Sindrom dureros patelofemural (genunchiul alergătorului)

Sindrom dureros patelofemural (genunchiul alergătorului)

Sindromul patelofemural (genunchiul alergătorului) este un termen utilizat pentru a descrie durerea resimțită de o persoană atunci când execută anumite mișcări incluzând chiar mersul. Prin efectuarea exercițiilor cu intensitate ridicată, țesutul din jurul genunchiului poate fi iritat.

Genunchiul alergătorului
se referă la una dintre cela mai comune leziuni ale gnunchiului. Afectează în general atleții, cicliștii sau persoanele care merg mult. Epicentrul durerii este în special în fața și în jurul genunchiului. Dacă oasele piciorului nu sunt aliniate corespunzător: oasele șoldului, ale gleznei chiar patela în sine, va fi generată prea multă presiune în anumite puncte. Când rotula nu se mișcă ușor în capsula articulară, se va genera durere. (2)

Articulația geunchiului este una dintre cele mai complexe din organism. Structurile care intră în componența acestei articulații: condilii femurali, meniscurile, ligamentele și în plus, musculatura, oferă mobilitate și ajută la stabilizarea articulației. Cartilajul localizat la capătul oaselor și sub rotulă, permite oaselor să gliseze ușor în timpul mișcării. Membrana sinovială ce acoperă interiorul articulației, secretă un fluid: fluidul sinovial, pentru a lubrefia articulația și hrăni cartilajul. Cartilajul și fluidul sinovial acționează ca un absorbant al șocului atunci când are loc mersul sau alergatul. (1, 5)

Unele probeme ale picioarelor, precup hipermobilitatea ligamentară: capacitatea piciorului de a realiza mișcări care depășesc limitele normale de mișcare ale articulațiilor, platfusul sau hiperpronația, adesea schimbă modul în care se produce mersul, rezultând dureri ale genunchilor.

Mușchii coapsei, în special cvadricepsul - are rolul de a menține rotula în poziția sa normală, daca sunt slăbiți sau prea tensionați, rotula iși poate pierde poziția.

Condromalacia rotuliană
este o boală în care cartilajul de sub rotulă este suprasolicitat, deteriorat și în final se poate produce ruperea acestuia. (2, 5)

Alte cauze care pot determina sindromul patelofemural:
  • o rotulă prea mare în articulația genunchiului
  • indurarea tendoanelor lui Achile
  • suportul redus al picioarelor
  • antrenamentele excesive, oboseala, extenuarea
  • leziuni și traumatisme (3)


Sindromul alergătorului
apare atunci când cartilajul de sub rotulă se subțiază și degradează. Este cauzat de forțele necalibrate care acționează asupra genunchiului în timpul flexiei și extensiei. Poate să apară în urma extenuării, aliniamentului structural anormal sau a traumelor. Practicarea sporturilor: ski, ciclism, alergatul sau fotbalul sunt asociate adesea cu sindromul patelofemural. Într-o formă cronică a bolii, pot să apară schimbări în structura articulației. (4, 5)

Simptome

Simptomul tipic este durerea din spatele sau din jurul patelei care crește în timpul alergatului sau a activităților ce includ flexia și extensia genunchiului. Cand piciorul se mișcă în timpul mersului sau a exercițiilor: genuflexiuni, fandări, alergat sau chiar la ridicarea de pe scaun, va fi resimțită durere, înrăutățindu-se la coborarea scărilor sau unei pante. Zona din jurul genunchiului se poate tumefia, înroși sau se pot auzi pocnituri. (3, 4, 5)

Simptomele sunt similare si în alte afecțiuni, de aceea este necesară vizita la medic pentru a se pune un diagnostic corect.

Diagnostic

Pentru confirmarea diagnosticului, se va realiza o examinare a genunchiului focusată asupra patelei și a structurilor din jurul ei. Pentru mulți pacienți diagnosticați cu sindromul alergatorului, examenul imagistic - radiografia este recomandată, de asemenea pacienților cu efuzii, traumatisme sau operații prezente în istoricul medical, persoanelor cu vârsta peste 50 de ani (pentru a exclude osteoartrita) și celor la care durerea nu este atenuată la tratament, se va efectua acest tip de examen. (4)

Tratament

Pentru majoritatea persoanelor, genunchiul se reface singur cu timpul, tratamentul se adresează persoanelor care acuză durerea și se va stabili pe baza vârstei și a stării de sănătate. Pentru a grăbi vindecarea se recurge la:

