Terapia de substituție hormonală - tratamentul menopauzei

Tratamentul de substituție hormonală apare definit în NCI Dictionary of Cancer Terms ca fiind un tratament folosit pentru înlocuirea hormonilor naturali atunci când organismul nu produce suficienți.

De exemplu, terapia de substituție hormonală poate fi administrată atunci când glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian sau atunci când glanda pituitară nu produce suficient hormon de creștere.

De asemenea, acest tratament poate fi administrat femeilor după menopauză pentru a înlocui hormonii de estrogen și de progesteron. Estrogenii pot fi administraţi pe care orală (tablete) sau pot fi administraţi sub formă de unguent sau plasturi. Tratamentul cu estrogen este asociat cu analogi de progesteron, fapt ce înlătură riscul de proliferare excesivă a mucoasei uterine. (1)

Menopauza, indiferent de momentul instalării ei, implică rărirea până la oprirea completă a ciclului menstrual. Majoritatea femeilor încep să dezvolte simptomele menopauzei cu aproximativ patru ani înainte de ultima lor menstruație. Simptomele continuă adesea până la aproximativ patru ani după ultima menstruație. Media vârstei la care se produce menopauza este de 51 de ani.

Referitor la tratamentul hormonal pentru menopauză, acesta este cea mai eficientă metodă folosită pentru a preveni neplăcerile provocate de instalarea menopauzei (bufeuri, transpirații nocturne, insomnie si lubrifiere insuficientă a vaginului), fie pentru a evita apariția unor afecțiuni post-menopauză, cum ar fi osteoporoza.

Există situaţii în care femeile aflate la menopauză evită sau amână începerea tratamentului de susbstituţie hormonală. Efectele adverse ale tratamentului tind să influențeze negativ opinia acestora și se dovedesc susceptibile la această formă de tratament, ignorând beneficiile pe care le-ar aduce o astfel de procedură.

Multe studii privind terapia de substituție hormonală au fost publicate în ultimii 15 ani și au evidențiat riscurile potențiale. Ca urmare, unele femei au fost reticente în a apela la această procedură.

Dar, dovezile mai recente ale Institutului Național pentru Sănătate și Îngrijire (NICE) spun că riscurile terapiei de substituție hormonală sunt mici și de obicei transpar în comparație cu avantajele acestora. (2)

Ca în cazul oricărui alt medicament, tratamentul de substituție hormonală poate provoca reacții adverse. Dar acestea dispar, de obicei, în termen de trei luni de la începerea tratamentului.

Cât timp trebuie luat tratamentul?

În general, terapia de substituţie hormonală poate fi urmată până la/ sau chiar după vârsta medie la care se instalează menopauza - adică după vârsta de 50 de ani. Evident, terapia trebuie individualizată la fiecare pacientă în parte.

Cui îi este indicată terapia de susbstituție hormonală:

Majoritatea femeilor pot apela la tratamentul menopauzei, singurele contraindicații fiind în cazurile în care acestea:

• au antecedente de cancer mamar, cancer ovarian sau cancer uterin
• au istoric de cheaguri de sânge
• au tensiune arterială netratată - tensiunea arterială va trebui controlată înainte de a începe tratamentul cu HRT
• au boală hepatică
• sunt însărcinate (3)

Alternative la tratamentul de susbstituție hormonală

În aceste condiții, pot fi recomandate alternative la tratamentul de substituție hormonală precum:

• stilul de viață - cum ar fi practicarea de exerciții fizice în mod regulat, o alimentație sănătoasă, reducerea consumului de cafea, a alcoolului și a alimentelor picante sau oprirea fumatului
• tibolon - un medicament similar cu terapia hormonală combinată (estrogen și progestogen), dar nu poate fi la fel de eficient și este recomandat doar în cazul femeilor care au avut ultima menstruație cu mai bine de un an în urmă.
• antidepresive - unele antidepresive pot ajuta cu bufeurile și transpirațiile nocturne, deși pot provoca, de asemenea, reacții adverse neplăcute, cum ar fi agitație și amețeli.
• clonidina - un medicament non-hormonal care poate ajuta la reducerea bufeurilor și a transpirației din timpul nopții, cu toate că este posibil ca toate beneficiile să fie minore.
• câteva remedii (cum ar fi hormonii bioidentici) sunt recomandate pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor menopauzei, dar acestea nu sunt recomandate deoarece nu este clar cât de sigure și eficiente sunt. (4)

Reacțiile adverse frecvente includ:

• sensibilitatea sânilor
• dureri de cap
• greaţă
• indigestie
• dureri abdominale
• sângerări vaginale (spotting) (5)

Unele tipuri de tratament de susbstituție hormonală pot provoca, de asemenea:

• Cancerul de sân: tratamentul hormonal combinat (estrogen și progestogen) este asociat cu un risc mic de creștere a cancerului de sân - unele studii au sugerat că pentru fiecare 1.000 de femei care apelează la această procedură, au loc cinci cazuri de cancer mamar.
• Cancer ovarian: Un studiu recent a constatat că pentru fiecare 1.000 de femei care apelează la tratamentul menopauzei timp de cinci ani, va exista un caz suplimentar de cancer ovarian. Orice risc de cancer ovarian dispare odată ce este întrerupt tratamentul cu hormoni.
• Cancerul endometrial: administrarea unui tratament combinat cu hormoni de estrogen și de progesteron elimină, în mare măsură acest risc.
• Boli de inimă și acicidente vasculare cerebrale: terapia de susbstituție hormonală nu crește semnificativ riscul bolilor cardiovasculare (inclusiv bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale) atunci când sunt început înainte de vârsta de 60 de ani
• Cheaguri de sânge: administrarea comprimatelor de substituție hormonală poate crește riscul formării cheagurilor de sânge

Forme ale tratamentului menopauzei:

Tratamentul hormonal poate fi prescris ca local (creme, pesar, inele) sau ca terapie sistemică (medicamente orale, plasturi transdermici și geluri, implanturi). Produsele hormonale disponibile în astfel de preparate pot conține următoarele ingrediente:

• Numai estrogen
• Estrogen combinat și progestogen
• Modulator receptor selectiv al estrogenului
• Gonadomimetice, cum ar fi tibolona, care conțin estrogen, progesteron și un androgen

Proceduri care preced administrarea tratamentului menopauzei

• Hemografia
• Analiza urinei
• Profilul lipidic
• Nivelurile de zahăr din sânge
• Nivelurile de estradiol la nivelul serului: La femeile cărora le va fi prescris un implant și la cei ale căror simptome persistă în ciuda administrării unei doze adecvate de plasture sau gel
• Nivelurile hormonului stimulator al foliculului: monitorizarea femeilor care iau comprimate orale pentru controlul simptomatic, în special a celor cu menopauză prematură
• Ultrasonografie: Pentru a măsura grosimea endometrului și volumul ovarian
• Electrocardiografie
• Testul Papanicolaou
• Mamografia: Efectuată o dată la 2-3 ani și anual după vârsta de 50 de ani

Femeile care doresc să înceapă terapia de substituție hormonală ar trebui să discute cu atenție beneficiile și riscurile tratamentului cu medicul lor pentru a vedea ce este potrivit pentru acestea, luând în considerare vârsta, istoricul medical, factorii de risc și preferințele personale.