Somnul prelungit, performanța cognitivă și depresia: dovezi din studiul Framingham

Un studiu publicat pe 21 aprilie 2025 în revista Alzheimer's & Dementia: The Journal of the Alzheimer's Association arată că dormitul mai mult de nouă ore pe noapte este asociat cu o performanță cognitivă mai slabă, în special în rândul persoanelor cu simptome de depresie. Cercetarea a fost condusă de specialiști de la University of Texas Health Science Center (UT Health San Antonio) și s-a bazat pe datele obținute din celebrul Framingham Heart Study, un proiect de cohortă derulat în Massachusetts sub coordonarea National Institutes of Health (NIH).

Context

Somnul este un proces fiziologic esențial pentru sănătatea creierului. Atât somnul insuficient, cât și cel excesiv au fost anterior asociate cu un risc crescut de declin cognitiv, tulburări de memorie și chiar demență. Global Council on Brain Health recomandă între 7 și 8 ore de somn pe noapte pentru adulți, pentru a menține sănătatea cerebrală. În plus, depresia este un factor de risc modificabil pentru declinul cognitiv, fiind frecvent însoțită de tulburări de somn – aproximativ 90% dintre persoanele cu depresie raportează probleme cu somnul.

Cu toate acestea, relația dintre durata somnului, sănătatea cognitivă și prezența depresiei a fost până acum marcată de rezultate inconsistente. Noul studiu vine să clarifice această legătură, luând în calcul variabile precum prezența simptomelor depresive și utilizarea antidepresivelor.

Despre studiul actual

Cercetarea a inclus:

• 1.853 de participanți din studiul Framingham, cu vârste între 27 și 85 de ani (vârsta medie: 49,8 ani);

• toți participanții erau fără istoric de accident vascular cerebral sau demență;

• analiza a fost de tip transversal și a examinat relația dintre durata somnului autodeclarată și performanța cognitivă, folosind baterii de teste cognitive standardizate;

• participanții au fost clasificați în patru grupuri, în funcție de prezența simptomelor depresive și utilizarea de antidepresive:

  • fără simptome depresive, fără antidepresive;

  • simptome depresive, fără antidepresive;

  • fără simptome depresive, cu antidepresive;

  • simptome depresive și tratament cu antidepresive.

Rezultate

Principalele concluzii ale studiului sunt:

• Somnul prelungit (≥9 ore/noapte) a fost asociat cu o scădere a performanței cognitive globale, inclusiv în:

  • memorie,

  • abilități vizuospatiale,

  • funcții executive (planificare, rezolvare de probleme).

• Aceste efecte negative au fost mai puternice la persoanele cu simptome depresive, indiferent dacă acestea urmau sau nu un tratament cu antidepresive.

• Chiar și în absența depresiei, somnul excesiv a fost asociat cu o scădere ușoară, dar semnificativă statistic, a performanței cognitive.

• Nu s-au găsit asocieri semnificative la participanții care luau antidepresive, dar nu aveau simptome depresive – ceea ce sugerează că efectul negativ al somnului prelungit este puternic influențat de starea psihologică activă.

Vanessa Young, autoarea principală a studiului, subliniază faptul că somnul ar putea reprezenta un factor de risc modificabil pentru declinul cognitiv, în special la persoanele cu depresie. La rândul său, Dr. Sudha Seshadri, coautoare și director fondator al Glenn Biggs Institute for Alzheimer’s and Neurodegenerative Diseases, afirmă:

„Doar somnul prelungit, nu și cel scurt, a fost asociat cu o funcționare cognitivă mai slabă, iar această legătură este mai clară în rândul celor cu depresie, indiferent de tratament.”

Concluzii și implicații clinice

Rezultatele subliniază importanța monitorizării nu doar a duratei, ci și a calității somnului în evaluarea riscului de afectare cognitivă. Aceste constatări ar putea avea următoarele implicații:

• Recomandarea unui interval optim de somn (7–8 ore) pentru adulții de vârstă medie și vârstnici;

• Evaluarea depresiei ca factor de amplificare a riscurilor cognitive asociate somnului prelungit;

• Necesitatea unor intervenții personalizate în managementul somnului și sănătății mintale pentru prevenirea deteriorării cognitive.

Cercetătorii subliniază nevoia unor studii longitudinale extinse, care să evalueze în timp relația cauzală dintre durata somnului, depresie și funcția cognitivă, folosind abordări multimodale integrate.