Marirea sanilor cu implanturi mamare - Mamoplastia de augmentare

Mamoplastia de augmentare (marirea sanilor sau endoprotezarea glandelor mamare) este una dintre cele mai frecvente operatii plastice din lume. Interventia consta in introducerea unor proteze preformate ( „pernite”, implanturi) sub glanda mamara sau sub muschiul pectoral pentru a determina cresterea in volum a sanului si a imbunatati aspectul estetic al acestuia.

Marirea sanilor cea mai populara interventie chirugicala solicitata de femei, insa este solicitata si de transexualii ce trec prin operatii de schimbare a sexului.

Multe femei se simt atrase de aceasta optiune de marire a sanilor, pentru a capata un aspect fizic mai placut.

Operatia de marire a sanilor poate fi solicitata din numeroase motive:

• pentru a evidentia conturul armonios al trupului unei femei
• pentru a mari volumul unor sani mici (cauze genetice)
• pentru a corecta pierderea in volum survenita dupa sarcina
• pentru a corecta aspectul sanilor lasati, in urma unei pierderi masive in greutate
• pentru a echilibra marimea sanilor, atunci cand exista o diferenta semnificativa intre acestia
• pentru a restaura forma sanului, dupa pierderea partiala sau totala a acestuia (ex: indepartarea unui san, ca parte a tratametului impotriva cancerul de san)
• pentru a inlocui implantul mamar deja existent, din motive cosmetice sau reconstructive

E bine de stiut ca in urma operatiei de marire a sanilor, se va obtine o crestere in volum, insa nu va fi corectata o eventuala distanta mare intre acestia si nu va fi obtinut un efect de ridicare (lifting).

Pentru a obtine astfel de imbunatatiri este recomandata mastopexia - interventia chirugicala destinata conturararii si ridicarii sanilor lasati.

De asemenea, implanturile mamare nu trebuie confundate cu injectiile cu silicon, care nu se folosesc pentru marirea sanilor, ci pentru alte proceduri cosmetice.

Implanturile mamare

Daca in cazul reconstructiei dupa o mastectomie, se pot folosi si tesuturi proprii (piele, muschi), in cazul operatiilor estetice de marire a sanilor, procedura presupune introducerea unui implant la nivelul sanului.

Implantul mamar este un dipozitiv, o proteza forma si dimensiune variate, cu suprafata neteda sau texturata, ce contine gel siliconic sau ser fiziologic (solutie salina).

Asteptarile realiste sunt extrem de importante in cadrul acestei interventii, deoarece trecerea de la o marime mult prea mare ( de exemplu, de la cupa A, la C) nu se poate face oricum: trebuie sa existe suficient tesut pentru a acoperi implantul (pot aparea margini inestetice vizibile si palpabile sau alte riscuri).

Inainte de interventie, pacienta impreuna cu medicul trebuie sa decida asupra catorva elemente cum ar fi: tipul si marimea implantului, amplasarea (sub tesutul mamar sau sub muschiul pectoral), locatia inciziei.

Tipuri de implanturi mamare

Toate implanturile au un invelis din silicon, insa compozitia interioara difera:

• gel siliconic - acesta contine gel siliconic coeziv, mult mai omogen, cu o consistenta si vascozitate mai mari si cu o mai mare rezistenta la curgere (in cazul unei eventuale fisuri a invelisului, continutul nu se va scurge in organism).
• ser fiziologic (solutie salina)
• implanturi mixte (cu hidrogel) - contin atat ser fiziologic, cat si gel siliconic

Invelisul din silicon ofera protezei elasticitate si integritate. Textura acestuia poate fi neteda sau cu asperitati - acestea din urma au un risv mai redus de aparitie a contractiei (retractiei) capsulare.

Marimea implanturilor mamare

Marimea implantului mamar trebuie aleasa si in functie de dimensiunile cosului pieptului, tipul de piele (sa nu fie foarte subtire), tesutul mamar deja existent, astfel incat sa ofere un corp armonios, bine proportionat, cu un aspect natural.

• in cazul unui piept mic, avand mameloanele departate, se pot utiliza implanturile cu o baza mica spre medie pentru un decolteu mai apropiat, estetic.
• in cazul sanilor lasati, marimea selectata trebuie sa corespunda cu o baza medie spre mare pentru a oferi plenitudine sanilor.
• in cazul existentei unui tesut subtire sau insuficient, marimea trebuie aleasa cu foarte mare atentie pentru a nu crea efectul de transluciditate a a pielii sau cute vizibile ori palpabile la nivelul sanului.

