Restricționarea consumului de zahăr în primele 1000 de zile de viață reduce riscul cardiovascular la vârsta adultă

Un amplu studiu realizat pe baza cohortei UK Biobank a analizat impactul restricțiilor alimentare impuse de politica britanică de raționalizare a zahărului din perioada 1942–1954 asupra sănătății cardiovasculare la vârsta adultă. Rezultatele, publicate recent, arată că indivizii expuși la un aport scăzut de zahăr în perioada prenatală și în primii doi ani de viață prezintă un risc semnificativ mai mic de boli cardiovasculare, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială și accident vascular cerebral.
Creșterea consumului de zahăr adăugat la nivel global este recunoscută drept una dintre provocările majore pentru sănătatea publică. În contextul actual, în care se dezbat politici precum taxele pe zahăr și limitarea conținutului de zaharuri adăugate în alimentele pentru sugari, studiul relevă importanța expunerii nutriționale în primele 1000 de zile de viață - de la concepție până la aproximativ 2 ani - asupra riscului de boală cronică în viața adultă.

Primele 1000 de zile reprezintă o perioadă de plasticitate metabolică și cardiovasculară ridicată, în care nutriția și mediul extern pot influența ireversibil dezvoltarea organelor. Conceptul de „origini fetale ale bolilor cronice” a fost confirmat anterior în modele animale, unde expunerea precoce la diete bogate în zahăr a fost asociată cu dizfuncție endotelială, remodelare vasculară și alterări persistente ale structurii cardiace.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a introdus o politică de raționalizare alimentară care a limitat consumul de zahăr la aproximativ 8 uncii pe săptămână (≈ 40 g/zi pentru adulți) și 12 uncii de dulciuri pe lună. Copiii sub 2 ani nu aveau acces la zahăr sau dulciuri în sistemul de raționare, ceea ce a generat o diferență naturală de expunere între generații. După încheierea raționalizării, în 1953, consumul de zahăr a crescut brusc la aproximativ 80 g/zi, oferind un cadru ideal pentru un experiment natural de sănătate publică.

Despre studiu

Cercetarea publicată în The BMJ s-a bazat pe o analiză cvasi-experimentală care a folosit această discontinuitate istorică pentru a compara adulții expuși la raționalizarea zahărului în primele 1000 de zile după concepție cu cei născuți imediat după ridicarea restricțiilor.

Design și participanți

Analiza a inclus 63.433 de participanți din cohorta UK Biobank, născuți între octombrie 1951 și martie 1956. Dintre aceștia, 40.063 au fost expuși la raționalizare (grup cu aport redus de zahăr) și 23.370 nu au fost expuși (grup cu aport crescut). Au fost excluși indivizii cu boli cardiovasculare preexistente, născuți în afara Regatului Unit sau provenind din sarcini multiple.

Expunerea la raționalizare a fost clasificată în trei intervale:

• Expunere in utero (doar în timpul sarcinii);
• Expunere in utero + până la 1 an postnatal;
• Expunere in utero + până la 2 ani postnatal (expunere completă).

Au fost evaluate principalele rezultate cardiovasculare: boală cardiovasculară totală, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, accident vascular cerebral și mortalitate cardiovasculară. Pentru validare, au fost analizate și rezultate placebo - cataracta și osteoartrita - pentru a exclude corelații spurioase.

Analiză statistică

S-au utilizat modele de hazard proporțional Cox și modele parametrice bazate pe distribuția Gompertz. Analizele au fost ajustate pentru variabile precum vârsta, sexul, localitatea de naștere, indicele de privare Townsend, fumatul, nivelul de educație, istoricul parental de boală cardiovasculară, diabet și hipertensiune, precum și pentru scorurile poligenice de risc cardiovascular. Mediile au fost completate prin imputare multiplă pentru a minimiza erorile datorate datelor lipsă.