  • repausul genunchiului, cât mai mult posibil, evitarea mișcărilor care ar putea agrava starea genunchiului, precum alergatul, genoflexiunile, flexiile sau adoptarea poziției de șezut/stat în picioare pentru lungi perioade de timp.
  • se va pune gheață pentru a înlătura durerea și eventuala tumefiere, 20-30 minute, la fiecare 3-4 ore timp de 2-3 zile până ce durerea dispare.
  • înfășurarea genunchiului cu un bandaj elastic, pentru extra-suport.
  • plasarea piciorului pe o pernă atunci când se stă jos sau în pat.
  • medicație: antiinflamatoare nesteroidiene, dacă este necesar, Ibuprofen, pentru a înlătura durerea sau tumefierea. Administrate numai la indicațiile medicului.
  • Stretching, în special cu focus asupra mușchiilor coapsei.
  • Fizioterapie, s-a constat că este foarte eficientă.
  • Purtarea pantofilor ortopedici - ajută la menținerea unei poziții normale a picioarelor. (4)


Intervenția chirurgicală se ia în considerare doar atunci când programul de reabilitare compresivă nu dă rezultate și încă se resimte durere, astfel se va apela la un specialist, un chirurg ortoped. Se poate să fie nevoie de intervenție chirurgicală deși este aplicată rar. Va fi înlăturat sau repus cartilajul afectat și se va corecta poziția rotulei, pentru a distribui stresul din articulație mai bine și pentru a corecta aliniamentul greșit al genunchiului.
Artroscopia
poate fi utilizată pentru rearanjarea rotulei în unele cazuri sau pentru a înlătura cartilajul afectat.
Cu tehnologia artroscopică, nu va fi necesară deschidera articulației, se va utiliza un artroscop care va fi inserat printr-o incizie mică. Artroscopul permite chirurgului să vadă înăuntrul articulației. Medicul poate detensiona tendoanele și scoate rotula pentru a permite mișcarea corectă.

Operația este asociată cu un timp mai scurt de vindecare, mai puțină durere și sângerare. Uneori această metodă nu dă rezultate, în acest caz, se va apela la tehnici chirurgicale de deschidere a articulației.

Transferul tuberculului tibial
: procedura include rearanjarea genunchiului. Medicul va mișca tuberculul tibial și de asemenea tendonul patelar, îmbunătațind astfel poziția în cavitatea articulară. (5, 6)

Prevenția

  • Păstrarea mușchilor coapsei și a picioarelor în general, tonifiați, prin efectuare unor exreciții regulate.
  • Asigurarea că pantofii purtați oferă destul suport piciorului.
  • Evitarea alergatului pe suprafețe prea tari, de asemenea utilizarea unor pantofi adecvați pentru alergat.
  • Menținerea unei greutăți sănătoase.
  • Înaintea efectuării antrenamentului se va face încălzirea mușchilor.
  • Treptat se vor indroduce exercițiile cu intensitate mai crescută.
  • Inițial alergare ușoara, după care se va crește intensitatea.
  • Educarea pacienților să-și modifice rutina ce inlcude factorii de risc, pentru a preveni recidivele.
  • Recuperarea poate dura până la 4-5 luni, variind de la o persoană la alta. (1, 3)


Unele dintre cele mai frecvente întrebări puse de pacienți sunt:

  • „Poți alerga cu dureri ușoare la genunchi (îți distrugi iremediabil genunchii dacă continui)?”

În cazul în care apar dureri ușoare, se recomandă a se evita alergatul pe distanțe foarte lungi, se va apela la o alergare ușoară, pe distanțe scurte, în același timp, se recomandă practicarea unor tipuri de exerciții care au ca și rezultat întărirea mușchilor, pentru a oferi un suport suplimentar articulației. Dacă se va observa creșterea intensității durerii, se va apela la medic pentru a fi examinat genuchiul eventual pentru a se interveni timpuriu în cazul în care există modificări ale articulației.

  • „Voi mai putea alerga vreodata?”

Dacă a intervenit afecțiunea, se recomandă repaus, eventual tratament până ce pacientul nu mai acuză durerea. Oamenii se vindecă diferit, timpul de vindecare depinzând de organism și gravitatea leziunii. În timpul vindecării, se recomandă mișcări mai ușoare însă nu renunțarea totală la exerciții, doar exerciții care nu vor afecta articulația, în acest caz înotul este cel mai potrivit. Dacă se revine la rutina obișnuită înainte de vindecarea completă, articulația poate fi afectată grav. Astfel, afecțiunea nu poate vătăma iremediabil articulația, dacă sunt luate în calcul metodele de prevenție și efectuarea exercițiilor fizice cu precauție până la refacerea completă a genunchiului.


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Asocierea dintre durerile de genunchi și depresie (Studiu)
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.