Noi dovezi sugerează că tratamentul Alzheimerului necesită o abordare individualizată

Cercetătorii de la University of Buffalo au stabilit că o genă umană prezentă la 75% din populație reprezintă principalul motiv pentru care tratamentul medicamentos al bolii Alzheimer părea promițător în studiile la animale, dar nu a reușit în studiile umane.
Cercetarea a fost prezentată în cadrul Alzheimer‘s Association International Conference. Aceasta a fost realizată folosind datele unui studiu de cohortă la care au participat 345 de pacienți cu Alzheimer și care au fost urmăriți pe o perioadă de zece ani.

Gena CHRFAM7A modulează receptorul alpha-7, un neurotransmițător implicat în memorie și învățare care a fost asociat cu Alzheimerul, și o kinază, un tip de enzimă.

„Având în vedere că această genă umană de fuziune nu a fost prezentă la animale și în sistemele de screening utilizate pentru identificarea medicamentelor, 75% dintre pacienții cu Alzheimer care au aceasta genă sunt mai puțin susceptibili să beneficieze și, prin urmare, sunt în dezavantaj”, a spus Kinga Szigeti de la Alzheimer‘s Disease and Memory Disorders Center.

Rezultatele sugerează că poate fi necesară o abordare personalizată, a fiecărui pacient, pe baza genotipului CHRFAM7A.

Trei dintre cele patru medicamente disponibile pentru tratarea Alzheimerului, funcționează prin stimularea receptorilor care răspund la acetilcolină. Mai multe medicamente specifice pentru Alpha 7 sunt în dezvoltare de mai bine de 10 ani, dar nu au avut rezultate pozitive când au fost testate în studii clinice.

Sursa: Science Daily