Studiu arată că pacienții cu COVID de lungă durată simt presiunea pentru a dovedi că boala lor este reală

După declanșarea pandemiei de COVID-19, unii pacienți au continuat să aibă simptome pe termen lung, adesea pentru luni sau chiar ani. Această afecțiune este cunoscută drept Long Covid, iar cercetările privind cauzele, diagnosticul și tratamentul rămân până în prezent neconcludente. În plus față de investigațiile biologice, apare o nevoie tot mai mare de a înțelege experiențele subiective ale persoanelor cu Long Covid și atitudinile lor față de rolul psihologiei în această afecțiune. Studiul Universității din Surrey examinează modul în care pacienții cu Long Covid își descriu boala și cum înțeleg/acceptă intervenția psihologică în gestionarea acestei condiții.

Metodologie

Participanți: 14 adulți din Marea Britanie, cu vârste între 27 și 63 de ani (majoritatea femei). Unii aveau diagnostice confirmate de Long Covid, iar alții se autoidentificau ca având simptome persistente COVID-19 peste 4 săptămâni de la infectare.
Interviuri semistructurate: întrebări despre experiența bolii, impactul asupra vieții, posibile cauze, strategii de a face față și rolul psihologiei.
Analiză: s-a folosit analiza tematica cu abordare inductivă, astfel încât categoriile au fost derivate direct din datele oferite de participanți. Interpretarea a avut loc dintr-o perspectivă realistă (considerând că relatările reflectă în mare parte realitatea participanților), dar conștientă de contextul socio-cultural.

Rezultate

Trăirea în incertitudine

Participanții relatează un sentiment de teamă (privind cauza și evoluția bolii), amplificat de mesajele mass-media și lipsa de cunoaștere a mecanismelor Long Covid.
Simt frustrare și neputință în fața lipsei de opțiuni terapeutice clare: unii au avut acces limitat la clinici de recuperare, care adesea oferă doar sfaturi de „autogestionare”, percepute ca insuficiente.
Se confruntă cu o identitate ambiguă: în comparație cu cine erau înainte de boală, mulți descriu pierderea capacităților fizice și cognitive care le permiteau să lucreze sau să aibă grijă de familie/prieteni. Această pierdere duce la tristețe și confuzie în privința propriului rol.

„De ce să am încredere în tine dacă nu mă crezi?”

Mulți participanți relatează că nu se simt ascultați sau crezuți de medici, ceea ce duce la o ruptură de încredere. O parte spun că li s-a sugerat indirect că problema ar fi „în capul lor”, fapt pe care îl consideră invalidant.
Simt izolare și neînțelegere inclusiv din partea familiei, prietenilor sau angajatorilor, care, văzând boala invizibilă (fără semne obiective), devin sceptici.
Există și pierdere de încredere în propriul corp - oamenii menționează simptome schimbătoare și analize medicale normale, ceea ce creează impresia că trupul „trădează” și nu mai furnizează semnale previzibile.

„Odată ce aflu cauza, oamenii mă vor crede”

Ca reacție la scepticismul extern, participanții caută să demonstreze cauza fizică a bolii, în speranța unei validări. Mulți au consultat materiale științifice, forumuri și studii disponibile, ceea ce a condus la convingerea că Long Covid are determinare medicală, fie prin inflamație, fie prin disfuncții cardiace, neurologice etc.
Această nevoie de a confirma un substrat organic duce deseori la respingerea inițială a oricărui rol psihologic - pentru a nu da impresia că „este în mintea lor”.
Efortul de a găsi un diagnostic „dovedit” consumă multă energie, însă de obicei nu aduce soluții terapeutice clare, perpetuând frustrarea și sentimentul de a fi neînțeleși.

Tensiunea care transcende temele:

Participanții simt un conflict între „experții profesionist” (medici, cercetători) și „experții prin experiență” (pacienți). Mulți menționează că medicii nu recunosc suficient cunoștințele empirice pe care pacienții și le-au dezvoltat.
Se conturează un clivaj între modele medicale și abordările psihologice, percepând că, dacă li se spune „poate fi psihologic”, este echivalent cu minimalizarea suferinței biologice.

