Senzația de déjà vu

Dacă vi s-a întâmplat cel puțin o dată să aveți senzația că retrăiți în prezent o situație în care ați mai fost în trecut, cel mai probabil ați avut un déjà vu.

Fenomenul este extrem de frecvent și apare atât la persoanele sănătoase, cât și în cazul unor patologii de natură psihică (cel mai frecvent a fost descris în cazul epilepsiei de lob temporal). În cele ce urmează ne vom referi la fenomenul déjà vu nonpatologic, care apare spontan la indivizii fără probleme de sănătate. (1), (2)

Mult timp sentimentul de déjà vu a suscitat interesul oamenilor, care, pentru că nu puteau înțelege fenomenul, nu au întârziat să-i acorde valențe magice – clarviziunea și reîncarnarea fiind cele mai cunoscute explicații care i s-au dat. Astăzi senzația de déjà vu este considerată de psihologi una dintre cele mai cunoscute anomalii ale memoriei, alături de alte fenomene mnezice precum uitarea sau lapsusurile. (3), (4)

Ce este fenomenul déjà vu?

Conform psihologiei cognitive, fenomenul se referă la orice impresie subiectivă de familiaritate falsă pe care ne-o dă o situație prezentă despre una din trecut. Stimulii noi de aici și acum ne creează o puternică impresie de recunoaștere a unor evenimente sau obiecte pe care le percepem ca fiind deja trăite. (5)

Senzația de déjà vu apare și dispare spontan, fiind resimțită ca o trăire ciudată, ca o iluzie că ceea ce experimentăm acum pentru prima dată am mai trăit/văzut. Este o experiență pur subiectivă, asociată cu sentimente de cele mai multe ori dificil de explicat și poate apărea sub trei forme:

• déjà vecu (deja trăit),
• déjà senti (deja simțit),
• déjà visité (deja vizitat),

deși este prima dată când suntem în locul, starea, situația respectivă. Dintre acestea, déjà vecu este cea mai frecventă variație, care ne dă senzația că am mai fost în acel context și că știm ce va urma să se întâmple.

Senzația de déjà vu survine prin intermediul mai multor simțuri, nu doar prin văz, ci și prin auz, gust, atingere sau percepții proprioceptive (de mișcare). Ceea ce rezultă este o impresie extrem de detaliată, care poate dura de la o fracțiune de secundă până la câteva minute. (3), (6)

Evoluția studiului sentimentului de déjà vu

Referiri la acest fenomen au fost făcute de filosofi și medici încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, numele de „déjà vu” fiind dat ulterior de filosoful Emile Boirac. La sfârșitul secolului, fenomenul a intrat și în atenția psihologiei, dar pentru că atunci curentul dominant era behaviorismul (care pune accent pe comportamentul individului, pentru că poate fi observat și măsurat, în detrimentul funcționării psihice, inaccesibile observării și studiului), senzația de déjà vu a fost catalogată ca fiind un simptom fără o funcție psihologică.

Deși la începutul anilor 1900 s-a înregistrat un progres semnificativ al cercetării memoriei și funcțiilor cognitive, studiul psihologilor nu a acordat o atenție ridicată fenomenului de déjà vu. La această lipsă de interes a contribuit și imposibilitatea reproducerii lui în condiții de laborator (lipsa stimulilor care să îl declanșeze și a unui comportament prin care să se facă vizibil). (4)

Astăzi, cu ajutorul metodelor de scanare cerebrală, oamenii de știință încearcă să elucide misterul acestui fenomen ambiguu vizând exact locul unde are loc – în creier.

De ce apare senzația de déjà vu?

