Relația dintre indicele de masă corporală al părinților și adipozitatea copiilor (analiză genetică)

Obezitatea infantilă este în creștere accelerată de peste cinci decenii, iar numeroase studii au sugerat o legătură semnificativă între indicele de masă corporală (IMC) al părinților și adipozitatea copiilor. Studiul publicat în PLOS Genetics utilizează date genetice încadrate în designul unui trio familial (mamă-tată-copil) pentru a investiga dacă această corelație este determinată de ereditatea genetică directă sau de factori indirect influențați de comportamentele parentale.
Ipoteza „supranutriției de dezvoltare” susține că excesul de adipozitate maternă în timpul sarcinii poate induce schimbări metabolice permanente la copil. Totuși, aceasta nu explică corelațiile cu IMC-ul patern. Factori de mediu postnatali, cum ar fi dieta și activitatea fizică a părinților, ar putea juca un rol important. De asemenea, IMC-ul este o trăsătură cu o componentă ereditară ridicată (estimată la 40-90%).

Despre studiu

Analiza a utilizat datele a 2.630 de trio-uri genetice din cohorta Millennium (Marea Britanie), cu evaluări repetate ale IMC-ului și dietei copiilor între 3 și 17 ani. Au fost calculate indici poligenici pentru IMC la mamă, tată și copil, iar modelele de tip randomizare mendeliană au fost utilizate pentru a separa efectele genetice directe de cele indirecte („hrănire genetică”).

Rezultate principale

1. Asocieri fenotipice puternice

• IMC-ul mamei și al tatălui sunt asociate pozitiv cu IMC-ul copilului în modelele obișnuite de regresie.
• Asocierile cresc ca mărime odată cu înainarea între 3 și 17 ani.

2. Rezultate din analiza Mendelian Randomization

• IMC-ul mamei este asociat în mod independent de ereditatea directă cu adipozitatea copilului.
• IMC-ul tatălui nu mai este semnificativ atunci când se ajustează pentru moștenirea genetică directă.
• Efectele genetice indirecte materne reprezintă aproximativ 20-50% din efectele directe asupra IMC-ului copilului.

3. Alte măsuri de adipozitate

• Rezultatele pentru masa grasă, raportul talie/înălțime și procentul de grăsime corporală au confirmat tendințele observate pentru IMC.
• Greutatea la naștere a fost mai mare la copiii mamelor cu IMC crescut, dar nu și la copiii taților cu IMC crescut.

4. Dieta copilului

• IMC-ul mamei a fost slab asociat cu o dietă mai puțin sănătoasă la copil la 14 și 17 ani.
• Nu s-au observat corelații clare între IMC-ul tatălui și dieta copilului.

Interpretare

Studiul sugerează că influențele genetice materne indirecte au un impact mai consistent asupra dezvoltării adipozității la copil. Asocierile fenotipice observate între IMC-ul tatălui și copil par să fie explicate exclusiv de moștenirea genetică directă. Aceste descoperiri au implicații importante pentru intervențiile preventive, subliniind rolul particular al mamei în modelarea riscului de obezitate la copil.

Concluzii

IMC-ul matern influențează adipozitatea copilului atât prin transmitere genetică directă, cât și prin mecanisme indirecte (precum comportamente parentale sau factori metabolici prenatal). Asocierea tatălui cu IMC-ul copilului este slabă după ajustarea pentru factorii genetici. Rezultatele susțin importanța strategiilor de sănătate publică orientate spre reducerea IMC-ului matern înainte și în timpul sarcinii pentru a combate obezitatea infantilă la nivel populațional.