Osteoartrita genunchiului

Osteoartrita genunchiului

Osteoartrita genunchiului reprezintă un grup heterogen de condiții ce survine ca urmare a dezechilibrului dintre degenerarea cartilajului și regenerarea acestuia. Aceasta se caracterizează prin modificări degenerative ale cartilajului articular, inflamație articulară și printr-un răspuns periarticular ce constă în formare de os nou. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)

Epidemiologie

Aproximativ 50% din populația de peste 40 de ani prezintă simptome ale osteoartritei genunchiului, în timp ce 40% prezintă semne radiologice ale osteoartritei. Aceste procente sunt în creștere datorită creșterii incidenței obezității în populația generală și a creșterii speranței de viață la nivel mondial.

Femeile cu vârsta de peste 55 de ani prezintă o formă mai severă a osteoartritei la nivelul genunchiului, dar nu și la nivelul altor articulații. Studiile au arătat faptul că există diferențe între femei și bărbați, femeile aflate la menopauză fiind mai afectate decât bărbații. (2, 4, 5, 6, 7, 8)

Cauze și factori de risc

Osteoartrita genunchiului este o boală multifactorială ce presupune interacțiunea dintre factori locali și factori sistemici. Inițial s-a considerat faptul că osteoartrita genunchiului apare ca o consecință a înaintării în vârstă, și din acest motiv osteoartrita a mai fost numită și „boală degenerativă articulară”.

Există două forme ale osteoartritei genunchiului: primară și secundară. Forma primară presupune degenerarea cartilajului articular al genunchiului fără a avea o cauză cunoscută. Forma secundară apare ca urmare a degenerării cartilajului articular al genunchiului ca urmare a unei cauze cunoscute.

Cauzele osteoartritei genunchiului sunt reprezentate de:

  • traumatisme: fracturi, dislocații, subluxația patelei, leziuni ale tendoanelor, toate aceste cauze pot duce la apariția osteoartritei genunchiului;
  • obezitatea: se asociază cu creșterea indicelui de masă corporală (IMC), acesta fiind asociat, de asemenea, cu apariția osteoartritei genunchiului. Obezitatea duce la apariția de modificări la nivelul cartilajelor articulare ca urmare a inflamației.
  • distrucții ale suprafețelor articulare: apar ca urmare a infecțiilor;
  • gută;
  • artrita reumatoidă și osteoartrita genunchiului pot coexista la nivelul aceleiași articulații
  • alte cauze ale osteoartritei: malformații congenitale ale membrului inferior, hemocromatoză, condrocalcinoză, boala Wilson, acromegalie, necroză avasculară, artrită infecțioasă, boala Paget, siclemia.

Factorii de risc în apariția osteoartritei genunchiului pot fi factori modificabili și factori nemodificabili.

Factorii de risc modificabili:

  • traumatismele articulare;
  • factori ocupaționali: profesiile ce presupun adoptarea unei poziții ghemuite pentru mai mult de o oră pe zi, sunt asociate cu un risc crescut în apariția osteoartritei genunchiului;
  • slăbiciune musculară;

Factorii de risc nemodificabili:

  • sexul feminin: osteoartrita genunchiului este mai frecventă la femei decât la bărbați;
  • vârsta;
  • rasa;
  • moștenirea genetică. (2, 4, 5, 6, 7, 8)

Fiziopatologie

În alcătuirea cartilajului articular intră mai multe substanțe, printre care colagenul de tip II (cel mai frecvent), proteoglicani, condrocite și apă. În apariția osteoartritei genunchiului sunt incriminate microfracturi la nivelul osului subcondral sau fracturi de stres ale fibrelor de colagen. Apariția osteoartritei genunchiului se datorează sintezei unor cantități crescute de enzime degradative (metaloproteaze) ce produc distrucții ale coleganului și proteoglicanilor. Inițial, condrocitele secretă o cantitate crescută de inhibitori ai metaloproteazelor și tind să sintetizeze o cantitate crescută de proteoglicani pentru a putea compensa pierderile. Acest proces nu este însă suficient, în timp are loc reducerea cantității de proteoglicani, creșterea cantității de apă, dezorganizarea structurii rețelei de colagen, iar în cele din urmă are loc pierderea elasticității articulare. (2, 3, 6)

Clasificare

De-a lungul timpului au fost descrise mai multe tipuri de clasificări pentru osteoartrita genunchiului.

