Importanta povestilor in dezvoltarea copilului

Viata cotidiana ne ofera putine momente in care suntem disponibili pentru o activitate de relaxare impreuna cu copilul nostru. Ne amintim desigur de acele vremuri minunate in care, copii fiind la randul nostru, parintii chiar aveau timp sa ne spuna o poveste, sa ne raspunda la intrebari, sau sa se amuze atunci cand noi inventam povesti.

Povestile au rolul de a stimula gandirea, imaginatia, limbajul. Prin povesti ii transmitem copilului informatii despre lumea inconjuratoare, modele de comportament si relationare si sugestii de rezolvare ale problemelor. Povestile il ajuta sa observe emotiile sale si pe ale altora, sa le experimenteze, sa le descrie, sa le recunoasca. In povesti el gaseste modele sau exemple de personaje care il invata sa depaseasca situatii dificile, sa infrunte boala.

Prin povesti el invata sa-si seteze obiective, sa faca planuri, sa-si formeze valori.

Diferenta dintre urmarirea unui desen animat si ascultarea unei povesti o face relatia care se creaza intre povestitor si ascultator, comunicarea bidirectionala, intrebarile rostite si nerostite (limbaj verbal si non-verbal) si explicatiile suplimentare.

Cel care povesteste observa (calibreaza) emotiile traite de copil, regleaza ritmul povestirii in functie de cat de implicat in poveste este acesta si il stimuleaza sa puna intrebari, sa se gandeasca, sa caute intelesuri, sa asocieze imaginile cu diferitele etape ale actiunii, sa recunoasca emotia pe chipul personajului, sa-si imagineze, sa-si exprime parerea sau sa motiveze de ce apreciaza sau dezaproba un personaj, o fapta sau o atitudine.

Daca in primii ani de viata copilul urmareste povesti sau poezii scurte, la 3 ani poate sa povesteasca el cu un limbaj expresiv, insotit de mimica si intonatie, cateva fragmente ale povestii. Pe la 4 ani, repeta o poveste ascultata, iar dupa 5 ani, povestea lui va fi spusa in fraze corecte, folosind comparatii, adjective, numerale.

Povestile trebuie sa fie adaptate varstei, capacitatii de intelegere a copilului, sa aiba poze expresive si frumos colorate si sa aiba un rol educativ. Exista si carti de povesti in care copii sunt invitati sa completeze desene, sa le coloreze, iar adultul care ii indruma le va pune diverse intrebari, pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine povestea.

Daca rezumam ceea ce aduce povestea in dezvoltarea copilului, putem mentiona ca acesta invata sa asculte, sa urmareasca firul unei actiuni, face legatura intre imagini si ceea ce aude, observa descrieri, insusiri, emotii, comportamente si limbaj. Pentru a-l stimula, interactionam cu copilul, cerandu-i sa faca diferite activitati: sa coloreze/completeze desene referitoare la teme, sa puna si sa raspunda la intrebari, sa descriere cu cuvintele sale personaje, fapte, dialoguri.

Apeland la imaginatia copilului, il solicitam sa creeze un alt sfarsit pentru povesti, sa se puna in pielea diferitor personaje, sa actioneze ca ele, cream un joc de rol schimband cateva replici cu el, apoi ii solicitam sa descrie emotiile traite, cum le-a simtit in corp, ce a gandit, ce altceva mai vrea sa ne impartaseasca.

Cand sunt putin mai mari, copii pot extrage invataminte, o morala pe care o pot explica.

Sa acordam deci timp copiilor nostri, sa investim in inteligenta si personalitatea lor!