Concluzia unificatoare: Reconcilieri între modele

O parte dintre participanți au relatat că, în timp, au ajuns să accepte că nu există (încă) o cauză medicală unică pentru Long Covid și că intervențiile psihologice pot fi utile în gestionarea impactului zilnic (oboseală, anxietate, nesiguranță), fără ca asta să însemne că simptomele sunt imaginare.
Acest lucru a condus la o atenuare a tensiunii „ori e doar în minte, ori e 100% biologic”, transformând-o într-un model bio-psiho-social în care psihologia ajută la coping (redefinirea identității, depășirea temerilor), iar medicina rămâne crucială pentru cercetarea și explicarea proceselor biologice.

Implicații practice

Validarea și ascultarea pacienților: E esențial ca personalul medical să exprime clar că recunoaște realitatea simptomelor și incertitudinea științifică actuală, în loc să minimizeze suferința.
Abordare colaborativă: Modele de tip „co-producere” a cunoștințelor, în care expertiza medicală se completează cu experiența de viață a pacienților, pot reduce tensiunile și îmbunătăți aderența la recomandări.
Integrarea suportului psihologic: Oferirea de strategii pentru a gestiona anxietatea, oboseala și frustrarea poate fi acceptată de pacienți dacă este clar că nu înlocuiește, ci completează investigațiile și suportul medical.
Schimbarea narațiunii „e totul în minte”: Prezentarea psihologiei ca un sprijin pentru calitatea vieții și adaptarea la simptome (nu ca explicație unică) e mai ușor de adoptat de pacienți și susține alianța terapeutică.

Concluzie

Studiul arată că pacienții cu Long Covid traversează o profundă incertitudine, au nevoie să fie crezuți și susținuți de medici și de cei din jur și simt presiunea de a demonstra cauza organică a simptomelor lor. Deși inițial mulți resping noțiunea de „psihologic”, unii acceptă în timp că psihologia poate fi de ajutor în gestionarea bolii, chiar dacă etiologia rămâne în principal necunoscută sau biologică. Pentru a îmbunătăți experiența pacienților, profesioniștii trebuie să ofere atât investigarea medicală continuă, cât și suport psihologic, recunoscând rolul important al validării și ascultării.

Data actualizare: 28-03-2025 | creare: 28-03-2025 | Vizite: 247

Bibliografie

Petker, S., & Ogden, J. (2025). Patients’ experiences of living with Long Covid and their beliefs about the role of psychology in their condition. Journal of Health Psychology. doi.org/10.1177/13591053251325112.

Image by freepik on Freepik

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Temperatura și umiditatea nu influențează semnificativ răspândirea noului coronavirus

La începutul pandemiei de COVID-19 se credea că temperaturile crescute vor reduce răspândirea noului ...

Distorsiunile olfactive apărute la pacienții cu COVID-19: care sunt diferențele dintre parosmie și fantosmie?

Pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2 au raportat frecvent pierderea bruscă a mirosului și gustului, simpto...

Studiu: copiii cu COVID-19 care necesită spitalizare pot prezenta complicații neurologice

Un studiu publicat recent în jurnalul Pediatrics arată că aproximativ 8% dintre copiii care necesită spita...

Relaxarea treptată a măsurilor de izolare ar fi benefică pentru economia globală
Aspirina poate reduce riscul de îmbolnăvire cu COVID-19
Riscul de a experimenta COVID-19 îndelungat, estimat într-o nouă revizuire
Cu ce provocări se confruntă pacienții cu COVID-19 de lungă durată?

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Long covid sau sindromul post-Covid-19

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Scăderea performanței cardiace, o potențială cauză pentru dispneea observată la pacienții cu COVID-19 lung

Pacienții vindecați de COVID-19 care continuă să prezinte dificultăți de respirație în timpul activit�...

Vaccinarea poate reduce riscul de long COVID-19

Un studiu de cohortă la nivel comunitar arată modificări importante în traiectoria simptomelor de lungă d...

92% dintre pacienții cu COVID-19 sever prezintă simptome ale bolii la un an de la externare

Un studiu de cohortă privind traseele de îngrijire ulterioară COVID-19 și rezultatele pe termen lung în cadrul...

7 din 10 pacienți internați cu COVID-19 continuă să prezinte simptome la un an distanță

O singură doză de vaccin ARNm nu reduce riscul potențial de a dezvolta simptome pe termen lung în urma COVID-19

O nouă evaluare a severității asupra calității vieții ale simptomelor persistente a noului SARS-CoV-2

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum