Terapia de substituție hormonală poate restabili imunitatea la femeile în postmenopauză

Studiul realizat de cercetători de la Queen Mary University of London și publicat în Aging Cell în anul 2025 explorează modul în care îmbătrânirea și sexul biologic influențează fenotipul și funcția monocitelor - celule esențiale ale imunității înnăscute. În plus, cercetarea investighează rolul terapiei hormonale de substituție în restabilirea funcției imunitare la femeile aflate în perioada de perimenopauză sau postmenopauză.
Îmbătrânirea este asociată cu o creștere a susceptibilității la infecții precum SARS-CoV-2 și gripă, cu scăderea eficacității vaccinurilor și cu o incidență mai mare a bolilor inflamatorii cronice. Fenomenul numit „inflammaging” descrie acumularea progresivă a mediatorilor inflamatori circulanți - cum ar fi proteina C reactivă (PCR), interleukina 6 și interleukina 8 - care contribuie la fragilitate, declin cognitiv și mortalitate crescută.

Monocitele, un tip de fagocite mononucleare, joacă un rol crucial în recunoașterea timpurie a agenților patogeni și în inițierea răspunsurilor inflamatorii. Acestea se clasifică în trei subseturi principale:

• Monocite clasice (CD14+ CD16−),
• Monocite intermediare (CD14+ CD16+),
• Monocite non-clasice (CD14− CD16+).

La vârstnici, studiile anterioare au arătat o expansiune a subseturilor CD16+, asociată cu inflamație cronică și vulnerabilitate la infecții respiratorii. Totuși, modul în care sexul biologic influențează aceste modificări a fost insuficient explorat, în special în contextul menopauzei, când pierderea hormonilor sexuali feminini accentuează procesele inflamatorii și riscul infecțios.

Despre studiu

Studiul a inclus adulți tineri (sub 40 de ani) și vârstnici (peste 65 de ani), femei și bărbați, fără boli inflamatorii active, neoplazii recente sau tratamente imunomodulatoare. Participanții au fost evaluați prin:

• citometrie în flux pentru caracterizarea subseturilor monocitare,
• teste de fagocitoză folosind bioparticule fluorescente de E. coli,
• analize proteomice pentru identificarea modificărilor moleculare,
• determinarea nivelurilor serice de PCR, C3 și C4 prin ELISA.

Într-o etapă separată, femei perimenopauzale sau postmenopauzale aflate cu sau fără tratament de substituție hormonală au fost comparate pentru a evalua efectele terapiei hormonale asupra proporțiilor monocitelor, nivelurilor de PCR și funcției fagocitare.

Rezultate

Expansiunea monocitelor CD16+ la vârstnici

La adulții peste 65 de ani, cercetătorii au observat o creștere semnificativă a monocitelor intermediare și non-clasice (CD16+) și o reducere concomitentă a monocitelor clasice (CD14+). Aceste modificări au fost confirmate prin markeri suplimentari (CCR2 și CX3CR1) și prin analiză neasistată (FlowSOM, UMAP), indicând o diferențiere accelerată a monocitelor odată cu vârsta.

Inflammația sistemică și corelația cu PCR

Nivelurile serice de PCR au fost semnificativ mai mari la vârstnici, iar frecvența monocitelor CD16+ a fost pozitiv corelată cu aceste valori. În schimb, monocitele CD14+ au avut o corelație negativă cu PCR, indicând o tranziție inflamatorie proporțională cu înaintarea în vârstă.

În culturi celulare fără stimulare externă, monocitele vârstnicilor au produs mai multe citokine proinflamatorii - IL-6, IL-8 și TNF - dar nu IL-10. Analizele pe subseturi au arătat că monocitele CD14+CD16+ secretă cele mai mari cantități de IL-6 și IL-8, iar cele CD16+ produc cel mai mult TNF, consolidând legătura dintre frecvența acestor subseturi și inflamația sistemică.

Diferențe proteomice între subseturile monocitare

Analiza proteomică a identificat diferențe majore în expresia proteinelor între cele trei subseturi monocitare. S-au evidențiat peste 400 de proteine diferențial exprimate, asociate cu semnalizarea inflamatorie, metabolismul celular, motilitatea organitelor și remodelarea cromatinei.

Cu înaintarea în vârstă, s-au identificat 369 de proteine alterate - majoritatea reduce semnificativ exprimate - inclusiv componente ale complementului (C3, C4, C1QBP), proteine implicate în migrare (CD44, ITGAL) și metabolism (GAPDH). Analiza căilor moleculare a evidențiat o inhibare a proceselor de respirație aerobă și fagocitoză.

Alterări dependente de sex și de menopauză

Compararea femeilor și bărbaților vârstnici a arătat că femeile în postmenopauză prezintă o reducere marcată a complementului seric C3 și C4, corelată cu scăderea capacității fagocitare a monocitelor. În contrast, la bărbați nu s-au observat modificări similare.

De asemenea, doar la femei s-a observat o creștere a monocitelor CD16+ odată cu vârsta, corelată cu valorile crescute ale PCR. Aceste date sugerează că menopauza accentuează procesul de „inflammaging” prin reducerea complementului și creșterea frecvenței subseturilor proinflamatorii.

Impactul terapiei hormonale de substituție

Femeile aflate în perimenopauză sau postmenopauză care urmau terapie hormonală de substituție (combinații de estrogen și progesteron) au prezentat:

• valori semnificativ mai mici ale PCR comparativ cu femeile de aceeași vârstă fără tratament,
• niveluri serice crescute de C3,
• o restaurare parțială a proporției monocitelor spre profilul observat la femeile tinere,
• și o capacitate fagocitară crescută în testele ex vivo cu E. coli.

Tipul și calea de administrare a hormonilor (orală sau transdermică pentru estrogen; orală sau intrauterină pentru progesteron) nu au influențat semnificativ aceste efecte, deși s-a observat o tendință spre o mai bună reglare a PCR și C3 la administrarea locală a progesteronului.

Concluzii

Studiul oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care îmbătrânirea și sexul biologic influențează imunitatea înnăscută la oameni. Datele arată că:

• Îmbătrânirea determină o expansiune a monocitelor CD16+ proinflamatorii și o scădere a capacității fagocitare;
• Femeile postmenopauzale prezintă un deficit accentuat al complementului și al funcției monocitare, ceea ce explică vulnerabilitatea crescută la infecții bacteriene;
• Terapia hormonală de substituție are potențialul de a restabili echilibrul imun, crescând nivelurile de C3 și capacitatea fagocitară a monocitelor.

Aceste descoperiri subliniază importanța includerii variabilelor vârstă și sex biologic în studiile imunologice și deschid calea către utilizarea terapiei de substituție hormonală nu doar pentru ameliorarea simptomelor menopauzei, ci și ca strategie de menținere a sănătății imunitare la femeile în vârstă.