Pierderea în greutate cu Ozempic poate reduce forța musculară chiar și când masa corporală rămâne stabilă

Un studiu preclinic publicat în Cell Metabolism de cercetători de la Universitatea din Utah aduce în prim-plan un efect secundar potențial îngrijorător al medicamentului semaglutid (Ozempic): scăderea forței musculare, chiar și în absența unei reduceri semnificative a masei musculare.
Agoniștii receptorului GLP-1, precum semaglutidul, sunt un progres major în tratamentul obezității și diabetului de tip 2. Cu toate acestea, au apărut îngrijorări privind pierderea masei slabe în timpul tratamentului. În studiul STEP-1, aproximativ 45% din greutatea pierdută sub semaglutid a fost atribuită masei slabe, depășind regula clasică de o pătrime („regula sfertului de masă fără grăsime”).

Despre studiu

Model experimental și obiective

Folosind un model murin, autorii și-au propus să clarifice trei întrebări-cheie:

• Cât de mult din pierderea masei slabe provine din mușchiul scheletic?
• Ce parte din această pierdere este de fapt o revenire la nivelul bazal (pre-obezitate)?
• Care este impactul asupra capacității de generare a forței de către mușchii scheletici?

Rezultate privind masa corporală slabă

Tratamentul cu semaglutid la șoareci a redus masa corporală slabă cu aproximativ 10%. Totuși, cea mai mare parte din această reducere a provenit din organe metabolice (în special ficatul, care a scăzut aproape la jumătate), nu din mușchii scheletici. Doar unele grupuri musculare au prezentat o reducere de aproximativ 6%, în timp ce altele și-au păstrat volumul.

Autorii subliniază că modificările masei organelor, cum ar fi ficatul, sunt frecvente și considerate fiziologice în cadrul pierderii ponderale sănătoase.

Forța musculară și funcția

Deși reducerea dimensiunii musculare a fost modestă, cercetătorii au observat o scădere disproporționată a forței generate de anumite grupe musculare. Așadar, masa și forța au fost decuplate în unele cazuri, fenomen cunoscut și în alte condiții catabolice (ex. cancer).

Acest aspect este deosebit de relevant pentru persoanele vârstnice, deja predispuse la sarcopenie și scăderea funcționalității fizice.

Limitările studiului

Autorii avertizează că rezultatele nu pot fi extrapolate direct la oameni:

• Șoarecii devin obezi prin diete hiperlipidice, nu prin factori multipli ca în cazul uman (dietă, sedentarism, genetică, vârstă)
• Activitatea fizică a șoarecilor nu se reduce în obezitate, spre deosebire de oameni

Prin urmare, este necesară validarea clinică a acestor observații la oameni, mai ales în ceea ce privește impactul asupra forței musculare și funcției fizice.

Concluzii și implicații

Deși pierderea masei musculare în urma tratamentului cu Ozempic nu pare a fi gravă structural, scăderea forței musculare ridică semne de întrebare importante.

Cercetătorii propun ca viitoarele studii clinice cu terapii pentru pierdere în greutate, inclusiv cu noi molecule GLP-1, să includă evaluări funcționale precise – nu doar măsurători ale masei slabe, ci și teste de forță și mobilitate.

Concluzia centrală: Dimensiunea musculară nu echivalează întotdeauna cu forța, iar funcția trebuie să fie o prioritate în evaluările terapeutice.