Nivelul glicemiei este mai important decât greutatea corporală pentru a scădea riscul de diabet zaharat de tip 2
Autor: Airinei Camelia
Diabetul zaharat de tip 2 afectează peste 460 de milioane de persoane la nivel global È™i este asociat cu complicaÈ›ii majore precum neuropatia, bolile renale cronice È™i afecÈ›iunile cardiovasculare. IncidenÈ›a sa este în creÈ™tere, în special din cauza calității precare a dietei, iar până în 2050 se estimează că diabetul È™i bolile renale vor fi printre principalele cauze de mortalitate globală. În acest context, prevenÈ›ia È™i identificarea unor noi strategii eficiente sunt esenÈ›iale.
Prediabetul este cel mai important factor de risc pentru apariÈ›ia diabetului de tip 2, cu o progresie anuală de 5–10% È™i un risc pe viață de 74%. Până acum, accentul a fost pus pe remisia prin scădere în greutate, însă datele recente arată că È™i remisia fără pierdere ponderală are efecte protectoare importante.
Conform studiilor anterioare, revenirea de la prediabet la valori normale ale glicemiei prin scădere în greutate se asociază cu un risc redus cu peste 70% de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Această remisie este explicată prin îmbunătățirea sensibilității la insulină È™i reducerea È›esutului adipos visceral.
Noul studiu, realizat în cadrul Prediabetes Lifestyle Intervention Study (PLIS) È™i validat ulterior în cohorta Diabetes Prevention Program (DPP), aduce o perspectivă suplimentară: remisia prediabetului se poate obÈ›ine È™i fără scădere în greutate, prin mecanisme metabolice diferite.
Despre studiu
Analiza publicată în Nature Medicine a inclus 1.105 participanÈ›i cu prediabet înrolaÈ›i în centre din Germania, urmăriÈ›i timp de până la 9 ani. Dintre aceÈ™tia, 234 nu au pierdut în greutate sau chiar au luat în greutate în primul an de intervenÈ›ie. TotuÈ™i, 51 de participanÈ›i (21,8%) au atins remisia prediabetului, definiÈ›i ca „responderi”, în timp ce restul de 183 au rămas în prediabet („nonresponderi”).
Caracteristicile iniÈ›iale arătau că responderii erau mai tineri È™i prezentau o sensibilitate la insulină uÈ™or mai bună. IntervenÈ›iile de stil de viață (dietă È™i activitate fizică) au fost similare între grupuri, ceea ce indică faptul că diferenÈ›ele nu sunt explicate prin intensitatea programului.
Rezultate
Metabolismul glucozei și insulinei
- RespondenÈ›ii au înregistrat o îmbunătățire semnificativă a sensibilității la insulină (creÈ™tere a indexului OGIS È™i Matsuda).
- Funcția celulelor beta și secreția de insulină au crescut semnificativ doar la respondenți, nu și la nonrespondenți.
- Glucagonul a scăzut la respondenÈ›i È™i s-a menÈ›inut ridicat la nonrespondenÈ›i, sugerând o sensibilitate crescută la GLP-1 È™i o reglare mai bună a glicemiei postprandiale.
Distribuția grăsimii corporale
- RespondenÈ›ii au acumulat mai mult È›esut adipos subcutanat (TAS), în timp ce nonrespondenÈ›ii au acumulat È›esut adipos visceral (TAV).
- Raportul TAS/TAV a crescut semnificativ la respondenți (de la 4,01 la 4,94), dar a scăzut la nonrespondenți (de la 3,42 la 3,14).
- Adiponectina, un marker al sensibilității la insulină, a crescut în mod semnificativ la respondenÈ›i, dar nu È™i la nonrespondenÈ›i.
ProtecÈ›ia împotriva diabetului zaharat de tip 2
- La un follow-up de până la 10 ani, respondenÈ›ii au avut un risc redus cu 71% de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 comparativ cu nonrespondenÈ›ii.
- Rezultatele au fost confirmate È™i în cohorta DPP, unde riscul a fost redus cu 73%.
- Efectul protector este comparabil cu cel obÈ›inut prin remisia indusă de scăderea în greutate È™i cu intervenÈ›iile farmacologice.
Interpretare
Aceste rezultate demonstrează că remisia prediabetului nu depinde exclusiv de pierderea în greutate. Factorul-cheie pare să fie modul de depozitare a grăsimii: acumularea predominant subcutanată, asociată cu niveluri mai ridicate de adiponectină È™i sensibilitate la insulină, reduce riscul de progresie către diabet.
Mecanismele implicate sunt diferite față de cele din remisia prin scădere ponderală: aici, creșterea secreției de insulină și a funcției celulelor beta are un rol central. Astfel, activitatea fizică și dieta, chiar și fără reducerea greutății, pot remodela distribuția grăsimii și pot induce beneficii metabolice majore.
Acest tip de răspuns este comparabil cu efectele medicamentelor din clasa tiazolidindionelor, care redistribuie grăsimea din visceral în subcutanat È™i cresc sensibilitatea la insulină.
Concluzii
Remisia prediabetului fără pierdere în greutate este o realitate biologică, reproducibilă È™i asociată cu o reducere substanÈ›ială a riscului de diabet zaharat de tip 2. Acest fenomen ar trebui integrat în strategiile moderne de prevenÈ›ie, alături de obiectivele tradiÈ›ionale de scădere ponderală. Accentul ar trebui să cadă pe atingerea normoglicemiei È™i a sănătății metabolice, nu doar pe numărul de kilograme pierdute.
Într-un context în care scăderea în greutate pe termen lung este dificil de menÈ›inut, aceste date oferă o perspectivă optimistă: prevenÈ›ia diabetului poate fi realizată È™i prin optimizarea calității dietei, activitate fizică È™i modificări ale distribuÈ›iei grăsimii corporale, chiar È™i în absenÈ›a pierderii de greutate.
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Cerealele străvechi, nemodificate genetic, ar putea fi benefice în diabetul zaharat
- Beneficiile tratamentului pe termen lung cu metformin la femeile cu SOP (sindromul ovarului polichistic)
- Beneficiile sportului la persoanele cu diabet de tip 2 - conform studiilor
- Timp petrecut așezat pe scaun a fost asociat cu riscul de deces la adulții cu diabet
intră pe forum