Rolul estronei în cancerul mamar după menopauză și implicațiile terapeutice ale scăderii în greutate

Un studiu realizat la Georgetown University Medical Center și publicat în Nature Reviews Endocrinology la data de 2 decembrie 2025 a analizat modul în care obezitatea după menopauză amplifică riscul de deces prin cancer mamar de tip estrogen–receptor pozitiv (ER+). Cercetarea arată că hormonul estronă, produs în cantități crescute în țesutul adipos, reprezintă un determinant major al agresivității acestui tip de cancer. Autorii subliniază că medicamentele pentru scădere ponderală din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 ar putea deveni un adjuvant terapeutic valoros pentru aceste paciente.
Cancerul mamar ER+ este cea mai frecventă formă de cancer mamar la femeile aflate la menopauză și, de asemenea, cea mai letală în acest grup. Femeile cu obezitate prezintă un risc cu 2–3 ori mai mare de deces prin acest tip de cancer, o diferență care nu poate fi explicată doar prin nivelurile crescute de estrogen total. Mecanismele hormonale implicate sunt mult mai nuanțate.

Înainte de menopauză, 17β-estradiolul – principalul estrogen ovarian – exercită efecte antiinflamatorii, în special prin inhibarea familiei de proteine NF-κB. După menopauză, nivelurile de estradiol scad abrupt, iar estrona devine forma predominantă de estrogen în sânge și țesuturi. Estrona, sintetizată în adipocite, acționează în mod opus estradiolului: activează NF-κB, stimulează producția de citokine proinflamatorii și favorizează modificări precanceroase în sân și în țesutul adipos.

Literatura preclinică recentă a demonstrat că estrona are efecte pro-tumorale distincte, fiind implicată în proliferarea celulelor stem mamare, în metastazare și în suprimarea răspunsului imun antitumoral. În contextul obezității, nivelurile de estronă sunt de 2–4 ori mai mari în țesutul adipos și în sân, ceea ce amplifică un microambient inflamator cu potențial oncogenic crescut.

Despre studiu

Analiza condusă de echipa Dr. Joyce Slingerland integrează date provenite din studii experimentale, modele animale și cercetări clinice, pentru a redefini rolul estronei în cancerul mamar după menopauză. Studiile anterioare ale grupului au arătat că:

• estrona activează în mod sinergic NF-κB, declanșând inflamație cronică;
• estradiolul blochează NF-κB și reduce inflamația, ceea ce creează diferențe funcționale majore între cele două forme de estrogen;
• expunerea la estronă accelerează creșterea tumorilor ER+ în modele murine și induce metastaze rapide;
• inflamația indusă de estronă interferează cu supravegherea imună, reducând capacitatea organismului de a recunoaște și elimina celulele tumorale.

Revizuirea literaturii descrie un concept central: dominarea estronei după menopauză, în special în contextul obezității, poate reprezenta veriga principală care explică creșterea cazurilor de cancer mamar hormon-dependent și severitatea evoluției acestora.

Rezultate

Diferențe fundamentale între estronă și estradiol

Studiul arată că cele două forme de estrogen, deși aproape identice chimic, produc răspunsuri celulare radical diferite:

• 17β-estradiol – reduce inflamația, inhibă NF-κB și protejează țesuturile împotriva transformării maligne;
• estrona – intensifică inflamația, stimulează genele implicate în progresia tumorală și promovează tranziția epitelial-mezenchimală, un mecanism central al metastazelor.

Impactul obezității asupra nivelurilor de estronă

Țesutul adipos are o activitate aromatazică crescută, ceea ce înseamnă că produce mai multă estronă pe măsură ce masa de grăsime crește. Nivelurile crescute de estronă:

• favorizează inflamația sistemică și locală în sân;
• determină activarea continuă a căilor oncogenice dependente de NF-κB;
• alterează răspunsurile imune, permițând celulelor tumorale să scape de detecție.

Posibil rol terapeutic al medicamentelor GLP-1

Având în vedere rolul central al estronei în agresivitatea cancerelor ER+ la pacientele cu obezitate, scăderea ponderală poate deveni un element terapeutic esențial. Autorii studiului subliniază că:

• intervențiile stilului de viață pot reduce riscul, dar sunt dificil de menținut pe termen lung;
• agoniștii receptorului GLP-1 pot produce pierderi ponderale semnificative și susținute;
• prin reducerea masei adipoase, GLP-1 ar putea reduce nivelurile de estronă și inflamația asociată acesteia;
• aceste medicamente ar putea deveni adjuvanți în tratamentul cancerului mamar ER+ la femeile cu obezitate.

Interpretare

Analiza propune un model coerent în care estrona reprezintă veriga de legătură între menopauză, obezitate și incidența crescută a cancerului mamar hormon-dependent. Diferențele dintre estronă și estradiol trebuie integrate în strategiile terapeutice, mai ales având în vedere efectele divergente asupra inflamației și asupra progresiei tumorale.

Faptul că estrona stimulează direct celulele stem tumorale și metastazele sugerează că terapiile actuale, orientate predominant pe blocarea receptorilor estrogenici sau pe inhibarea aromatazei, ar putea fi completate de intervenții care vizează inflamația și obezitatea. În acest context, agoniștii GLP-1 reprezintă o direcție promițătoare pentru studii clinice, deoarece reduc masa adipoasă – sursa majoră de estronă după menopauză.