De-a lungul timpului, mai multe teorii au fost propuse pentru a explica posibilele cauze și modul în care se declanșează un episod de déjà vu. Cele științifice se împart în patru categorii:  (7)

Procesarea duală

Conform acestei teorii, senzația de déjà vu apare atunci când două funcții cognitive nu se mai sincronizează temporar. Eroarea vine din temporizarea diferită dintre procesele perceptive și cele cognitive – informația senzorială este oprită din „drumul” ei către memorie, de aceea nu este procesată imediat. Această scurtă întârziere produce senzația experimentării și reamintirii în același timp. (5), (6)

Erorile legate de memorie

Din această perspectivă, senzația de déjà vu ar putea fi o eroare ocazională pe care creierul o face atunci când încearcă să construiască o imagine senzorială completă pornind de la informații insuficiente. Când creierul primește un mic stimul senzorial (o imagine, un sunet, un miros) care seamănă extrem de mult cu unul dintr-o experiență multisezorială anterioară, întreaga amintire din trecut va fi adusă în prezent și percepută ca fiind prezentă. (6)

O altă explicație se referă la faptul că, la nivel cerebral, limita dintre prezent, trecut și viitor nu este foarte bine marcată. Când experimentăm o situație în prezent, o comparăm cu experiențele anterioare și decidem cum să reacționăm, într-un cadrul temporal extrem de scurt. Uneori însă comunicarea dintre circuitele memoriei de scurtă durată și ale celei de lungă durată poate fi defectuoasă și drept urmare să percepem o situație prezentă ca fiind una din trecut. (8)

Atenția divizată

Sentimentul de déjà vu poate să apară atunci când realmente am mai trăit experiența respectivă în trecut, dar am uitat mare parte din ea pentru că la momentul respectiv nu i-am acordat atenție. Experiența inițială poate să fi avut loc cu câteva secunde înainte de déjà vu sau cu câțiva ani înainte. (3)

Perspectiva neurologică

O altă teorie ar fi că sentimentul de déjà vu ar fi declanșat de o acțiune neurochimică la nivel cerebral, care nu are nicio legătură cu o amintire din trecut. Cu toate acestea, individul asociază sentimentul respectiv cu o amintire, chiar dacă ceea ce trăiește este ceva cu totul nou. (3)

În ultimii ani, oamenii de știință au încercat să găsească o legătură între fenomenul déjà vu și structurile cerebrale, pentru a vedea modul în care creierul este implicat în apariția acestuia. În 2012 un studiu inovator, realizat de cercetători de la Institutul European Central de Tehnologie, Facultatea de Medicină din cadrul Universității Masaryk (Cehia) și Universitatea din Exeter (UK), a reușit să confirme pentru prima dată originea neurologică a fenomenului déjà vu.

Cercetătorii au identificat anumite structuri cerebrale în lobii temporali mediali (unde memoria și amintirile sunt localizate) care la persoanele care au un déjà vu sunt semnificativ mai mici decât la cele care nu au avut niciodată o astfel de senzație. S-a observat că, cu cât participanții experimentaseră mai frecvent fenomenul de déjà vu, cu atât mai mici erau structurile respective. Autorii consideră că  fenomenul de déjà vu ar putea fi o mică eroare la nivelul sistemului nervos, cauzată de o excitabilitate ridicată a hipocampului și o consecință a modificărilor ce au loc în această zonă cerebrală în cursul dezvoltării sistemului neuronal. (9)

Curiozități despre déjà vu

• Frecvența senzației de déjà vu este ridicată în perioada dolescenței târzii și scade odată cu înaintarea în vârstă. Această observație a fost notată într-o analiză a peste 30 de studii privind acest fenoken, realizată în 2004. (10)
• Între 60% și 80% dintre indivizii din populația generală au experimentat cel puțin o dată o astfel de senzație. (9)
• Apariția fenomenului de déjà vu a fost asociată cu oboseala și stresul.
• Opusul sentimentului de déjà vu este cel de „jamais vu”. Mult mai puțin frecventă, dar cel puțin la fel de ciudată, apare atunci când o persoană, situație, loc etc. pe care le cunoaștem foarte bine devin dintr-o dată, în percepția noastră, de nerecunoscut. (8)