Tensiunea intraoculară și glaucomul: screeningul oftalmologic recomandat după 40 de ani

©

Autor:

Tensiunea intraoculară și glaucomul: screeningul oftalmologic recomandat după 40 de ani

Glaucomul cu unghi deschis primar (POAG) este "hoțul tăcut al vederii" — produce o pierdere ireversibilă a câmpului vizual periferic fără simptome dureroase sau vizibile până în stadii avansate. Este a doua cauză de orbire ireversibilă la nivel mondial, după cataractă. Detectarea precoce prin screeningul tensiunii intraoculare și al nervului optic — de la 40 de ani sau mai devreme la grupurile cu risc — permite tratamentul care opreste progresia înainte de pierderea vederii centrale.

Rezumat

  • Glaucomul afectează 80 de milioane de oameni la nivel mondial; este a doua cauză de orbire după cataractă, dar singura ireversibilă
  • Tensiunea intraoculară (PIO) normală: 10-21 mmHg; valorile crescute (>21 mmHg) sunt principalul factor de risc modificabil, dar glaucom poate apărea și la PIO normală
  • Screeningul oftalmologic se recomandă la 40 de ani — sau mai devreme la persoanele cu factori de risc (antecedente familiale, miopie mare, origine africană)
  • Tratamentul cu picături hipotensive oculare poate opri progresia glaucomului — pierderea vederii deja produsă nu se recuperează

Tensiunea intraoculară: fizică și valori normale

Tensiunea intraoculară (PIO sau presiunea intraocuclară) este presiunea exercitată de umorile apoase din interiorul globului ocular. Umorile apoase sunt produse continuu de corpul ciliar, circulă prin camera posterioară (între iris și cristalin), trec prin pupilă în camera anterioară și se elimină prin trabeculul (rețeaua de drenaj din unghiul camerei anterioare).[1]

  • Valori normale: 10-21 mmHg (media populației: 15-16 mmHg)
  • PIO normală NU garantează absența glaucomului — 30-40% din pacienții cu POAG au PIO în limite normale (glaucom cu presiune normală)
  • PIO crescută (>21 mmHg — hipertensiune oculară) NU înseamnă obligatoriu glaucom — numai 10% din persoanele cu PIO crescută vor dezvolta POAG în 5 ani fără tratament
  • PIO variază fiziologic: diurnă (mai mare dimineața, mai mică seara), cu pulsul cardiac, cu respirația

Glaucomul este definit nu prin PIO, ci prin triada: deteriorarea nervului optic (papilă "excavată"), pierderea câmpului vizual și PIO (adesea) crescută. Mecanismul: PIO crescută comprimă axonii neuronilor ganglionari retinieni la nivelul papilei optice, producând moartea lor progresivă.[1]

Tipurile de glaucom

Glaucomul nu este o singură boală, ci un grup de afecțiuni cu mecanisme diferite:[1]

Glaucomul cu unghi deschis primar (POAG) — cel mai frecvent

  • Frecvența: 70-80% din toate glaucoamele; predomină la persoanele de peste 60 de ani
  • Mecanismul: rezistență crescută la drenajul umorilor apoase prin trabeculul (fără obstrucție anatomică vizibilă)
  • Evoluție: lentă, pe ani-zeci de ani; pierdere progresivă a câmpului vizual periferic → vederea centrală se pierde ultimul
  • Simptome: absente în stadiile precoce; pacientul nu realizează pierderea vederii periferice până la 40-50% din fibrele nervoase distruse

Glaucomul cu unghi închis

  • Ocluzia acută a unghiului camerei anterioare de către iris — urgență oftalmologică; durere oculară severă, greață, vedere încețoșată cu "halouri colorate"
  • Forma cronică: unghi închis progresiv, mai puțin dramatic; mai frecvent la persoane hipermetrope, asiatici

Glaucomul secundar

  • Glaucomul pseudoexfoliativ — acumulare de material fibrilar pe suprafețele oculare; frecvent în nordul Europei
  • Glaucomul pigmentar — pigment de la iris obstrucționează trabeculul; bărbați tineri miopi
  • Glaucomul cortizonic — utilizarea prelungită a corticosteroizilor (picături, spray, tablete) crește PIO la "responderii la steroizi"

Factorii de risc pentru POAG

Factori de risc pentru glaucomul cu unghi deschis:[1]