Clasificarea clinică

Pentru diagnosticul de osteoartrită a genunchiului, pacientul trebuie să resimtă dureri la nivelul genunchiului pentru mai multe zile la rând și cel puțin trei dintre următoarele semne:

  • Crepitații articulare la mișcare;
  • Vârsta peste 50 de ani;
  • Rigiditate articulară resimțită dimineața la trezire având o durată mai mică de 30 de minute;
  • Sensibilitate osoasă în momentul examinării genunchiului;
  • Absența căldurii la palpare.

Clasificarea clinică plus radiografică

Presupune existența durerii la nivelul genunchiului pentru mai multe zile, plus semne radiografice de evidență a osteofitelor la nivelul marginilor articulare și cel puțin unul din următoarele semne:
  • Crepitații ce apar la mișcare;
  • Vârsta peste 50 de ani;
  • Rigiditate articulară resimțită dimineața la trezire având o durată mai mică de 30 de minute.

Clasificarea clinică plus determinările de laborator

Durere la nivelul articulației genunchiului pentru mai multe zile la rând plus cinci dintre următoarele criterii:

  • Crepitații articulare la mișcare;
  • Vârsta peste 50 de ani;
  • Rigiditate articulară resimțită dimineața la trezire având o durată mai mică de 30 de minute.
  • Sensibilitate osoasă în momentul examinării genunchiului;
  • Absența căldurii la palpare;
  • VSH mai mic de 40 mm/h;
  • Factorul reumatoid mai mic de 1:40. (2, 7)

Simptomatologie

Simptomatologia osteoartritei genunchiului este variabilă, unii pacienți sunt sever afectați, neputâdu-și desfășura activitățile zilnice obișnuite, în timp ce unii pacienți pot efectua activitățile fizice normale, fără a resimți vreo durere, cu toate că prezintă semne severe radiografice. Totuși, principalul simptom al osteoartropatiei genunchiului îl reprezintă durerea. Această durere tinde să se amelioreze la repaus și să se agraveze la mers, fiind dificil de localizat. Intensitatea acesteia variază în funcție de pacient, de la o senzație de durere abia perceptibilă până la apariția imobilizării. Unii pacienți pot prezenta o senzație de rigiditate articulară resimțită dimineața la trezire, senzație care tinde să dispară pe parcursul zilei ca urmare a activității fizice. Alți pacienți pot șchiopăta, acesta putându-se agrava pe măsură ce cartilajul articular se distruge. (1, 2, 3, 4, 8)

Diagnostic

Cel mai frecvent diagnosticul de osteoartrită a genunchiului se pune pe baza examenului clinic și a simptomatologiei pacientului. Pentru aprecierea gradului de distrucție a cartilajului articular, dar și pentru a pune diagnosticul de osteoartrita a genunchiului se folosește radiografia în incidență antero-posterioară și de profil. În cazul osteoartritei genunchiului, pe radiografie se observă o îngustare a spațiului articular. Uneori pentru a îmbunătăți calitatea imaginilor este necesară utilizarea imagisticii prin rezonanță magnetică nucleară. Cu ajutorul acestei tehnici pot fi evidențiate leziunile țesuturilor moi de la nivelul articulației genunchiului.

Testele de laborator sunt folosite în vederea diagnosticului osteoartritei genunchiului. Hemoleucograma completă, VSH, factorul reumatoid și proteina C reactivă sunt cele mai frecvente teste utilizate pentru punerea diagnosticului de osteoartrită a genunchiului. În cazul formei primare a osteoartritei genunchiului, testele de sânge efectuate sunt cel mai frecvent in limite normale, în timp ce în cazul altor tipuri de afecțiuni reumatismale aceste valori se modifică.

