Oamenii de știință au găsit o nouă țintă promițătoare în lupta împotriva carcinomului ovarian de grad înalt

Carcinomul seros ovarian de grad înalt reprezintă o neoplazie agresivă, în mod frecvent diagnosticată tardiv și caracterizată prin recurențe rapide și rezistență terapeutică. Deși chirurgia de citoreducție și chimioterapia pe bază de platină rămân standardul terapeutic, iar inhibitorii PARP și bevacizumab au îmbunătățit supraviețuirea fără progresie, prognosticul global continuă să fie sever. Instabilitatea genomică, un atribut central al progresiei tumorale, accelerează heterogenitatea, facilitează evaziunea imună și reduce eficiența terapiilor. Cercetarea publicată în Scientific Reports demonstrează că proteina claudin-4, frecvent supraexprimată în carcinomul seros ovarian, funcționează ca regulator critic al integrității genomice și al microambientului imun tumoral, influențând rezistența la tratament și dinamica răspunsului imun. 
Instabilitatea genomică susține evoluția tumorală prin acumularea de mutații și remodelări cromozomiale, dar celulele maligne mențin acest proces într-un interval „tolerabil”, pentru a evita colapsul genomic. Depășirea acestui prag poate expune tumora recunoașterii imune. În carcinomul ovarian, claudin-4 este implicată în menținerea acestui echilibru, în procese precum reglarea ciclului celular, remodelarea nucleară, repararea ADN și clearance-ul anomaliilor cromozomiale prin autofagie. Date recente sugerează că prin modularea instabilității genomice, claudin-4 poate influența și căile interferonului de tip I, cu impact direct asupra infiltrării imune și evaziunii imunitare.

Despre studiu

Metodologia experimentală

Pentru a defini rolul claudin-4, autorii au construit modele in vitro și in vivo în care au manipulat expresia acestei proteine. În linii celulare OVCAR8 (deficitare în claudin-4) s-a realizat supraexpresie, iar în OVCAR3 și OVCA429 (cu expresie endogenă crescută) s-a utilizat CRISPRi pentru inhibare. Au fost realizate:

• Analize de expresie și colocalizare pentru proteine implicate în calea cGAS–STING, Beclin-1, Rab7 și markeri ai autofagiei.
• Testarea răspunsului interferonului de tip I prin reporteri ISRE.
• Co-culturi cu limfocite T (Jurkat) pentru evaluarea dialogului tumoare–sistem imun.
• Modele PDX în șoareci cu sistem imun umanizat (HIS) pentru evaluarea terapiei anti-claudin-4 (CMP) singură sau combinată cu inhibitorul PARP niraparib.

Analize moleculare

Profilarea datelor TCGA a evidențiat că expresia crescută a claudin-4 se corelează cu niveluri ridicate ale genelor interferon-stimulate IRF7 și OAS1, alături de supraviețuire mai scăzută. Evaluările efectuate folosind baza TIMER au arătat că tumorile cu expresie crescută a claudin-4 prezintă infiltrat redus cu limfocite CD8⁺, corelat negativ cu supraviețuirea.

Prin manipularea experimentală a expresiei claudin-4, s-a observat că aceasta modulează direct activarea STING, distribuția și activitatea Rab7 și Beclin-1, precum și echilibrul dintre autofagie și semnalizarea interferonului. Supraexpresia claudin-4 menține răspunsul interferonului într-o stare „bazal crescută”, în timp ce inhibarea sa reduce dramatic această cale.

Rezultate

1. Claudin-4 controlează instabilitatea genomică și semnalizarea interferonului de tip I

Rezultatele arată că:

• Claudin-4 reglează clearance-ul micronucleilor prin autofagie și influențează activarea STING.
• Modificarea nivelurilor claudin-4 produce alterări ale fosforilării STING, ale activării TBK1 și redistribuirea regulatorilor Rab7/Beclin-1.
• Conviețuirea dintre nivelul interferonului de tip I și intensitatea autofagiei este puternic dependentă de nivelul claudin-4.

2. Rolul Rab7 în interacțiunea dintre claudin-4 și interferon

Rab7 a fost identificată ca partener al claudin-4; reducerea Rab7 alterează atât claudin-4, cât și răspunsul interferonului. În celulele cu supraexpresie de claudin-4, adăugarea Rab7 reduce răspunsul interferonului, sugerând că Rab7 stabilizează un mecanism de control al activării STING.

3. Impactul asupra dialogului tumoare–limfocite T

În co-culturi cu limfocite Jurkat:

• Combinarea CMP cu un inhibitor PARP amplifică răspunsul interferonului în celulele tumorale.
• Tratamentul crește expresia lanțului ζ al TCR, a cărui pierdere este un mecanism recurent de evaziune imună în cancer.
• Claudin-4 supraexprimată diminuează acest efect, sugerând rolul său în suprimarea activării T celulare.

4. Studii in vivo pe șoareci HIS–PDX

În două experimente independente cu tumori ovariene umanizate:

• Atât CMP, cât și niraparib inhibă creșterea tumorală, iar combinația lor are efecte cele mai puternice.
• Combinația CMP/niraparib:
  • reduce viabilitatea celulelor tumorale EpCAM⁺;
  • modifică distribuția subpopulațiilor tumorale MHC-II⁺;
  • crește proporția celulelor PD-L1⁺/PD-1⁺, sugerând remodelarea imunității tumorale;
  • reduce infiltratul CD4⁺, dar crește marcat infiltrarea CD8⁺ intra-tumorală.
• În splină, tratamentul crește nivelul lanțului ζ al TCR, restabilind potențialul de activare al celulelor T.

Concluzii

Studiul demonstrează că claudin-4 este un regulator dublu al instabilității genomice și al evaziunii imune, influențând decisiv modul în care tumorile ovariene răspund la stresul genomic și la presiunile imunitare. Prin modularea interferonului de tip I, claudin-4 determină profilul imun tumoral, contribuind la progresie și rezistență.

Blocarea claudin-4 cu CMP, în special în combinație cu inhibitori PARP, perturba acest echilibru, stimulează infiltrarea limfocitelor CD8⁺, reactivează căi imunologice suprimare și limitează creșterea tumorală în modele PDX cu sistem imun umanizat. Aceste rezultate susțin explorarea clinică a terapiilor direcționate împotriva claudin-4 pentru depășirea rezistenței terapeutice în carcinomul seros ovarian de grad înalt.