  • Tensiunea intraoculară crescută — cel mai important factor de risc modificabil; tratamentul care scade PIO reduce riscul de progresie cu 50-60%
  • Vârsta — riscul crește exponențial cu vârsta; sub 40 ani: rar; 60-70 ani: 2-3%; peste 80 ani: 10%
  • Antecedentele familiale — risc de 4-10 ori mai mare dacă un frate de gradul 1 are POAG; baza genetică complexă, multigenetică
  • Originea africană sau afro-caribbeană — risc de 4-6 ori mai mare, debut mai precoce (40-50 ani), evoluție mai severă
  • Miopie mare (≥-6 dioptrii) — sclera mai subțire, susceptibilitate mai mare a papilei la presiune
  • Diabet zaharat — asociere epidemiologică moderată
  • Hipotensiunea arterială nocturnă — reduce perfuzia nervului optic, crește susceptibilitatea la glaucom cu presiune normală
  • Cornee subțire centrală (< 500 microni) — factor de risc independent; tonometria subestimează PIO la corneele subțiri

Screeningul oftalmologic recomandat după 40 de ani

Recomandările de screening pentru glaucom variază între organizații, dar consensul general:[1]

Populația generală fără factori de risc

  • Prima consultație oftalmologică completă la 40 de ani (include tonometrie, evaluarea papilei optice, câmp vizual)
  • Interval de repetare: la 2-4 ani între 40-55 ani; anual sau la 2 ani după 55-60 ani

Persoane cu factori de risc

  • Antecedente familiale POAG: screening de la 35 ani, anual
  • Origine africană: screening de la 35-40 ani, anual
  • Miopie mare (≥-6D): screening de la 35 ani
  • Hipertensiune oculară confirmată (PIO >21 mmHg): monitorizare la 6-12 luni cu tonometrie și câmp vizual
  • Corticosteroizi pe termen lung: controlul PIO la fiecare 4-6 săptămâni

Măsurătorile din screeningul glaucomului:[1]

  • Tonometria (PIO) — tonometrul Goldmann (standard de aur) sau tonometrul de aer (screenin); influențată de grosimea corneei
  • Gonioscopia — evaluarea unghiului camerei anterioare (deschis vs. închis)
  • Evaluarea papilei optice — biomicroscopic (lentile de contact sau Volk) sau fotografic digital
  • Perimetria computerizată (câmpul vizual) — detectează scotomele (zonele de vedere absentă); cel mai important pentru monitorizarea progresiei
  • OCT (Optical Coherence Tomography) — măsurarea grosimii stratului de fibre nervoase retiniene (RNFL); detectează pierderi de fibre cu ani înainte de afectarea câmpului vizual

Tratamentul glaucomului: picături, laser, chirurgie

Tratamentul este individualizat, cu scopul de a scădea PIO la un nivel "țintă" care să opreasca progresia:[1]

  • Picăturile hipotensive oculare — prima linie; analogi de prostaglandine (latanoprost, bimatoprost — o picătură seara; reduc PIO cu 25-35%); betablocante (timolol — contraindicat la astmatici, BPOC, bloc AV); inhibitori ai anhidrazei carbonice (dorzolamid); alfa-2 agonisti (brimonidina)
  • Trabeculoplastia laser (SLT) — laser aplicat pe trabecul; efecte echivalente picăturilor la 3-5 ani; recomandat ca alternativă de prima linie la pacienții cu aderență slabă la picături sau intoleranță la medicamente
  • Chirurgia filtranta (trabeculectomia) — creează un canal de drenaj nou sub conjunctivă (bleb filtrant); rezervată cazurilor cu progresie sub tratament maximal sau intoleranță la tratamente
  • Implante de drenaj (MIGS) — proceduri minim-invazive din ultimii ani (iStent, Hydrus Microstent); combinate frecvent cu operația de cataractă

Pierderea vederii produsă de glaucom este ireversibilă — nu există tratament care să recupereze fibrele nervoase distruse. Singura strategie eficientă este prevenirea prin screening precoce și tratament adecvat.[2]

Aderența la tratamentul glaucomului: problema principală

Glaucomul este o boală cronică asimptomatică — principala provocare în management este menținerea aderenței la tratamentul pe viată:[1]

