Stresul sever din primul an de viață triplează riscul de psoriazis la vârsta adultă (studiu longitudinal suedez)

Un studiu publicat în Journal of Investigative Dermatology arată că expunerea la stres sever în primul an de viață – în special prin schimbări majore în structura familiei, precum divorțul sau separarea părinților – poate tripla riscul de dezvoltare a psoriazisului mai târziu în viață. Cercetarea, bazată pe cohorta „All Babies in Southeast Sweden”, oferă primele dovezi epidemiologice solide că stresul psihologic precoce poate remodela sistemul imun, amplificând vulnerabilitatea autoimună la vârsta adultă.
psoriazisul este o boală inflamatorie autoimună cronică cu o etiopatogeneză complexă, determinată de interacțiunea dintre predispoziția genetică și factorii de mediu. Studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) au identificat peste 80 de loci genetici de susceptibilitate (Nair et al., 2009; Tsoi et al., 2012), confirmând baza genetică a bolii. Totuși, factori precum infecțiile, alimentația, fumatul, consumul de alcool sau tratamentele cu litiu influențează semnificativ riscul de apariție și severitatea bolii.

Numeroase cercetări au arătat că factorii de viață stresanți (SLF – Stressful Life Factors) joacă un rol important în declanșarea și evoluția bolilor autoimune, precum lupusul eritematos sistemic, artritele reumatice, scleroza multiplă, vitiligo, alopecia sau bolile inflamatorii intestinale. Echipa suedeză condusă de Faresjö și colaboratorii săi demonstrase anterior că expunerea timpurie la stres crește riscul de apariție a autoanticorpilor diabetici și a diabetului zaharat de tip 1 (Sepa et al., 2005; Nygren et al., 2015), sugerând o vulnerabilitate imunologică indusă de stres în copilăria timpurie.

Despre studiu

Analiza s-a bazat pe cohorta de naștere All Babies in Southeast Sweden, care urmărește longitudinal copii din regiunea sud-estică a Suediei. Au fost incluse familii cu date detaliate despre mediul familial, factorii de stres psihologic și evoluția sănătății copilului până la vârsta de 8 ani. Diagnosticul de psoriazis la vârsta adultă a fost verificat prin Registrul Național al Pacienților din Suedia și confirmat prin datele din Registrul Național al Prescripțiilor.

Factorii de stres analizați au inclus:

• schimbarea structurii familiei (divorț, separare, recăsătorie);
• conflicte frecvente în familie;
• situații percepute ca amenințătoare pentru securitatea emoțională a copilului.

Rezultate

Analiza pe intervale de urmărire

În analiza la vârsta de 1 an, copiii expuși la o schimbare a structurii familiei prezentau un risc crescut semnificativ de psoriazis ulterior (raport de șanse = 4,19; interval de încredere 95% = 1,01–11,48; P = 0,048). Aceeași asociere s-a menținut și în prezența conflictelor familiale. Modelele multivariate ajustate pentru factori confuzanți (educația mamei, originea etnică, statutul socioeconomic) au confirmat aceste rezultate.

Totuși, analizele efectuate separat la vârstele de 3, 5 și 8 ani nu au arătat asocieri semnificative între stres și psoriazis, sugerând că perioada critică este primul an de viață.

Analiza cumulativă a stresului

Pentru a evalua încărcătura cumulativă a stresului, cercetătorii au combinat datele din toate etapele de urmărire (1–3–5–8 ani). În această analiză, copiii expuși la restructurări familiale repetate au avut un risc de 3,4 ori mai mare de psoriazis ulterior (raport de șanse = 3,40; interval de încredere 95% = 1,06–9,42; P = 0,04). După ajustare, asocierea a rămas relevantă clinic (raport de șanse = 2,91), deși semnificația statistică s-a atenuat.

Interpretare

Studiul confirmă ipoteza conform căreia expunerea la stres sever în primele luni de viață poate remodela sistemul imunitar și crește vulnerabilitatea la afecțiuni autoimune precum psoriazisul. Rezultatele se aliniază cu date anterioare care arată că stresul precoce afectează axa hipotalamo–hipofizo–adrenală și sistemul simpato–adreno–medular, ducând la hipersecreție de cortizol, modificări în traficul leucocitar și activarea celulelor mastocitare și Langerhans.

Cercetătorii notează că stresul psihologic în primul an de viață produce o senzație acută de insecuritate, care are efecte neuroimunologice disproporționate asupra organismului aflat în dezvoltare. Copiii sunt mai sensibili la aceste influențe decât indivizii mai mari, deoarece sistemul lor imun și neuroendocrin este în plină maturare.

Autorii fac o paralelă cu studiile anterioare care au arătat că alăptarea prelungită oferă protecție împotriva psoriazisului, probabil prin crearea unei relații de siguranță emoțională și prin efectele benefice asupra microbiomului intestinal. Astfel, contactul afectiv stabil în perioada neonatală poate contrabalansa efectele imunomodulatorii ale stresului.

Mecanisme posibile

• Activarea cronică a axei hipotalamo–hipofizo–adrenale și creșterea nivelului de cortizol afectează reglarea imună.
• Dezechilibrul citokinic proinflamator (IL-6, TNF-α, PCR) contribuie la inflamația sistemică latentă.
• Stresul precoce modifică reactivitatea sistemului nervos periferic, amplificând inflamația neurogenă la nivelul pielii.

Studii complementare (Broyles et al., 2012; Faresjö, 2015) au demonstrat că indivizii care au trecut prin stres sever în copilărie prezintă niveluri crescute de markeri inflamatori și o activare persistentă a sistemului imun chiar la maturitate.

Limitări și puncte forte

Punctele forte ale studiului includ:

• un eșantion populațional extins, cu date longitudinale colectate prospectiv;
• validarea riguroasă a diagnosticului de psoriazis prin registre naționale;
• absența biasului de anticipare – părinții nu aveau informații despre scopul studiului legat de psoriazis.

Limitările se referă la:

• numărul relativ redus de cazuri de psoriazis;
• posibile erori de raportare parentală (bias de memorie sau dezirabilitate socială);
• posibile efecte confuzante ale statutului socioeconomic și ale contextului cultural specific Suediei de sud-est.

Concluzii

Rezultatele acestui studiu susțin ipoteza că stresul sever trăit în primul an de viață are un efect de durată asupra echilibrului imun, crescând riscul de psoriazis și alte boli autoimune la vârsta adultă.

Aceste concluzii subliniază importanța protejării copiilor foarte mici de factori de stres familial care le pot amenința sentimentul de siguranță și stabilitate emoțională. Sprijinul acordat familiilor aflate în tranziție - prin consiliere psihologică, politici sociale și intervenții parentale - ar trebui privit ca o strategie preventivă de sănătate publică împotriva bolilor autoimune.