Subfebrilitatea (febra 37-38°C)

Subfebrilitatea (febra 37-38°C) reprezintă creșterea temperaturii corpului peste valorile considerate normale, dar care nu depășește însă 38°C pentru adulți și adolescenți, respectiv 39°C pentru copiii cu vârsta de până la 3 ani. În general, subfebrilitatea nu reprezintă un motiv de îngrijorare, însă este important să se solicite sfatul medicului în cazul în care temperatura corporală se păstrează peste valorile normale pentru intervale mai lungi de timp. (1, 2)

Cauze

Subfebrilitatea poate fi cauzată de numeroși factori, inclusiv de infecții virale sau bacteriene (precum infecția cu virusul SARS-CoV2 sau cu un virus gripal), diferite boli autoimune (precum lupusul sau artrita reumatoidă), inflamații, reacții alergice, utilizarea pe termen prelungit a anumitor medicamente sau chiar de expunerea prelungită la stres. (1, 3)

În plus, temperatura corpului poate crește temporar și din cauza unor factori fiziologici, precum consumul de alimente picante, utilizarea drogurilor, expunerea prelungită la temperaturi prea ridicate sau efectuarea de exerciții fizice intense. Momentul zilei în care este măsurată temperatura corporală, cât și etapa ciclului menstrual, pot influența temperatura măsurată. De exemplu, este dovedit faptul că, după ovulație, temperatura corpului crește cu până la maximum 1°C. (1, 3, 4)

Diagnostic

Deși subfebrilitatea în sine nu este o afecțiune, ci o condiție caracterizată printr-o creștere minoră a temperaturii corporale, există mai multe afecțiuni care pot duce la subfebrilitate, care pot necesita tratament. Diagnosticul depinde de cauza subfebrilității și poate include un examen fizic, analize sanguine (pentru a verifica o serie de indicatori ai inflamației și infecției) sau teste alergice (pentru a determina alergenul care cauzează reacția alergică, atunci când se suspectează o alergie). (1, 2)

Tratament

Subfebrilitatea nu necesită în general tratament, iar medicamentele antipiretice nu ar trebui administrate decât în cazul în care febra scăzută provoacă disconfort. Cu toate acestea, deoarece subfebrilitatea indică în general o condiție de sănătate, tratamentul poate fi necesar pentru aceasta din urmă. De exemplu, în cazul în care subfebrilitatea este cauzată de o infecție bacteriană, tratamentul cu antibiotice poate fi necesar pentru a elimina infecția. (1, 5)

Prevenție

Subfebrilitatea poate fi prevenită prin adoptarea unor măsuri generale de igienă, precum și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Este recomandat, printre altele, să se evite contactul cu persoanele bolnave și spațiile aglomerate în timpul sezoanelor gripale, cât și să se reducă sau să se renunțe complet la consumul de alcool sau la fumat. În plus, este importantă vaccinarea împotriva bolilor infecțioase, cum ar fi COVID-19 sau gripa, care pot determina creșterea temperaturii corpului. (1, 2)

Când reprezintă subfebrilitatea un motiv de îngrijorare?

De obicei, subfebrilitatea nu reprezintă un motiv de îngrijorare, mai ales dacă este asociată cu simptome ușoare și nu persistă mult timp. În multe cazuri, subfebrilitatea dispare de la sine în câteva zile. Cu toate acestea, există câteva cazuri în care subfebrilitatea poate fi un simptom al unei afecțiuni mai grave și poate necesita îngrijire medicală de urgență. (1, 2, 5)

Subfebrilitatea constituie un motiv de îngrijorare când este asociată cu diferite simptome severe, cum ar fi dureri de cap severe, înțepenirea gâtului, erupții cutanate, dureri abdominale, dificultăți de respirație sau pierderea conștientei. Totodată, subfebrilitatea persistentă, care afectează capacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice, poate cauza îngrijorare și în general necesită evaluare medicală. (1, 2)