Modificarea dietei concomitent cu activitatea fizică, asociată cu o mai mare reducere a grăsimii viscerale

Un studiu realizat Universitatea Cambridge și publicat în JAMA Network Open a analizat, pe o durată de peste 7 ani, relația dintre modificările calității dietei, nivelul obiectiv al activității fizice și evoluția markerilor de adipozitate la adulți din cohorta Fenland.
Excesul ponderal și obezitatea afectează aproape 3 miliarde de persoane la nivel global, alimentând creșterea bolilor cardiometabolice, a anumitor forme de cancer și a mortalității premature. Deși există rezultate solide privind beneficiile intervențiilor de scădere în greutate, studiile care evaluează prevenția acumulării lente de greutate de-a lungul vieții sunt mai puțin numeroase. În special, se cunosc puține aspecte despre modul în care schimbările concomitente ale dietei și activității fizice influențează distribuția grăsimii corporale, inclusiv grăsimea viscerală și hepatică, indicatori majori de risc metabolic.

Majoritatea dovezilor provin din studii observaționale care analizează comportamentele sănătoase separat, folosesc măsuri auto-raportate și evaluează doar greutatea corporală. Această abordare limitează înțelegerea interacțiunilor dintre dietă și activitatea fizică. Studiul Fenland compensează aceste limitări prin utilizarea unor măsuri obiective ale activității fizice, evaluarea repetată a comportamentelor și includerea unor măsuri detaliate de compoziție corporală obținute prin DEXA și ecografie hepatică.

Despre studiu

Studiul a inclus adulți născuți între 1950 și 1975, monitorizați în două faze la un interval mediu de 7,2 ani. După excluderi pentru lipsa datelor sau valori imposibile, eșantionul final a cuprins 7.256 participanți.

Elementele principale ale evaluării au fost:

• Calitatea dietei măsurată prin scorul de dietă mediteraneană (MDS);
• Activitatea fizică evaluată obiectiv prin senzori cu monitorizare combinată a ritmului cardiac și mișcării, exprimată ca PAEE (kJ/kg/zi);
• Markerii de adipozitate: greutate, indice de masă corporală, circumferința taliei, masa grasă totală, grăsime viscerală și subcutanată, plus diagnosticul ecografic de steatoză hepatică.

Analiza statistică a inclus modele multivariate ajustate pentru o serie amplă de covariate: vârstă, sex, educație, venit, fumat, energie alimentară, tipul ocupației, locul testării și valorile inițiale ale tuturor variabilelor de interes.

Rezultate

Schimbările comportamentale în timp

• Participanții și-au crescut în medie activitatea fizică cu 3,2 kJ/kg/zi.
• Calitatea dietei a crescut în medie cu 0,3 puncte (MDS).
• Majoritatea markerilor de adipozitate au crescut în timp, în concordanță cu tendințele de îmbătrânire.
• Prevalența steatozei hepatice a crescut de la 23,2% la 25,8%.

Asocierea dintre schimbările comportamentale și markerii de adipozitate

Atât creșterea activității fizice, cât și îmbunătățirea calității dietei au fost asociate independent cu o reducere a adipozității.

• Fiecare creștere cu 1-SD a PAEE a fost asociată cu:
  • −1,40 kg masă grasă;
  • −108 g grăsime viscerală.
• Fiecare creștere cu 1-SD a MDS a fost asociată cu:
  • −0,47 kg masă grasă;
  • −45 g grăsime viscerală.

Efectele activității fizice au fost mai ample decât cele ale dietei, dar direcția beneficiilor a fost similară.

Analiza combinată a comportamentelor

Un rezultat esențial al studiului este evidența că modificările simultane ale dietei și activității fizice generează cele mai mari beneficii.

• Cei care și-au îmbunătățit ambele comportamente au prezentat:
  • o reducere substanțială a masei grase și a grăsimii viscerale;
  • o probabilitate mai mică de a dezvolta steatoză hepatică.
• Cei care au redus ambele comportamente au avut:
  • cea mai mare creștere a masei grase (până la +2,03 kg);
  • cea mai mare creștere a adipozității viscerale.

Analize stratificate și sensibilitate

Beneficiile au fost mai pronunțate la persoanele cu:

• exces ponderal sau obezitate la momentul inițial;
• niveluri foarte scăzute ale activității fizice la baseline.

Rezultatele au rămas stabile după numeroase analize de sensibilitate, inclusiv utilizarea vitaminei C plasmatice ca biomarker obiectiv al calității dietei.

Concluzii

Studiul Fenland arată că îmbunătățirea simultană a dietei și activității fizice este asociată cu:

• scăderea masei grase totale;
• reducerea grăsimii viscerale;
• reducerea riscului de steatoză hepatică;
• un profil de adipozitate mai sănătos pe termen lung.

Deși fiecare comportament are un efect independent, combinarea lor oferă cele mai mari beneficii, în special în cazul persoanelor cu exces ponderal sau cu un nivel scăzut de activitate fizică inițială. Aceste rezultate subliniază importanța intervențiilor integrate, axate simultan pe dietă și mișcare, pentru reducerea depozitelor de grăsime metabolic nesănătoasă și îmbunătățirea stării de sănătate.