Scăderea simțului olfactiv, un posibil indicator precoce al riscului de boală coronariană la vârstnici

Un studiu publicat în revista JAMA Otolaryngology–Head & Neck Surgery sugerează că declinul simțului mirosului (olfacției) ar putea fi un semnal timpuriu al riscului crescut de boală coronariană la persoanele vârstnice. Cercetarea, condusă de Keran W. Chamberlin, Ph.D., de la Michigan State University, a utilizat datele dintr-o amplă cohortă a studiului Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC) și a analizat relația dintre performanța olfactivă și incidența evenimentelor coronariene majore.
În ultimele decenii, olfacția a fost tot mai mult asociată cu procese fiziopatologice complexe din sistemul nervos și cardiovascular. Pierderea mirosului a fost recunoscută ca marker precoce în tulburări neurodegenerative precum boala Parkinson sau Alzheimer. Noul studiu extinde această perspectivă, sugerând că deficitul olfactiv ar putea reflecta o disfuncție vasculară sistemică care precede evenimentele cardiace ischemice.

Potrivit experților, deteriorarea simțului mirosului ar putea semnala îmbătrânirea accelerată a sistemului nervos periferic, stres oxidativ crescut sau procese inflamatorii sistemice – factori implicați și în patogeneza bolilor cardiovasculare.

Despre studiu

Designul și metodologia

Analiza a inclus 5.142 de adulți vârstnici (vârsta medie: 75,4 ani) fără diagnostic anterior de boală coronariană. Dintre aceștia, 62,9% erau femei, 23,9% persoane de culoare și 76,1% caucazieni. Olfacția a fost evaluată în cadrul vizitei a cincea a studiului ARIC (2011–2013) printr-un test standardizat de identificare a 12 mirosuri, iar participanții au fost clasificați în trei categorii:

• Olfacție bună – scor între 11 și 12;
• Olfacție moderată – scor între 9 și 10;
• Olfacție slabă – scor între 0 și 8.

Urmărirea a durat în medie 9,6 ani, perioadă în care s-au înregistrat 280 de evenimente coronariene incidente (5,4% din total). Evenimentele au fost definite conform criteriilor clinice de boală coronariană (CHD) și validate de o comisie de adjudecare independentă.

Analize statistice și indicatori de risc

Riscul de boală coronariană a fost estimat prin modele de hazard subdistribuțional discret și prin analize Cox specifice cauzei, ajustate pentru factori precum vârsta, sexul, statusul metabolic, tensiunea arterială și riscul concurent de deces. Cercetătorii au calculat raportul de risc marginal ajustat între categoriile de olfacție, raportat la perioada de urmărire.

Rezultate

Participanții cu olfacție slabă au prezentat o dublare a riscului de evenimente coronariene în primii ani de urmărire, comparativ cu cei cu olfacție bună:

• Anul 2: risc relativ ajustat = 2,06 (interval de încredere 95%: 1,04–4,53);
• Anul 4: risc relativ ajustat = 2,02 (1,27–3,29);
• Anul 6: risc relativ ajustat = 1,59 (1,13–2,35);
• Anul 8: risc relativ ajustat = 1,22 (0,88–1,70);
• Anul 9: risc relativ ajustat = 1,08 (0,78–1,44).

Această asociere s-a atenuat progresiv în timp, sugerând că relația dintre funcția olfactivă și riscul cardiac este mai evidentă în perioada imediat următoare testării. În analizele de subgrup, rezultatele au rămas robuste indiferent de sex, rasă sau comorbidități majore. Persoanele cu olfacție moderată au prezentat un risc crescut, dar mai slab, urmând același model temporal.

Interpretare și semnificație clinică

Studiul arată că evaluarea simplă a mirosului poate oferi informații prognostice suplimentare despre riscul cardiovascular la vârstnici. Deși nu poate fi considerat un marker independent de predicție, un test olfactiv anormal ar trebui să declanșeze o evaluare mai amplă a sănătății cardiovasculare.

Dr. Neil Shah, cardiolog la Northwell Health, care nu a participat la studiu, a comentat că „un declin neexplicat al mirosului ar trebui privit ca un semnal de alarmă și o oportunitate de evaluare completă a riscului cardiovascular”.

Implicații pentru cercetare și practică medicală

Rezultatele subliniază potențialul olfacției ca biomarker clinic integrativ pentru starea de sănătate sistemică. Posibile explicații biologice includ:

• impactul microangiopatiei și inflamației cronice asupra epiteliului olfactiv;
• corelarea declinului olfactiv cu stresul oxidativ și rigidizarea vasculară;
• asocierea disfuncției senzoriale cu scăderea aportului nutrițional și activității fizice, factori de risc cardiometabolic.

Autorii recomandă integrarea testelor olfactive rapide în studiile longitudinale privind îmbătrânirea sănătoasă și explorarea rolului lor ca indicator precoce al fragilității cardiovasculare.

Concluzii

Studiul efectuat pe cohorta ARIC oferă dovezi consistente că scăderea simțului mirosului este asociată cu un risc crescut de boală coronariană la vârstnici, cel puțin în primii ani de urmărire. Această asociere, deși atenuată în timp, rămâne relevantă pentru practica clinică, sugerând că evaluarea olfacției ar putea deveni parte a screeningului preventiv în medicina geriatrică.

Într-un context mai larg, aceste rezultate deschid noi direcții pentru cercetarea interconectării dintre sistemul senzorial, inflamația cronică și patologia cardiovasculară, punând accent pe ideea că simțurile pot fi ferestre subtile ale sănătății inimii.