Diagnosticul diferențial al osteoartritei genunchiului se face cu mai multe afecțiuni, printre care:

  • artrită septică;
  • artrită reumatismală;
  • gută;
  • pseudogută;
  • polimialgia reumatică. (1, 2, 3, 5, 6, 8)

Tratament

În momentul de față nu există un tratament curativ al osteoartritei genunchiului, tratamentele utilizate astăzi presupun reducerea durerii și a gradului de imobilizare a genunchiului.

În vederea reducerii simptomatologiei osteoartritei genunchiului sunt folosite mai multe mijloace de tratament ce constau în metode non-farmacologice cât și tratament medicamentos, iar uneori tratamentul chirurgical poate fi indicat în reducerea simptomatologiei. Inițial sunt folosite combinații între metodele non-farmacologice și tratamentul medicamentos, tratamentul chirurgical fiind indicat în cazul eșecului terapeutic. La aproximativ 50% dintre pacienți, tratamentul conservator este eficient. Metodele non-farmacologice de tratament al osteoartritei genunchiului cuprind:

 

  • educarea pacientului;
  • modificarea stilului de viață prin adoptarea unui stil de viață activ;
  • fizioterapie;
  • scăderea greutății corporale;
  • practicarea înnotului;
  • practicarea unor exerciții ce întăresc mușchii cvadriceps;
  • aplicarea unor pungi cu gheață sau a unor comprese calde la nivelul genunchiului pentru a reduce durerea.


Tratamentul medicamentos poate fi folosit în asociere cu metodele non-farmacologice în terapia osteoartritei genunchiului și constau în:

  • antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen, naproxen, diclofenac sau aspirina sunt indicate în ameliorarea durerii din cadrul osteoartritei genunchiului, însă trebuie avute învedere efectele adverse ale tratamentului de lungă durată cu antiinflamatorii nesteoridiene;
  • analgezicele non-opioide (acetaminofen) sau opioide (morfina) sunt folosite pentru ameliorarea durerii;
  • injecțiile intraarticulare sunt folosite pentru a reduce durerea și totodată îmbunătățesc mobilitatea articulară;

Tratamentul chirurgical este indicat în cazul pacienților care nu răspund la tratamentul conservator sau medicamentos, la care s-au încercat diferite mijloace de tratament pentru o durată de timp mai mare de 3 luni fără a prezenta o îmbunătățire a calității vieții. Metodele de tratament sunt multiple și cuprind: artroscopia, repararea cartilajului articular, osteotomie, iar în unele cazuri se poate folosi artroplastia parțială sau totală de genunchi. (1, 2, 5, 6, 7, 8)


Data actualizare: 22-10-2018 | creare: 22-10-2018 | Vizite: 1533
Bibliografie
1. Ebnezar J. Textbook of Orthopedics, Fourth Edition. Jaypee Brothers Medical Publishers (P) LTD, 2010.
2. Kulkarni GS, et al. Textbook of Orthopedics & Trauma, Third Edition. The Health Sciences Publisher, 2016.
3. Sherman S. Simon’s Emergency Orthopedics, Seventh Edition. McGraw-Hill Education, 2015.
4. Heidari B. Knee osteoarthritis prevalence, risk factors, pathogenesis and features: Part I. Caspian J Intern Med. 2011 Spring; 2(2): 205–212. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3766936/
5. Heidari B. Knee osteoarthritis diagnosis, treatment and associated factors of progression: part II. Caspian J Intern Med. 2011 Summer; 2(3): 249–255. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3770501/
6. Hsu H, Siwiec RM. Osteoarthritis, Knee. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507884/
7. Lespasio M, et al. Knee Osteoarthritis: A Primer. Perm J. 2017; 21: 16-183. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5638628/
8. Bhatia D, et al. Current interventions in the management of knee osteoarthritis. J Pharm Bioallied Sci. 2013 Jan-Mar; 5(1): 30–38. link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3612336/

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Cum menținem sănătatea genunchilor?
  • Alergarea ar putea fi benefică pentru genunchi, contrar temerilor generale
  • Leziunile genunchilor nu se vindecă complet
  • Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.