  • Studii arată că 40-80% din pacienții cu glaucom nu utilizează picăturile cu frecvența prescrisă; principalele cauze: uitare (cel mai frecvent), costul picăturilor, efectele adverse locale, lipsa simptomelor (nu înțeleg de ce iau medicament dacă nu dor ochii)
  • Dificultatea instilării picăturilor — în special la vârstnici cu artroze ale mâinilor sau tremor; dispozitive ajutătoare (Aidapt dropper, autodrop) pot ajuta
  • Efectele adverse locale ale picăturilor (înroșire, usturime, hipertrichoză, hiperpigmentarea irisului la analogii de prostaglandine) sunt principale cauze de abandon — comunicati cu oftalmologul pentru schimbarea preparatului
  • Trabeculoplastia laser SLT — o alternativă valoroasă pentru pacienții cu aderență slabă; efectul durează 3-5 ani, fără oboseala de instilare zilnică
  • Monitorizarea aderenței cu dispozitive electronice de monitorizare a capacului (MEMS — Medication Event Monitoring System) în studii clinice arată că raportările pacienților subestimează semnificativ non-aderenta reală

Glaucomul și stilul de viată: ce ajută și ce nu

Factori de stil de viată studiați în relație cu tensiunea intraoculară și glaucomul:[1]

  • Exercițiu fizic aerob moderat — reduce PIO cu 1-4 mmHg pe termen mediu; nu înlocuiește picăturile, dar are efect aditiv; evitați exercițiile de tip inverted yoga sau exercițiile cu apnee prelungită (cresc tranzitoriu PIO)
  • Cafeaua — cafeaua crescută PIO tranzitoriu cu 1-3 mmHg; efectul este modest și de scurtă durată; nu este contraindicată la pacienții cu glaucom controlat
  • Fumatul — factor de risc pentru neuropatia optică ischemică (nu direct pentru POAG); asociat cu risc general cardiovascular, care poate afecta perfuzia nervului optic
  • Dieta — antioxidanți (vitamina E, C, luteina, zeaxantina) au asocieri epidemiologice modeste cu protecția nervului optic; nu există dovezi clinice solide care să recomande suplimentarea specifică
  • Instrumentele muzicale de suflat — asociate cu PIO crescută tranzitoriu; efectul cronic nu este dovedit

Niciun factor de stil de viată nu poate înlocui tratamentul medical — dar optimizarea activității fizice, evitarea fumatului și controlul factorilor cardiovasculari pot contribui la sănătatea generală a nervului optic.[2]

Concluzii

Glaucomul este a doua cauza de orbire ireversibilă la nivel mondial și produce pierderea progresivă a câmpului vizual fără simptome până în stadii avansate. Tensiunea intraoculară normală este 10-21 mmHg — dar glaucomul poate apărea și la PIO normală, iar PIO crescută nu înseamnă obligatoriu glaucom. Screeningul oftalmologic complet (tonometrie, evaluarea papilei optice, câmp vizual, OCT) se recomandă la 40 de ani populației generale și mai devreme la persoanele cu antecedente familiale, origine africană sau miopie mare. Tratamentul cu picături hipotensive sau laser poate opri progresia — vederea deja pierdută nu se recuperează. Aderența la tratamentul cronic este principala provocare — comunicati cu oftalmologul dacă efectele adverse ale picăturilor sunt o problemă; trabeculoplastia laser SLT este o alternativă valoroasă. Exercițiul aerob moderat are efect aditiv modest de reducere a PIO.

Data actualizare: 17-06-2026 | creare: 03-06-2026 | Vizite: 228
Bibliografie
[1] NHS. Glaucoma. National Health Service UK, 2024.
https://www.nhs.uk/conditions/glaucoma/

[2] WHO. World Report on Vision. OMS, 2019.
https://www.who.int/publications/i/item/9789241516570

[3] NHS. Eye tests. National Health Service UK, 2023.
https://www.nhs.uk/live-well/healthy-body/when-to-get-your-eyes-tested/

[4] CDC. Vision Loss, Blindness, and Glaucoma. CDC, 2024.
https://www.cdc.gov/visionhealth/resources/glaucoma.html

[5] WHO. Noncommunicable diseases — Fact sheet. OMS, 2025.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/noncommunicable-diseases

[6] WHO. Cancer — Fact sheet. OMS, 2026.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cancer

[7] WHO. Diabetes — Fact sheet. OMS, 2024.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/diabetes
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Numărul de cazuri de orbire din cauza glaucomului a crescut îngrijorător
  • Un nou test ar putea detecta glaucomul mult mai devreme
  • Cel mai bun test de diagnostic pentru pacienții cu glaucom
  •