Tu ce fel de model esti pentru copilul tau?

©

Autor:

Tu ce fel de model esti pentru copilul tau?
Perioada copilariei este caracterizata printr-o mare capacitate de asimilare a informatiilor. Doar ca, asa cum stim, acestea se primesc de-a valma, lucruri bune, cum ar fi poezii, povesti, bune maniere, limbi straine si lucruri rele de care nu suntem intotdeauna mandri ca le exprimam, nefiind un model pozitiv. Si iata cum constientizam responsabilitatea parintilor si a celor din jurul copilului pentru ceea ce spun si fac.

Manipularea, micile minciuni ″salvatoare″, cuvintele nepotrivite scapate de adulti, modifica comportamentul si limbajul copiilor. Cei mici invata prin imitare, ″fura″ cuvinte, idei, atitudini, comportamente. O astfel de situatie creatoare de solutii ″salvatoare″ este aceea in care copilul se preface bolnav, in spatele acestei strategii existand intotdeauna o buna intentie: evitarea de a se duce la gradinita, fuga de o mancare care nu-i place, absenta de la o activitate care i se pare grea. Putem sesiza intentia copilului cand acesta se imbolnaveste brusc si de cele mai multe ori apare si o durere reala, intrucat copilul somatizeaza (aduce in plan fizic) sub forma de neplacere/durere emotia, frica, teama care determina aplanarea, strategia de evitare.

Desi copilul sustine existenta unei dureri sau a starii de rau, nu se poate gasi o cauza fizica in urma analizelor si consultului medical de specialitate, de cele mai multe ori copilul anunta o imbunatatire a starii odata cu amenitarea vizitei la doctor.

Cum procedam: ii explicam simplu, pe intelesul lui, ca asumarea responsabilitatii nu are consecinte grave, ca este mai bine sa aiba o discutie sincera referitoare la problema aparuta, il motivam sa se faca bine, il implicam in rezolvarea problemei facandu-l mandru ca a gasit o solutie prin abordare directa si nu prin evitare.
Uneori copilul se simte lipsit de afectiune cand parintii nu ii sunt alaturi, pentru ca nu au timp sau se confrunta ei insisi cu probleme dificile, neglijand relatia cu acesta. Copilul sufera, incearca sa atraga atentia si daca nu reuseste, poate avea reactii violente cu consecinte neplacute sau se poate imbolnavi, avand in spate aceeasi intentie pozitiva de a i se arata iubirea. Acesta este un semnal de alarma pentru parinti, atrage atentia asupra nevoilor afective si de comunicare ale copilului.

Cum facem: refacem relatia si suntem atenti la nevoia copilului, ii demontam convingerea ca daca este mai bolnav, este mai protejat, mai iubit, il ajutam sa isi controleze durerea si nemultumirea.
Pentru a nu proiecta copilul intr-o lume imaginara, comunicarea cu acesta se va incadra intr-un registru cat mai apropiat de realitatea pe care o poate percepe micutul fara cauzalitati care pot intelege boala ca un beneficiu: ″Daca nu te speli pe maini, te imbolnavesti si nu te mai duci la scoala″. Un astfel de exemplu poate fi inteles gresit si preluat ulterior de copil ca strategie pentru a evita o examinare.
Parintele este cea mai importanta persoana pe care o modeleaza copilul, de aceea formarea unui comportament corect dezvolta inteligenta emotionala a acestuia, evita deformarea realitatii si manipularea situatiei pentru a fura favoruri.

Data actualizare: 21-04-2019 | creare: 26-04-2012 | Vizite: 3028
Bibliografie
A Albu, C Albu, A Visan, Universul de miscare al copilului mic, Categoria Medicina – Sanatate, Ed. Polirom, 2008
Jean Piaget - Psihologia copilului, editura Cartier, 2011
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.