• Boala celiacă
• Constipația (după excluderea unui outlier)

4. Analize suplimentare

• Analiza de subgrup pe regiuni OMS a sugerat un risc mai mare de afecțiuni intestinale în ADHD în regiunea Mediteranei de Est comparativ cu Europa, America sau Pacificul de Vest (OR = 3.03 vs. 1.04–2.20) – tendință spre semnificație, p = 0.053.
• Analizele de sensibilitate (leave-one-out) au arătat o asociere marginal semnificativă atunci când a fost exclus un studiu outlier (OR = 1.47, IC 95%: 1.00–2.16).
• Testul Egger nu a indicat părtinire de publicare (p = 0.38).

Interpretare și implicații clinice

Această meta-analiză este prima care consolidează dovezi din multiple regiuni geografice, susținând o legătură între ADHD și sindromul de intestin iritabil. SII este o afecțiune multifactorială, cu etiologie incomplet elucidată, dar în care disbioza joacă un rol esențial.

Rezultatele sugerează că microbiota intestinală ar putea reprezenta veriga comună între disfuncțiile neurologice din ADHD și simptomele digestive. Studiile anterioare au arătat modificări ale compoziției microbiene în ADHD, incluzând niveluri crescute de Dialister și Megamonas și scăderi ale genurilor Anaerotaenia și Gracilibacter.

Datele susțin ideea că evaluarea simptomelor digestive ar trebui integrată în practica clinică la pacienții cu ADHD, în special la cei cu disconfort abdominal sau istoric gastrointestinal. Intervențiile terapeutice vizând microbiomul (ex. probiotice, prebiotice, sinbiotice) pot reprezenta o direcție promițătoare pentru îmbunătățirea atât a simptomelor digestive, cât și a celor comportamentale.

Limite ale studiului

• Distribuție geografică inegală: aproape jumătate dintre studii provin din Asia, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor.
• Heterogenitate metodologică: diferențe între criteriile de diagnostic, populațiile studiate și designul studiilor.
• Număr limitat de studii (n=11) și de pacienți în unele subgrupuri.
• Preponderența studiilor retrospective (81,8%), predispuse la erori de raportare și părtnire.

Concluzii

Deși această meta-analiză nu a confirmat o asociere semnificativă între ADHD și toate tipurile de afecțiuni intestinale, ea evidențiază o legătură clară între ADHD și sindromul de intestin iritabil. Aceste date sugerează că ADHD ar putea avea o componentă biologică influențată de axa intestin–creier și că disbioza ar putea contribui la manifestările clinice ale acestei tulburări.

Studiile viitoare ar trebui să vizeze:

• Evaluarea longitudinală a legăturii ADHD–disbioză–tulburări digestive
• Utilizarea biomarkerilor microbieni și inflamatori pentru diagnostic și prognostic
• Intervenții terapeutice țintite asupra microbiotei intestinale

În concluzie, această lucrare oferă un argument solid pentru integrarea evaluării gastrointestinale în managementul ADHD și pentru explorarea microbiomului intestinal ca țintă terapeutică emergentă în tulburările neurodezvoltamentale.