Nanotehnologia ADN-ului este sigură pentru uz medical

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea de Stat din Ohio arată că o nouă tehnologie numită ADN Origami, ce implică plierea catenelor complementare de ADN în forma acestuia de dublu helix spiralat, are potențialul de a crea dispozitiv minuscule ce pot fi injectate în organism cu scopul administrării unor medicamente.
Conform oamenilor de știință, anterior nu se știa cu exactitate dacă această nanotehnologie este sigură și se credea că utilizarea acesteia poate induce răspunsuri imunitare severe la pacienții cărora le-a fi administrată.

Cu toate acestea, în cadrul studiului curent s-a evidențiat faptul că aceste manifestări patologice apar doar dacă ADN-ul obținut pe acestă cale este administrat în cantități excesive, iar răspunsurile imune pe care le determină în organism nu sunt suficient de intense pentru a fi considerate periculoase. Christopher Lucas, autor principal al studiului și cercetător în inginerie mecanică și aerospațială în cadrul Universității din Ohio, afirmă că felul în care ADN-ul poate fi manipulat și proiectat pentru a forma un fel de nano-roboți este uimitor, prin această tehnologie putându-se diagnostica, trata și chiar preveni anumite afecțiuni.

Studiul a fost realizat prin intermediul analizei șoarecilor de laborator, în vederea evaluării distribuirii biologice la nivelul organismului și potențialelor toxice ale celor două nanostructuri pe care echipa americană le-a inventat. Una dintre acestea este o structură triunghiulară bidimensională, numită „Tri”, pe când cealaltă are forma unei tije tridimensionale pe care au denumit-o „Horse”. În cadrul celor 10 zile în care studiul a fost realizat, 60 de femele au primit injecții intravenoase cu tehnologia genetică pe bază de ADN, dozajul folosit în acest scop fiind de 10 ori mai mare decât cel utilizat în studiile anterioare, astfel încât să fie evidențiată siguranța tehnologiei nou-create.

Rezultatele experimentului au arătat că ambele forme ale tehnologiei au determinat apariția unor răspunsuri inflamatorii tranzitorii, de intensitate mică și dependentă de natura formei în care a fost administrată, iar pe termen lung aceasta nu s-a manifestat în niciun fel. În plus, s-a observat și faptul că nanostructurile au fost internalizate de celulele viscerale, având o compatibilitate biologică marcată. Lucas menționează faptul că răspunsul a fost unul modest, inofensiv pentru mamifere, ceea ce le oferă specialiștilor oportunitatea de a se îndrepta spre metode de utilizare a acestei tehnologii în cadrul terapiilor medicamentoase.

sursa: Science Daily
foto: Getty Images