O nouă meta-analiză asociază diabetul gestațional cu ADHD la copii

În fiecare an, între 10% și 20% dintre copii sunt afectați de diverse tulburări de sănătate mintală sau de comportament, precum și de întârzieri cognitive, indiferent de statutul socio-economic, de etnie sau de contextul geografic. Numeroase studii au demonstrat că expunerea la un mediu metabolic alterat in utero, inclusiv în cazul diabetului maternal (preexistent sau cu debut în sarcină), poate influența procesul de maturare a creierului fetal. Diabetul în sarcină (gestațional) afectează aproximativ o femeie din șase (17,9%), în timp ce diabetul de tip 1 și de tip 2 (cu debut înainte de sarcină) afectează 529 de milioane de femei la nivel global.
Date recente au ridicat ipoteza că hiperglicemia și inflamația placentară pot perturba dezvoltarea neuropsihică a copilului, cu posibile implicații în apariția tulburărilor de spectru autist (TSA), a tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau a altor probleme precum externalizare comportamentală, întârzierea dezvoltării motorii și intelectuale.

Noul studiu

Un colectiv internațional de cercetători a investigat asocierea dintre diabetul matern în timpul sarcinii și riscul unor probleme neurodezvoltamentale, cognitive și comportamentale la copii, în cadrul unui amplu meta-studiu de tip DIP (date individuale ale participantului) publicat recent. Lucrarea a implicat peste 200.000 de cupluri mamă-copil provenind din zece cohorte diferite și a fost realizată sub egida rețelei EU Child Cohort Network (EUCCN), cu sprijin financiar din partea proiectului Horizon 2020 LifeCycle.

Meta-analiza coordonată de Universitatea Edith Cowan a inclus zece cohorte prospective din Europa și Australia:

• ALSPAC (Marea Britanie)
• BiB (Marea Britanie)
• DNBC (Danemarca)
• EDEN (Franța)
• ELFE (Franța)
• GenR (Olanda)
• INMA (Spania)
• MoBa (Norvegia)
• NINFEA (Italia)
• Raine (Australia)

Aceste cohorte au fost selectate pentru că dispuneau de informații privind:

• Existența diabetului gestațional sau a diabetului preexistent (tip 1 sau tip 2) înainte de sarcină.
• Cel puțin un parametru de evaluare neurodezvoltamentală, cognitivă sau comportamentală la copii cu vârste cuprinse între 3 și 13 ani.

Variabilele au fost riguros armonizate: fiecare cohortă a urmat un protocol comun de codificare, astfel încât datele inițial colectate prin metode diferite (chestionare, dosare medicale, analize de laborator) să poată fi comparate și analizate unitar. În total, 266.970 de femei însărcinate au furnizat date legate de diabetul gestațional, cu o prevalență variind între 0,65% (NINFEA) și 8,01% (BiB). Rata diabetului preexistent de tip 1 a variat între 0,003% (NINFEA) și 0,24% (ALSPAC), iar cea de tip 2 între 0,00% (NINFEA) și 0,25% (ELFE).

Metodologie și design

• A fost aplicată o meta-analiză în două etape, folosind DIP (date individuale ale participantului): fiecare cohortă și-a rulat propriile analize de regresie lineară (pentru scoruri percentile), iar ulterior rezultatele au fost combinate printr-o meta-analiză cu efecte mixte (random effects).
• Au fost investigate șapte rezultate cheie: simptome de ADHD, simptome de TSA, funcție motorie grosieră, funcție motorie fină, inteligență non-verbală, comportamente de internalizare și comportamente de externalizare.
• Fiecare variabilă a fost analizată pe patru intervale de vârstă: 3 ani, 4-6 ani, 7-10 ani și 11-13 ani.
• Modelele au fost ajustate pentru multiple confuzoare: vârsta mamei, sexul copilului, indicele de masă corporală al mamei înainte de sarcină, greutatea în sarcină, paritatea, nivelul de educație al mamei, fumatul matern și venitul gospodăriei (conform EU-SILC).

Confidențialitatea datelor și platforma DataSHIELD

Întrucât fiecare cohortă deține date confidențiale, analizele s-au efectuat prin platforma DataSHIELD, care permite rutine statistice comune fără a transfera efectiv bazele de date individuale. Astfel, au fost obținute regresii robuste pentru fiecare cohortă, iar coeficienții de asociere și erorile standard au fost apoi combinate în meta-analiza finală.

