Studii

Analiză observațională + randomizare mendeliană (UK Biobank, n=468.838 obs / 337.386 MR, 13,7 ani urmărire): deși observațional diabetul conferă femeilot risc relativ mai mare de BCI (RHR 1,11), analiza cauzală genetică (MR) infirmă diferența — efectele cauzale ale DZ2 și HbA1c asupra BCV sunt simil

Microbiota ileală de la gemeni cu scleroză multiplă induce EAE la șoareci germfree, identificând Lachnospiraceae ca potențiali agenți activi în patogeneza autoimună.

NT-proBNP (prag 505 pg/mL) prezice eficient fibrilația atrială în spital după AVC ischemic (VPN 96%), dar are valoare limitată pentru depistarea aritmiei după externare.

Studiul arată că variabilitatea glicemiei prezice mortalitatea în terapie intensivă, având un impact prognostic mai sever la pacienții fără diabet decât la cei diabetici.

Aripiprazolul în doză mică (≤5 mg/zi) normalizează prolactina la 77,6% dintre pacientele cu schizofrenie, fiind net superior metforminului în primele 30 de zile de tratament adjuvant.

Studiu de cohortă european privind tuberculoza perinatală: mortalitate 8,7%, sensibilitate IGRA scăzută (25-36%), necesitatea diagnosticului bazat pe context clinic și microbiologie.

Studiul CHARLS (9.200 participanți) demonstrează că o forță musculară relativă mai mare reduce cu 40% riscul de multimorbiditate cardiometabolică, evidențiind o relație de tip prag (formă de L).

Analiza pe 52 de pacienți cu mNSCLC arată că tratamentul cu afatinib este superior în mutația EGFR G719X, în timp ce osimertinib oferă rezultate mai bune în mutația L861Q și în mutațiile compuse.

Studiu NHANES (n=23.712 hipertensivi, 1999-2020): DII crescut (dietă pro-inflamatorie) asociat cu risc AVC: cuartila 4 vs. 1 → OR=1,44 (IC 95%: 1,19-1,74); per unitate DII: OR=1,08. Relație neliniară cu inflexiune la DII=0,29. Nomogramă AUC=70,93%.

Studiu prospectiv cu microneurografie (n=219 hipertensivi + 100 controale): tratamentul antihipertensiv reduce dar nu normalizează MSNA — rămâne cu 66,4% mai ridicat față de normotensivi chiar și la BP <130/80 mmHg, consistent pentru toate clasele de medicamente.

Studiu prospectiv propensity-matched (n=34): LOT-CRT (stimulare zona fascicul stâng + BVP) superioară CRT tradiționale — FEVS +16,1% vs. +6,1% și LVESV −43,5% vs. −20,9% la 6 luni; eficace și la pacienții cu NIVCD.

Studiu pe 10.960 pacienți arată că factorii genetici cunoscuți au un impact limitat asupra eficacității agoniștilor GLP-1 și a chirurgiei bariatrice în reducerea greutății corporale.

Analiză GBD 2021 (1990-2021): IMC ridicat la adolescenții (10-19 ani) s-a dublat de la 8,36% la 17,64%; țările cu SDI mijlociu — cea mai rapidă creștere; Pacific Island Nations — cel mai înalt nivel. Proiecțiile 2030 indică continuarea epidemiei.

Nature Medicine (2025): model de meta-predicție BCI cu &gt;2.000 variabile (demografii, biomarkeri, PRS genetice) — AUC 0,84 pe UK Biobank, AUC 0,81 pe All of Us (validare independentă). Riscul genetic modulează amploarea beneficiului intervențiilor preventive.

Un nou studiu longitudinal desfășurat în Spania confirmă că descendenții persoanelor cu schizofrenie sau tulburare bipolară prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta tulburări psihice comparativ cu copiii proveniți din familii fără aceste patologii. Publicat în revista European Child & Ad