Microbiota vaginală, inflamația locală și dieta în sarcina cu boală inflamatorie intestinală

Sarcina fiziologică este caracterizată de o microbiotă vaginală cu diversitate scăzută, dominată de specii de Lactobacillus, un profil asociat cu protecție împotriva infecțiilor și a nașterii premature. În schimb, dezechilibrele microbiotei vaginale și amplificarea inflamației locale sunt frecvent corelate cu vaginoza bacteriană și cu rezultate perinatale nefavorabile. Persoanele gravide cu boală inflamatorie intestinală prezintă un risc crescut atât pentru vaginoză bacteriană, cât și pentru complicații obstetricale, însă datele privind particularitățile mediului vaginal în această populație sunt limitate.

Idei principale

• Microbiota vaginală a gravidelor cu boală inflamatorie intestinală nu diferă semnificativ de cea a gravidelor sănătoase.
• Profilul imun vaginal este însă distinct, cu accentuarea citokinelor proinflamatorii de tip Th17.
• Inflamația vaginală se corelează cu o diversitate microbiană crescută, un marker al disbiozei.
• Calitatea dietei, în special consumul de zaharuri adăugate, lactate și legume, este asociată cu structura microbiotei vaginale.
• Relația dintre dietă și citokinele vaginale diferă între gravidele cu boală inflamatorie intestinală și cele sănătoase.

Context

Atât vaginoza bacteriană, cât și boala inflamatorie intestinală sunt caracterizate prin perturbarea echilibrului imun și creșterea semnalizării proinflamatorii. În timpul sarcinii, acest dezechilibru imun este un factor major de risc pentru nașterea prematură și greutatea mică la naștere. Gravidele cu boală inflamatorie intestinală prezintă niveluri sistemice crescute ale citokinelor proinflamatorii, însă statusul imun local, la nivel vaginal, a fost insuficient explorat.

În paralel, dieta este recunoscută drept un determinant major al microbiotei intestinale și, posibil, al celei vaginale. Totuși, puține studii au evaluat riguros calitatea dietei și relația acesteia cu microbiota vaginală în sarcină, iar datele lipsesc aproape complet pentru populația cu boală inflamatorie intestinală.

Despre studiu

Studiul publicat în PLOS One a utilizat un design de tip caz–control, incluzând gravide aflate în trimestrul al treilea, cu și fără diagnostic de boală inflamatorie intestinală. Analizele au fost realizate înainte de orice intervenție dietetică. Au fost evaluate concomitent microbiota vaginală, markerii inflamatori locali și sistemici, precum și calitatea dietei, utilizând instrumente validate.

Microbiota vaginală a fost analizată prin secvențiere 16S rRNA, iar expresia citokinelor vaginale a fost cuantificată prin reacție de polimerizare în lanț în timp real. Inflamația intestinală a fost estimată prin calprotectina fecală. Dieta a fost evaluată prin mai multe reamintiri alimentare de 24 de ore, iar calitatea alimentației a fost cuantificată folosind un indice standardizat de alimentație sănătoasă.

Rezultate

Microbiota vaginală și inflamația locală

Deși peste jumătate dintre participantele cu boală inflamatorie intestinală se aflau în remisiune clinică, acestea au prezentat valori semnificativ mai mari ale calprotectinei fecale, indicând inflamație intestinală persistentă. În contrast, diversitatea și compoziția microbiotei vaginale nu au diferit semnificativ între gravidele cu boală inflamatorie intestinală și cele sănătoase.

Profilul imun vaginal a fost însă distinct. Gravidele cu boală inflamatorie intestinală au prezentat o expresie crescută a citokinelor proinflamatorii asociate răspunsului Th17, în special IL-6, IL-8 și IL-17, concomitent cu o expresie redusă a citokinelor IFN-γ și IL-4. Acest profil sugerează un ton inflamator local accentuat, independent de structura microbiotei.

Diversitatea microbiană și citokinele vaginale

Nivelurile crescute de IL-6 și TNF-α la nivel vaginal s-au asociat cu o diversitate microbiană mai mare. Această relație este relevantă clinic, deoarece o diversitate vaginală crescută este considerată un marker al stărilor disbiotice și a fost corelată anterior cu vaginoza bacteriană și cu riscul de naștere prematură.

Dieta și structura microbiotei vaginale

Calitatea dietei în cohorta studiată a fost comparabilă cu media raportată pentru gravidele din populația generală. Nu au existat diferențe semnificative între gravidele cu și fără boală inflamatorie intestinală în ceea ce privește scorul global al calității dietei.

Indiferent de statusul de sănătate, un aport scăzut de zaharuri adăugate și un consum adecvat de lactate s-au asociat cu o diversitate vaginală mai redusă, un profil considerat favorabil. Mai mult, un consum scăzut de zaharuri adăugate s-a corelat cu o abundență crescută a Lactobacillus crispatus, o specie cu rol protector major, și cu o scădere a bacteriilor asociate disbiozei.

Tipuri de comunități vaginale și dietă

Gravidele cu microbiotă vaginală dominată de Lactobacillus crispatus au prezentat o calitate globală mai bună a dietei, un aport mai ridicat de legume și un consum mai scăzut de zaharuri adăugate comparativ cu cele la care domina Lactobacillus iners. Această diferență este relevantă, deoarece L. crispatus este asociat cu un mediu vaginal mai acid și mai protector.

Dieta și citokinele vaginale în funcție de statusul de sănătate

În rândul gravidelor cu boală inflamatorie intestinală, un consum mai ridicat de legume și cereale integrale s-a asociat cu o expresie mai scăzută a citokinelor proinflamatorii IFN-γ și IL-8. În schimb, un aport crescut de lactate sau un consum redus de cereale rafinate s-au corelat cu niveluri mai mari de IL-8.

La gravidele sănătoase, relațiile au fost diferite: un aport mai mare de proteine s-a asociat cu o expresie crescută a IFN-γ, în timp ce un consum ridicat de cereale rafinate a fost corelat cu niveluri mai scăzute ale acestei citokine. Aceste diferențe sugerează că dieta modulează răspunsul imun vaginal într-un mod dependent de contextul inflamator de bază.

Concluzii

Studiul arată că, în sarcină, boala inflamatorie intestinală nu este asociată cu modificări majore ale microbiotei vaginale, dar este însoțită de un profil imun vaginal distinct, caracterizat prin inflamație accentuată. Această disociere între microbiotă și răspunsul imun local poate contribui la riscul crescut de rezultate perinatale nefavorabile observat la aceste paciente.

În plus, dieta apare ca un factor cheie care influențează atât structura microbiotei vaginale, cât și expresia citokinelor, în special în rândul gravidelor cu boală inflamatorie intestinală. Rezultatele susțin ipoteza că intervențiile dietetice orientate spre reducerea zaharurilor adăugate și creșterea aportului de legume și cereale integrale ar putea avea beneficii nu doar intestinale, ci și asupra mediului vaginal și a riscului obstetrical.