Rezultate

Asocierea dintre diabetul gestațional și ADHD

• La grupa de vârstă 4-6 ani, copiii expuși la diabet gestațional au avut scoruri percentile ADHD cu 2,96 puncte mai mari (95% CI: 1,10 - 4,81, p=0,001), chiar și după ajustare completă. Această semnificație a dispărut însă când s-a introdus și venitul gospodăriei ca factor suplimentar de ajustare (p=0,09).
• La 7-10 ani, efectul a rămas semnificativ în toate modelele: cei expuși la diabet gestațional au avut scorurile ADHD mai mari cu aproximativ 3,67 puncte (95% CI: 1,13 - 6,20, p=0,001) în modelul ajustat complet și cu 2,40 puncte (95% CI: 0,07 - 4,73, p=0,04) în modelul de sensibilitate (fără cohorta Raine).

Asocierea dintre diabetul gestațional și TSA

Deși s-a observat o tendință de asociere la vârstele 4-6 și 7-10 ani în modelele neajustate (cu diferențe de 6,09 și 4,42 puncte percentile), după ajustările suplimentare pentru factori confuzanți, asocierea nu a mai atins semnificație statistică.

Asocierea cu probleme motorii și inteligență non-verbală

Nu s-au găsit diferențe semnificative între copiii expuși și cei neexpuși la diabet gestațional în nici unul dintre intervalele de vârstă studiate, pentru funcția motorie grosieră, funcția motorie fină sau inteligența non-verbală.

Probleme de externalizare și internalizare

• Problemele de externalizare: la copiii de 4-6 ani, expunerea la diabet gestațional s-a asociat cu 2,77 puncte percentile mai mari (95% CI: 0,52 - 5,02, p=0,01) în scorurile de externalizare, inclusiv după ajustări complete și sensitivitate.
• Problemele de internalizare: la 7-10 ani, diferența a fost semnificativă doar în modelul neajustat (5,65 puncte, p<0,001), iar la 11-13 ani semnificația s-a pierdut după ajustare.

Diabetul preexistent (tip 1 și tip 2)

Au fost analizate date secundare pentru 132.249 de femei din 4 cohorte (ALSPAC, BiB, DNBC, ELFE). În modelele neajustate, copiii între 4-6 ani expuși la diabet de tip 1 sau tip 2 au prezentat scoruri ADHD mai ridicate, cu 8,82 și respectiv 7,90 puncte peste copiii martor. Totuși, diferențele nu au rămas semnificative după ajustările detaliate pentru confundanți și factori socio-economici.

Semnificație și interpretare

Aceste date susțin ipoteza conform căreia diabetul matern în sarcină ar putea amplifica riscul unor probleme comportamentale și ADHD la copii, mai ales în jurul vârstelor preșcolare și școlare (4-10 ani). Mecanismele posibile implică hiperinsulinemia, hiperglicemia și inflamația placentară din timpul sarcinii, cu potențial impact asupra programării neurocognitive a fătului. Totodată, studiul arată o atenuare a asocierilor atunci când se ține cont de factorii socio-economici (venitul gospodăriei, educația maternă), subliniind rolul determinant al mediului familial în evoluția neuropsihică a copilului.

Concluzie

Această meta-analiză tip date individuale ale participantului de mare amploare, care a reunit date din zece cohorte internaționale, aduce dovezi consistente că diabetul gestațional se poate asocia cu ADHD la copiii între 7 și 10 ani, precum și cu comportamente de externalizare la vârste mai mici (4-6 ani). În schimb, rezultatele nu confirmă un risc suplimentar pentru inteligența non-verbală, abilitățile motorii sau problemele de tip TSA. Autorii subliniază că improvearea controlului glicemic în sarcină, în special la femeile cu obezitate ori cu istoric familial de diabet, ar putea fi o oportunitate de a diminua riscul neurodezvoltamental la copii. Investigațiile ulterioare sunt necesare pentru a descifra mai clar rolul confundanților genetici, familial-ambientali și pentru a evalua efectul severității hiperglicemiei asupra dezvoltării cerebrale timpurii.