SLAMF6 – un nou mecanism de evadare imună în leucemia mieloidă acută și o potențială țintă terapeutică pentru imunoterapie

Leucemia mieloidă acută (LMA) este o boală hematologică malignă agresivă, caracterizată printr-o mare heterogenitate genetică și prin prezența celulelor stem leucemice – celule rezistente la tratamentele convenționale, responsabile de recurențele frecvente. Rata de supraviețuire la 5 ani rămâne sub 30%, ceea ce reflectă nevoia urgentă de terapii inovatoare. Deși imunoterapia a adus progrese remarcabile în alte tipuri de cancer, beneficiile în leucemia mieloidă acută au fost limitate, în principal din cauza disfuncției profunde a răspunsului imun mediat de limfocitele T.

Context imunologic în leucemia mieloidă acută

Pacienții cu LMA prezintă, în general, un număr normal de limfocite T în măduva osoasă, incluzând și celule T reactive tumoral. Totuși, aceste celule se află într-o stare de epuizare funcțională, caracterizată prin expresia crescută a markerilor PD1, LAG3 și TIM3. Studiile recente au evidențiat existența a două profiluri imunologice majore: un subtip cu infiltrat activ, cu expresie ridicată de interferon-γ și molecule citotoxice (perforină, granzimă B), și un subtip imun-depletat, dominat de celule T epuizate și de expresia crescută a CD45RO și PD1. În plus, s-a observat o creștere a celulelor T reglatoare (Treg) cu activitate supresoare și o reducere a populației de celule T naive, contribuind la un microambient imun favorabil progresiei bolii.

Expresia ligandului PD-L1 pe celulele leucemice, în special în cazurile cu mutații TP53, și a moleculei CD86 (ligand pentru CTLA-4), confirmă implicarea directă a acestor celule în suprimarea limfocitelor T. Cu toate acestea, terapiile care vizează PD1, PD-L1 sau CTLA-4 au oferit beneficii clinice limitate, sugerând existența altor mecanisme de evadare imună neidentificate până acum.

Descoperirea unui nou mecanism de evadare imună: rolul SLAMF6

În acest studiu, cercetătorii au identificat un mecanism de evadare imună fără precedent în cancer, implicând expresia aberantă a proteinei SLAMF6 (Signaling Lymphocyte Activation Molecule Family Member 6) pe celulele LMA. În mod normal, SLAMF6 reglează activarea limfocitelor prin interacțiuni homodimerice între două molecule aflate pe celule T vecine. În LMA, celulele leucemice imită acest mecanism fiziologic pentru a inhiba activarea celulelor T și a evita distrugerea imună.

Expresia SLAMF6 în LMA

Prin analiza expresiei a 362 de markeri de suprafață pe celulele primitive CD34+CD38low, SLAMF6 a fost identificat ca fiind puternic exprimat pe celulele LMA, dar absent pe celulele stem hematopoietice sănătoase. Datele au fost confirmate prin citometrie în flux, secvențiere ARN monocelulară și analize de proteomică. Într-un eșantion de 50 de pacienți, 58% au prezentat expresie pozitivă pentru SLAMF6, iar 24% au avut expresie ridicată. Expresia a fost observată în toate subtipurile genetice, inclusiv cele cu mutații TP53 sau legate de mielodisplazie (LMA-MR), și în 64% dintre cazurile de boală recurentă sau refractară.

De remarcat este faptul că SLAMF6 nu se exprimă în alte țesuturi umane, conform bazelor de date Human Protein Atlas și Human Proteome, ceea ce o face o țintă terapeutică foarte selectivă.

Rolul funcțional al SLAMF6: protecția celulelor LMA împotriva limfocitelor T

Pentru a testa ipoteza că SLAMF6 inhibă activarea limfocitelor T, cercetătorii au utilizat editarea genomică CRISPR–Cas9 pentru a elimina expresia acestei proteine în două linii celulare LMA (KG-1 și HNT-34). Rezultatele au fost remarcabile: absența SLAMF6 a determinat o scădere cu 88% a celulelor leucemice în cocultură cu limfocite T, concomitent cu o creștere de 136% a activării limfocitelor T (CD4+ și CD8+). Această activare s-a tradus și printr-o expansiune de 47% a populației T, indicând că SLAMF6 funcționează ca un veritabil checkpoint imun negativ care blochează răspunsul antileucemic.