Rezultate

Comparativ cu participanții care nu au fost expuși la raționalizare, cei expuși la restricția zahărului în primele 1000 de zile au avut o reducere consistentă și semnificativă a riscului cardiovascular:

• Boală cardiovasculară totală: scădere a riscului cu 20% (raport de risc = 0,80; interval de încredere 95% 0,73–0,90);
• Infarct miocardic: reducere cu 25% (raport de risc = 0,75; interval de încredere 95% 0,63–0,90);
• Insuficiență cardiacă: reducere cu 26% (raport de risc = 0,74; interval de încredere 95% 0,59–0,95);
• Fibrilație atrială: reducere cu 24% (raport de risc = 0,76; interval de încredere 95% 0,66–0,92);
• Accident vascular cerebral: reducere cu 31% (raport de risc = 0,69; interval de încredere 95% 0,53–0,89);
• Mortalitate cardiovasculară: reducere cu 27% (raport de risc = 0,73; interval de încredere 95% 0,54–0,98).

Expunerea prelungită la raționalizare a fost asociată și cu o întârziere medie de 2,5 ani a debutului bolilor cardiovasculare, efectul cel mai pronunțat fiind observat în cazul insuficienței cardiace.

Analizele imagistice prin rezonanță magnetică cardiacă (RMN) au indicat modificări subtile, dar semnificative: indivizii expuși la raționalizare au prezentat o creștere a fracției de ejecție ventriculare stângi cu 0,84% și un volum sistolic indexat mai mare cu 0,73 mL/m², sugerând o funcție cardiacă optimizată la maturitate.

Analize suplimentare

Rezultatele au fost confirmate în analizele de sensibilitate și în cohorte de validare externe, cum ar fi English Longitudinal Study of Ageing (ELSA) și Health and Retirement Study (HRS), care nu au fost afectate de raționalizarea britanică. În aceste grupuri, nu s-au observat diferențe semnificative între cohortele de naștere, ceea ce întărește ipoteza cauzalității specifice expunerii reduse la zahăr.

Analiza de mediere a arătat că diabetul zaharat de tip 2 și hipertensiunea arterială au explicat aproximativ 31% din asocierea dintre raționalizarea zahărului și reducerea riscului cardiovascular, în timp ce greutatea la naștere a avut o contribuție minoră (2,2%).

Interpretare și implicații

Rezultatele confirmă ipoteza că limitarea aportului de zahăr în perioada prenatală și în primii ani de viață exercită efecte protective de durată asupra sistemului cardiovascular. Acest efect este probabil mediat prin mecanisme de programare metabolică și vasculară, care reduc expunerea fetală la hiperglicemie și insulină maternă, diminuând stresul oxidativ și inflamația placentară.

În plus, modelul de „fenotip econom” (thrifty phenotype) sugerează că expunerea precoce la resurse nutriționale limitate poate induce adaptări cardiace și metabolice care îmbunătățesc eficiența funcției cardiace în condiții de abundență ulterioară.

Relevanță clinică și pentru politici publice

Raționalizarea zahărului din anii 1940 a limitat aportul la valori similare cu cele recomandate astăzi de Organizația Mondială a Sănătății (sub 10% din aportul caloric zilnic). Sugarii sub 2 ani, care nu primeau zahăr adăugat, reflectau deja principiile actuale de nutriție pediatrică. Studiul oferă astfel o demonstrație epidemiologică a beneficiilor aderenței la ghidurile nutriționale moderne și susține intervențiile globale pentru reducerea consumului de zahăr adăugat în alimentația timpurie.

Concluzii

Expunerea limitată la zahăr în perioada critică de dezvoltare - de la concepție până la vârsta de 2 ani - este asociată cu scăderea semnificativă a riscului cardiovascular și întârzierea debutului bolilor cardiace la vârsta adultă. Studiul oferă dovezi convingătoare privind importanța nutriției timpurii ca determinant major al sănătății cardiovasculare pe termen lung.

Autorii subliniază necesitatea unor studii randomizate și investigații mecanistice suplimentare pentru a explora efectele specifice ale restricției zahărului în fiecare fază a dezvoltării timpurii și pentru a ghida politici nutriționale bazate pe dovezi în sănătatea maternă și infantilă.