Spironolactona ca terapie adjuvantă în infecția cu HIV (virusul imunodeficienței umane): accelerarea suprimării virale și reducerea inflamației în modele preclinice

Un studiu realizat la The Herbert Wertheim UF Scripps Institute for Biomedical Innovation & Technology și publicat în Emerging Microbes & Infections la data de 30 noiembrie 2025 a analizat modul în care spironolactona, un medicament larg utilizat în practica clinică, poate completa tratamentul antiretroviral în infecția cu virusul imunodeficienței umane. Cercetarea arată că asocierea acestei molecule la terapia standard determină o scădere mai rapidă a încărcăturii virale și o diminuare a inflamației tisulare, fără afectarea rezervorului viral latent.

Context

Tratamentul actual al infecției cu virusul imunodeficienței umane se bazează pe terapia antiretrovirală combinată, care reușește în mod eficient să suprime replicarea virală și să mențină încărcătura virală nedetectabilă. Cu toate acestea, rezervoarele latente de virus, în care genomul viral persistă sub forma acidului dezoxiribonucleic proviral integrat în celulele gazdă, rămân principala provocare pentru eradicarea infecției. Aceste rezervoare pot reactiva virusul odată cu întreruperea tratamentului și sunt asociate cu inflamație cronică, comorbidități metabolice și cardiovasculare, precum și îmbătrânire imunologică accelerată.

În ultimii ani, o direcție emergentă de cercetare se concentrează pe strategiile „block-and-lock”, care urmăresc blocarea transcripției virale și menținerea virusului într-o stare profund latentă și stabilă. În acest context, molecule utilizate deja în practica medicală – precum spironolactona – sunt reevaluate pentru efectele lor asupra expresiei genice virale.

Despre studiul actual

Cercetarea a fost realizată în cadrul laboratorului Valente de la The Herbert Wertheim UF Scripps Institute, folosind modele murine „umanizate”, populate cu celule imunitare umane și infectate cu virusul imunodeficienței umane. În cadrul experimentului, animalele au primit:

• Terapie antiretrovirală de primă linie, reprezentând standardul actual de tratament.

• O formă cu durată lungă de acțiune de spironolactonă, administrată ca adjuvant la terapia antiretrovirală.

Studiul a urmărit:

• dinamica încărcăturii virale în plasmă;

• cantitatea de acid ribonucleic viral prezent în celule la nivelul diferitelor țesuturi;

• nivelul inflamației;

• profilul de expresie al genelor inflamatorii;

• modificările în conținutul de acid dezoxiribonucleic proviral.

Spironolactona, utilizată de decenii ca diuretic prin antagonizarea receptorului de aldosteron, a prezentat în acest studiu un mecanism diferit, independent de efectele sale hormonale. Ea a acționat prin inhibarea transcripției virale, facilitând intrarea virusului într-o stare latentă mai profundă.

Este important de menționat că autorii studiului includ cercetători din laboratorul condus de Susana T. Valente, autoare corespunzătoare și coordonatoare a departamentului de imunologie și microbiologie. Echipa a dezvoltat conceptul terapeutic și a evaluat performanța spironolactonei în combinație cu terapia antiretrovirală.

Rezultate

Rezultatele au arătat beneficii clare ale utilizării spironolactonei ca terapie adjuvantă:

• Scădere virală mai rapidă în plasmă comparativ cu terapia antiretrovirală administrată singură.

• Reducere de 4,4 ori a cantității de acid ribonucleic viral intracelular la nivelul mai multor țesuturi, valoare considerată semnificativă din punct de vedere biologic și statistic.

• Reducerea marcată a expresiei genelor inflamatorii, sugerând diminuarea inflamației cronice asociate activității virale reziduale.

• Fără modificări ale cantității de acid dezoxiribonucleic proviral, ceea ce indică faptul că spironolactona nu elimină celulele infectate, ci „liniștește” virusul latent și reduce transcripția activă.

• Fără scădere a numărului de celule imunitare, ceea ce sugerează un profil de siguranță adecvat în cadrul acestui model preclinic.

Autorii au concluzionat că spironolactona poate funcționa ca un inhibitor de transcripție virală, accelerând suprimarea virală și reducând inflamația persistentă, cu potențial de a îmbunătăți sănătatea pe termen lung a persoanelor care trăiesc cu virusul imunodeficienței umane.

Echipa intenționează să continue studiile preclinice pentru a stabili dozele optime, fereastra terapeutică și eventualele combinații cu alte medicamente capabile să reducă și mai mult activitatea virală reziduală, în perspectiva unor viitoare studii clinice.