Formele implanturilor mamare

Implanturile mamare pot avea fie o forma anatomica, de „lacrima”, fie una rotunda.
Alegerea formei depinde, in principal, de ce rezultate doreste pacienta sa obtina:

• implantul anatomic produce o curba fina, rezultand un efect de volum in partea inferioara a sanului
• implantul rotund creaza o curba rotunda in partea superioara a sanului
  

Forma implantului determina si aspectul si adancimea decolteului, precum si conturul exterior al corpului.

Tipuri de proceduri in mamoplastia de augmentare

Operatia de marire a sanilor dureaza aproximativ 1-3 ore. Aceasta se efectueaza sub efectul unei anestezii generale, ce necesita internarea pentru o noapte.
Procedura presupune efectuarea unei incizii de aproximativ 3-4 cm, prin care va fi introdus implantul.

In functie de locatie, incizia poate fi:

Incizia inframamara (sub san)

• cea mai freceventa alegere a medicilor;
• pentru ca incizia se face in in santul submamar, cicatricea este ascunsa sub pliu;
  risc minim bacterian;
• presupune o manevrare usoara pentru chirurg - o intrare sigura si comoda pentru inlocuirea sau indepartarea implantului;
• 

Incizia periareolara (pe marginea mamelonului) 

• un loc simplu si usor pentru a introduce implantul;
• cicatricea va fi camuflata de diferenta de culoare (maronie);
• poate altera sensibilitatea mamelonului
• poate impiedica detectarea cancerului;risc redus de infiltrare a bacteriilor;
• necesita o a doua incizie pentru indepartarea sau inlocuirea implantului;
• 

Incizia transaxilara (la subrat)

• necesita manvrarea implantului prin interiorul corpului
• va fi necesara o a doua incizie pentru indepartarea/ inlocuirea implantului
• 

Calea transombilicala (prin buric)

• mai rar utilizata
• presupune o interventie endoscopica (minim invaziva, cu sacrificiu minim, cicatrizare minima)

Atat incizia transaxilara, cat si cea ombilicala presupun interventii endoscopice.

Endoscopul (tub optic), dotat cu un obturator este introdus prin incizie si impins pe sub stratul subcutanat de tesut si grasime, catre pozitia din spatele sanului. Obturatorul este indepartat, iar endoscopul are rolul de a verifica zona unde va fi plasat implantul. Apoi este indepartat si tubul si este introdusa in spatele sanului o proteza concava (goala si impaturita, de dimensiuni foarte mici), ce va fi umpluta cu ser fiziologic in proportie de 50 %.

Procesul de alimentare a protezei, manipularea acesteia si presiunea exercitata de medicul chirurg va determina formarea unei cavitati in tesut, pentru a face loc implantului.
Dupa finalizarea interventiei, medicul va permite scurgerea lichidului in exces si apoi va sutura incizia (a carei cicatrice va fi abia detectabila).

Implantului poate fi plasat:

Submuscular (sub muschi)

• presupune o cutare / ridare a pielii mai putin accentuata, in jurul implantului
• un risc mai mic de contractie capsulara (intarirea excesiva a testului in jurul implantului)
• are o palpabilitate scazuta

Subglandular (intre muschi si glanda mamara)

• este mai usor de plasat
• presupune mai putin disconfort postoperator;
• mamografia poate detecta cancerul de san;
• este recomandata in cazul reconstructiei sanului (in urma extirparii ca si tratament)
• unii considera ca implantul are un aspect mai natural decat in cazul plasarii sub muschi

In timpul interventiei, tesutul mamar este ridicat pentru a crea un lacas, unde va fi amplasat implantul. In cazul tratarii unei probleme de asimetrie excesiva a sanilor (inegalitate) se va introduce o proteza expandabila pentru a putea ajusta volumul implantului ulterior, astfel incat sa se obtina simetrie si proportionalitate.
In unele cazuri, chirurgul va introduce un tub de dren (din plastic sau cauciuc) in san sau la subrat, pentru a ajuta la indepartarea sangelui si a limfei ce se va acumula in timpul vindecarii.

La finalul interventiei se sutureaza intradermic incizia.

Perioada de recuperare

Copcile vor fi scoase la un interval de o saptamana, in cazul in care nu s-au utilizat copci ce se reabsorb natural in piele, iar perioada de recuperare variaza, in functie de starea generala de sanatate a pacientei, de marimea implantului, zona de incizie, amplasamentul implantului.

In general, in 10 zile, pacientul se poate intoarce la activitatile obsinuite, fara insa a face abuz de efort. O recuperare completa se obtine in aproximativ 6 saptamani. In aceasta perioada, e indicat ca pacienta sa se odihneasca bine si sa se miste cat mai putin, pentru a putea accelera procesul de vindecare.
De asemenea, in timpul perioadei de recuperare trebuie sa se evite expunerea la soare, exercitiile fizice, inotul, consumul de alcool si tutun.

