Obezitatea metabolică - De ce indicele de masă corporală e insuficient

Un studiu realizat la University of Gothenburg, Suedia și publicat în Nature Medicine la data de 2 ianuarie 2026 a analizat relația dintre obezitate, disfuncția metabolică și interacțiunile dintre țesutul adipos și microbiomul intestinal, utilizând o abordare multi-omică profundă. Cercetarea arată că un indice metabolic derivat din metabolomică (metBMI) descrie mult mai fidel riscul cardiometabolic decât indicele de masă corporală clasic.

Vezi și studiul:

O nouă definiție a obezității crește semnificativ prevalența și schimbă stratificarea riscului clinic (obezitatea antropometrică)

Context

obezitatea este recunoscută tot mai mult ca o boală cronică multifactorială, caracterizată nu doar prin exces ponderal, ci prin disfuncții la nivel de țesut adipos, organe și metabolism sistemic. Deși IMC este utilizat pe scară largă, acesta nu reflectă distribuția grăsimii sau riscul metabolic individual. Studii anterioare au arătat că o proporție semnificativă de persoane cu diabet zaharat de tip 2 sau evenimente cardiovasculare nu se încadrează în categoria de obezitate definită prin IMC. Metabolomica și microbiomul intestinal oferă o perspectivă integrativă asupra acestor procese, fiind capabile să surprindă interacțiuni complexe între dietă, microbi, metabolism și inflamație.

Despre studiul actual

Design și populații studiate

Studiul a integrat date din două cohorte suedeze:

• IGT-microbiota: 1.408 participanți (50–65 ani), fără boli cardiovasculare diagnosticate sau diabet zaharat cunoscut.

• SCAPIS (cohortă externă de validare): 466 participanți, cu o povară metabolică mai mare și prevalență crescută a sindromului metabolic.

Un al treilea grup, format din 75 de pacienți supuși chirurgiei bariatrice, a fost utilizat pentru a evalua capacitatea metBMI de a prezice răspunsul la intervenție.

Abordare multi-omică

Au fost integrate următoarele niveluri de date:

• Metabolomică plasmatică: 1.190 metaboliți.

• Proteomică plasmatică: 1.462 proteine.

• Metagenomică intestinală: peste 15 milioane de gene bacteriene, 2.820 specii bacteriene.

• Imagistică: tomografie computerizată pentru cuantificarea grăsimii viscerale și subcutanate, inclusiv atenuarea grăsimii viscerale, marker al hipertrofiei adipocitare și fibrozării.

• Date clinice și stil de viață: toleranță la glucoză, insulină, indice HOMA pentru rezistența la insulină (HOMA-IR) și funcția celulelor beta pancreatice (HOMA-B), dietă și activitate fizică.

Modelele predictive au fost construite prin regresie ridge și validate prin cross-validare în 10 pași.

Definirea metBMI

metBMI reprezintă un IMC „prezis” pe baza profilului metabolomic. Diferența dintre metBMI și IMC-ul măsurat (reziduul metBMI) a fost utilizată pentru a identifica:

• HmetBMI: indivizi cu risc metabolic crescut, în ciuda unui IMC similar.

• LmetBMI: indivizi cu profil metabolic favorabil, chiar la valori crescute ale IMC.

Rezultate

Performanța metBMI

• Metabolomica a explicat aproape 60% din variația IMC, semnificativ mai mult decât proteomul sau microbiomul singur.

• În cohorta externă, metBMI a explicat 52% din variația IMC, confirmând robustețea modelului.

• Comparativ cu IMC, metBMI s-a corelat mai puternic cu:

  • aria și atenuarea grăsimii viscerale,

  • circumferința taliei,

  • rezistența la insulină și hiperinsulinemia.

Risc cardiometabolic

Persoanele cu metBMI mai mare decât IMC-ul așteptat au prezentat:

• Risc de peste 5 ori mai mare pentru sindrom metabolic și steatoză hepatică metabolică.

• Risc de 2–3 ori mai mare pentru diabet zaharat de tip 2 detectat la screening.

• Inflamație sistemică crescută (proteină C reactivă).

metBMI a adus valoare predictivă suplimentară față de IMC, chiar după ajustarea pentru lipide, tensiune arterială, glicemie și tratamente hipolipemiante.

Răspunsul la chirurgia bariatrică

Reziduul metBMI a fost invers corelat cu scăderea ponderală la 12 luni postoperator. Pacienții cu semnătură metabolică nefavorabilă au pierdut aproximativ 30% mai puțin din greutate, independent de IMC-ul inițial.

Microbiomul intestinal

• metBMI s-a asociat cu scăderea diversității genetice bacteriene, mai accentuat decât IMC.

• Profilul HmetBMI a fost caracterizat prin:

  • rețele microbiene mai sărace și mai instabile,

  • reducerea producției de butirat,

  • creșterea potențialului pentru metaboliți proinflamatori și aterogeni.

Specii precum Ruminococcus gnavus și bacterii de origine orală au fost îmbogățite în HmetBMI, în timp ce Faecalibacterium prausnitzii și membri ai familiei Christensenellaceae au fost asociați cu profil metabolic favorabil.

Semnătura de 66 de metaboliți

Un panel restrâns a păstrat 38,6% din puterea explicativă a modelului complet.

• 90% dintre acești metaboliți covariau cu microbiomul, nu cu genetica gazdei.

• Metaboliții protectori au inclus indolpropionat, derivați carotenoidici și metaboliți lipidici antiinflamatori.

• Metaboliții asociați cu risc crescut au inclus ceramide, sfingomieline și aminoacizi cu lanț ramificat.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că obezitatea metabolică este mai bine definită printr-o semnătură metabolomică conectată la microbiom, decât prin IMC. metBMI reflectă disfuncția țesutului adipos, rezistența la insulină și inflamația sistemică, stratifică riscul cardiometabolic și prezice răspunsul la intervenții. Rezultatele susțin tranziția de la evaluarea antropometrică simplă către instrumente de precizie metabolică, cu potențial major pentru prevenție și tratament personalizat.