Knockout-ul SLAMF6 nu a afectat viabilitatea sau proliferarea celulelor LMA în absența limfocitelor T, ceea ce confirmă că efectul său este exclusiv imunomodulator și nu influențează metabolismul tumoral per se.

Compoziția imună la pacienții SLAMF6-pozitivi

Analiza imunofenotipului T la 39 de pacienți cu LMA a arătat că cei cu expresie ridicată de SLAMF6 prezintă o abundență crescută de celule T naive (CCR7+CD45RA+) și o reducere corespunzătoare a celulelor T de memorie. Acest profil sugerează o blocare a tranziției de la starea naive la cea efectivă, contribuind la un răspuns imun ineficient. Analizele scRNA-seq au confirmat că aceste celule T naive nu exprimă genele asociate epuizării (GZMK, PD1, LAG3, TIM3), dar sunt menținute într-o stare de inactivitate funcțională, consistentă cu efectul inhibitor al SLAMF6.

Dezvoltarea și testarea anticorpului anti-SLAMF6

Pornind de la ipoteza că blocarea interacțiunii SLAMF6–SLAMF6 ar putea restabili activitatea celulelor T, cercetătorii au generat, prin tehnologie de phage display, un anticorp complet uman, denumit TNC-1. Acesta se leagă cu mare afinitate de domeniul IgV al SLAMF6, suprapunându-se peste regiunea implicată în dimerizarea moleculei. Anticorpul TNC-1 a fost proiectat în varianta LALA-mutant IgG1, pentru a elimina interacțiunile nespecifice cu receptorii Fc și a asigura că efectul terapeutic provine exclusiv din blocarea SLAMF6.

Rezultate preclinice

• Tratamentul coculturilor LMA–limfocite T cu TNC-1 a indus o scădere cu 75% a celulelor HNT-34, cu activare crescută a limfocitelor T.
• Reducerea a fost de 58% pentru KG-1 și 45% pentru THP-1, confirmând eficiența în multiple modele LMA.
• În modele in vivo umanizate (șoareci NSG-S), TNC-1 a determinat o reducere cu 50% a masei leucemice în măduvă și cu 63% în splină, fără efecte adverse asupra celulelor stem hematopoietice umane.
• Anticorpul a fost activ numai în prezența limfocitelor T umane și doar asupra celulelor LMA SLAMF6-pozitive, confirmând specificitatea sa imunologică.

Interpretare

Rezultatele demonstrează că SLAMF6 reprezintă un nou checkpoint imun negativ în LMA, comparabil funcțional cu axa PD1–PDL1. Expresia sa aberantă pe celulele leucemice permite suprimarea directă a răspunsului limfocitar și contribuie la persistența bolii. Blocarea acestei interacțiuni cu anticorpul TNC-1 reactivează sistemul imun și restabilește citotoxicitatea antitumorală. Spre deosebire de alte ținte utilizate în LMA, precum CD33, CD123 sau TIM3, SLAMF6 nu se exprimă pe celulele stem hematopoietice sănătoase, ceea ce reduce riscul de toxicitate hematologică.

Descoperirea expresiei aberante a SLAMF6 în aproximativ 60% dintre cazurile de LMA deschide o nouă direcție pentru dezvoltarea imunoterapiilor personalizate, axate pe restabilirea funcției limfocitare și eradicarea celulelor stem leucemice. De asemenea, SLAMF6 ar putea deveni un biomarker util pentru stratificarea pacienților și monitorizarea răspunsului la tratament.

Concluzii

Acest studiu identifică pentru prima dată expresia aberantă a SLAMF6 ca mecanism de evadare imună în LMA și demonstrează că blocarea interacțiunii SLAMF6–SLAMF6 prin anticorpi umani specifici poate restabili activitatea antitumorală a limfocitelor T. Descoperirea definește o nouă paradigmă terapeutică în leucemia mieloidă acută, bazată pe inhibarea căilor imunosupresoare și reactivarea imunității adaptive, cu potențial de extindere către alte neoplazii hematologice.