Reactivarea p53 prin terapie combinată, o strategie promițătoare pentru tratamentul tumorilor rabdoide cerebrale pediatrice
Autor: Airinei Camelia

Un studiu realizat la Spitalul de Cercetare pentru Copii St. Jude și publicat în revista Neuro-Oncology Pediatrics propune o strategie terapeutică combinată pentru tratamentul uneia dintre cele mai agresive tumori cerebrale pediatrice, tumora rabdoidă teratoidă atipică. Cercetarea arată că reactivarea și menținerea funcției proteinei supresoare tumorale p53, prin asocierea a două medicamente țintite, poate reduce volumul tumoral și prelungi supraviețuirea în modele preclinice.
Tumorile rabdoide sunt neoplazii rare, extrem de agresive, care apar aproape exclusiv la copii mici. Forma care afectează sistemul nervos central, tumora rabdoidă teratoidă atipică, este diagnosticată anual la mai puțin de 100 de copii în Statele Unite și are un prognostic sever, în ciuda tratamentelor intensive multimodale.
Un aspect biologic distinctiv al acestor tumori este faptul că, spre deosebire de majoritatea cancerelor adulte, calea p53 rămâne intactă. Această caracteristică le face teoretic sensibile la terapii care reactivează funcția p53. Totuși, încercările anterioare de tratament au eșuat, fie din cauza penetrării insuficiente la nivel cerebral, fie din cauza apariției rapide a rezistenței terapeutice.
Despre studiu
Autorii au pornit de la observații anterioare care indicau că MDM2, o proteină ce promovează degradarea p53, reprezintă o vulnerabilitate terapeutică în tumorile rabdoide. Inhibitorul MDM2 idasanutlin a demonstrat eficacitate în tumorile rabdoide extracerebrale, însă utilitatea sa în tumorile cerebrale a fost incertă din cauza barierei hematoencefalice.
Pentru a depăși această limitare, cercetătorii au asociat idasanutlin cu selinexor, un inhibitor al proteinei XPO1, responsabilă de exportul p53 din nucleu. Astfel, strategia combinată urmărește:
- creșterea nivelurilor de p53 prin blocarea degradării sale;
- menținerea p53 în nucleu, unde își exercită funcția supresoare tumorală;
- potențarea morții celulare tumorale prin activarea convergentă a aceleiași căi.
Studiul a utilizat linii celulare derivate din tumori rabdoide, probe tumorale de la pacienți și modele de xenogrefă ortotopică la șoareci. Au fost analizate activarea căii p53, viabilitatea celulară, distribuția medicamentelor la nivel cerebral și mecanismele de rezistență apărute în urma expunerii prelungite.
Rezultate
Asocierea idasanutlin–selinexor a determinat o activare robustă a căii p53 în celulele tumorale. Selinexor a amplificat efectele idasanutlinului, dar a indus și citotoxicitate suplimentară independentă de p53, crescând eficacitatea globală a tratamentului.
În modelele animale, terapia combinată a fost bun tolerată, a redus semnificativ masa tumorală și a prelungit supraviețuirea atât în tumorile rabdoide cerebrale, cât și în cele extracerebrale. Un rezultat esențial a fost confirmarea faptului că ambele medicamente ating concentrații suficiente la nivelul creierului pentru a exercita efecte biologice relevante.
Analizele pe termen lung au arătat că unele celule tumorale pot dezvolta rezistență la terapia combinată. Această rezistență a fost mediată de familia de proteine BCL-2, implicată în reglarea apoptozei. Identificarea acestui mecanism oferă posibilitatea dezvoltării unor strategii suplimentare pentru prevenirea sau contracararea rezistenței.
Interpretarea rezultatelor
Rezultatele demonstrează că menținerea funcțională a p53 prin intervenții farmacologice complementare poate depăși limitările terapiilor anterioare. Abordarea combinată exploatează o caracteristică biologică esențială a tumorilor rabdoide pediatrice, anume integritatea căii p53, și o transformă într-un avantaj terapeutic.
Autorii subliniază că mutațiile p53 sunt mult mai rare la copii decât la adulți, ceea ce sugerează că strategiile de tip combinat axate pe p53 ar putea avea aplicabilitate largă în oncologia pediatrică.
Implicații clinice și de cercetare
Studiul oferă o justificare solidă pentru inițierea de cercetări clinice care să evalueze asocierea idasanutlin–selinexor la copiii cu tumori rabdoide, în special cu tumora rabdoidă teratoidă atipică. Într-un context în care opțiunile terapeutice sunt extrem de limitate, această strategie ar putea reprezenta un pas important către tratamente mai eficiente și mai bine tolerate.
Limitări
Rezultatele provin din modele preclinice, iar eficacitatea și siguranța la om trebuie validate în studii clinice. De asemenea, apariția rezistenței mediate de proteinele BCL-2 indică necesitatea unor combinații terapeutice suplimentare sau a unor strategii adaptative pe termen lung.
Concluzii
Asocierea inhibitorilor MDM2 și XPO1 reprezintă o strategie promițătoare pentru tratamentul tumorilor rabdoide pediatrice. Prin reactivarea și menținerea funcției p53, această abordare a demonstrat eficacitate biologică și prelungirea supraviețuirii în modele experimentale, oferind speranță pentru dezvoltarea unor terapii mai eficiente în această boală devastatoare a copilăriei.
Image by freepik on Freepik
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Glioblastom - un diagnostic cumplit
- Exista sanse de supraviețuire după glioblastom
- Tumora cerebrala
- Tumoare cerebrala sau afectiune psihica?
- Tumora cerebrala cu celule germinale
- Tumoare Cerebrala - Bunicul meu 75 de ani
- Tumori cerebrale
- Interpretare CT craniu cerebral ajutor urgent va rog
- Diagnostic tomografie cerebrala