Medicul va aplica bandaje orizontale peste sani pentru a-i mentine nemiscati si pentru o vindecare corespunzatoare. Dupa indepartarea bandajelor, este necesar sa se poarte un sutien medical, special timp de cateva saptamani. Durerea resimtita dupa interventie poate fi tratata cu medicatie corespunzatoare, prescrisa de medicul chirurg.

Cicatricile inciziei se vor estompa dupa cateva luni. In cazul unei cicatrizari inestetice, se pot recomanda operatii laser, unguente si medicatii.

Trebuie sa cunoasteti de la inceput faptul ca implantul mamar nu dureaza o viata. Mai devreme sau mai tarziu este necesara indepartarea implantului existent si inlocuirea cu un altul (de obicei, se recomanda inlocuirea dupa 10 -15 ani, daca nu apar situatii speciale).
Forma si tonusul sanilor se modifica in timp, prin prisma schimbarilor corporale produse de sarcina, pierderea, cresterea in greutate, menopauza.

Dupa aceasta interventie, e obligatorie efectuarea de controale medicale regulate: la o luna, 3 luni, 6 luni, 12 luni si apoi anual.

Implanturile mamare si alaptatul

In ceea ce priveste sarcina, implanturile mamare nu interfereaza cu alaptarea decat daca au fost afectate canalele galcatofore la implantare,sau au apar complicatii – fisuri, deplasari ale implantului. Acest tip de interventie chirurgicala nu afecteaza functia sanilor si nu interfereaza cu tesutul mamar, astfel incat dupa sarcina, functia de alaptare este nealterata.

Contraindicatiile implanturilor mamare

Interventia de marire a sanilor este contraindicata in urmatoarele situatii:

• tesutul este insuficient pentru acoperirea implantului (aceasta decizie ii apartine medicului)
• expunere la radiatii, ulcer sau insuficiente rezerve de sange pentru a vindeca rana
• boli infectioase
• cancer de san, in lipsa unei masectomii efectuate in prealabil sau in cazul in care exista reziduuri cancerigene considerabile in glanda mamara, dupa efectuarea masectomiei
• existenta unui chist fibros in dezvoltare

Medicul va lua decizia efectuarii interventiei, in urma unor analize si investigatii: hemoleucograma, teste de coagulare, glicemie, uree, Ca, Cl, Na, AST, ALT, TBIL, radiografie toracica (interpretare), consult cardiologic (EKG) si alte investigatii specifice in functie de patologia preexistenta.

Riscurile interventiei

Ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, si in cazul mamoplastiei de augmentare exista riscuri generale, cum ar fi:

• cicatrizare
• infectii
• sensibilitate crescuta in zona de interventie
• pierderea sensibilitatii
• invinetire severa

De asemenea, operatia de marire a sanilor, presupune atat efecte secundare temporare, inerente unei interventii chirurgicale in zona, cat si anumite riscuri particulare.

Efecte secundare temporare

• separarea unor tesuturi, intinderea excesiva a acestora
• invinetire in zona sanilor
• inflamatie in zona inciziei
• umflarea sanilor si a zonei invecinate
• durere moderata, tinuta sub control de medicamente
• limitarea miscarilor

Riscuri particulare

• dezumflarea implantului
• dislocarea / deplasarea implantului
• pliuri, cute, riduri pe sani (din cauza plierii sau scobiturilor formate in invelisul siliconic)
• contractia capsulara
• cicatrici inestetice
• diminuarea sensibilitatii la areola si mamelon, sau aparitia unei sensibilitati dureroase
• fisurarea / spargerea / ruptura implantului - mai frecventa la implantele cu ser fiziologic si foarte rara la cele umplute cu gel de silicon
• interferenta asupra mamografiei
• dilatarea canalelor galactofore – rar intalnita
• galactoree (secretia de lapte prin mamelon, in afara momentelor de alaptare) - rar intalnita
• tromboza venoasa profunda – rezultata ca urmare a formarii unui cheag de sange in venele profunde (tromboflebita)
• aparitia hematoamelor (cheaguri de sange) - se poate face evacuarea printr-o punctie sau o noua interventie chirugicala (foarte rar)
• aparitia seroamelor (acumulari de lichid limfatic), in jurul implantului (se pot elimina printr-un tub de dren)

Candidata ideala pentru implantul mamar

Femeile care doresc sa apeleze la implanturi mamare pentru a obtine un bust mai proeminent trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

• stare foarte buna de sanatate fizica si mentala
• asteptari rezonabile in ceea ce priveste rezultatele operatiei
• o motivatie interioara puternica
• varsta minima 18 ani: nu se recomanda o astfel de interventie pentru o femeie sub 18 ani, deoarece pana la 20 de ani tesutul mamar continua sa se dezvolte
• dorinta de a mari volumul sanilor cu una sau doua cupe