Tulburarea mâncatului selectiv

Vă puteți imagina cum ar fi să mâncați pentru întotdeauna numai cartofi prăjiți? Pare imposibil, oricât de mult ați îndrăgi gustul acestora.
În realitate, există persoane care nu pot consuma decât un număr foarte redus de alimente și feluri de mâncare, de-a lungul unei perioade îndelungate.

Preferința  persistentă și exclusivă pentru câteva combinații alimentare reprezintă, de fapt, semne ale unei tulburări de alimentație de factură psihologică, numită tulburarea mâncatului selectiv.

Tulburarea mâncatului selectiv este o problemă aflată la granița tulburărilor psihice și a celor de alimentație, care a început recent să fie luată cu adevărat în seamă de lumea științifică.

Aceasta fost privită multă vreme ca o problemă a mofturoșilor, în special a copiilor sau cel mult a adolescenților; o astfel de percepție asupra mâncatului selectiv este superficială și nu surprinde toate fețele chestiunii în cauză.

A fi „mofturos la mâncare” și a suferi de tulburarea alimentației selectiv sunt două lucruri total diferite. În prima categorie se regăsește aproape fiecare persoană, în anumite momente ale vieții.
Este un fapt obișnuit, în cazul copiilor, refuzul de a consuma anumite alimente și preferința accentuată pentru un anumit fel de mâncare.Chiar la vârsta adultă, avem mâncăruri preferate, pe care (credem noi) le-am consuma oricând și altele pe care nu le putem nici măcare gusta.

Pe de cealaltă parte, tulburarea mâncatului selectiv, SED (Selective Eating Disorder), a fost recunoscută oficial în 2013 și este încadrată  la ARFID (Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder/ Tulburarea de Alimententație Restrictivă sau Evitantă).

Primul studiu la scară largă pe adulții care suferă de această tulburare a fost inițiat în 2010 de un psiholog american, Nancy Zucker, de la Duke Center for Eating Disorders, prin intermediul unui chestionar online.
Au răspuns la acea vreme aproape 20000 de persoane care se confruntă zi de zi cu imposibilitatea de a avea o alimentație normală.

SED desemnează un comportament alimentar permanent, caracterizat prin consumul exclusiv al unui tip de alimente sau fel de mâncare și/sau evitarea completă a uneia sau mai multor categorii de alimente.

În ARFID sunt incluse și manifestări precum lipsa interesului pentru mâncare, fără motiv sau pe criterii senzoriale (de ex, nu mănânc morcov, pentru că e portocaliu).

Această tulburare a fost redenumită în 2013 de către Asociația Americană de Psihologie în Ediția a cincea a Manualului Statistic și de Diagnostic al Tulburărilor Psihice, pentru a cuprinde tulburarea mâncatului selectiv manifestată la adulți, anterior nerecunoscută oficial.

SED curpinde tulburările de alimentație care nu pot fi încadrate ca anorexie nervoasă, bulimie nervoasă, mâncat compulsiv sau mâncat în timpul nopții.

Semnele și simptomele tulburării mâncatului selectiv (SED)

Manifestările mâncatului selectiv diferă simțitor de la o persoană la alta. Astfel, există persoane afectate de această tulburare care:

• mănâncă un singur fel de mâncare sau un număr redus de preparate ( de exemplu: mânâncă ani la rând numai pizza sau paste. Este cunoscut în presă cazul unei britanice care a mâncat timp de 31 de ani doar pizza cu brânză)
• aleg o singură grupă de alimente și le exclud total pe celelalte (de exemplu: mănâncă doar lactate sau doar carne)
• aleg sau evită alimentele în funcție de culoare, textură, aromă, miros, temperatură (de exemplu: mănâncă doar alimente crocante, doar moi, doar de culoare roșie, doar preparate fierbinți, doar alimente foarte iuți)
• evită alimentele pe baza asocierii lor cu experiențe neplăcute în trecut
• au o senzație de rău fizic numai cât se gândesc că ar putea consuma un anumit aliment

Persoanele care manifestă tulburarea mâncatului selectiv exprimă aceste preferințe exacerbate fără a fi influențați de numărătoarea caloriilor , dorința de a slăbi sau de se îngrășa.
Acestea mărturisesc că alt fel de mâncare decât cel preferat le provoacă greață, nu îl pot mirosi sau înghiți, nu pot tolera gustul respectiv.

Din acest punct de vedere, tulburarea alimentației selectiv poate fi privită și ca o „fobie de mâncare”.  Așa cum unii din noi se tem de anumite animale sau obiecte, cei afectați de SED manifestă o stare de rău fizic și o incapacitate de a consuma diferite alimente. 
Întrucâtva, tulburarea mâncatului selectiv este asemănătoare cu tulburarea obsesiv-compulsivă (toc/OCD).

Persoanele la care tulburarea alimentară selectivă ia forma unei fobii tind să asocieze respectivele mâncăruri cu experiențe neplăcute sau traumatizante din copilărie (vărsături severe, reflux gastric, senzație de sufocare, obligarea de către părinți, pedeapsa în urma refuzului de a mânca un aliment).

Cei afectați par, statistic, să manifeste o preferință pentru preparate iubite de majoritatea persoanelor, precum: pizza, paste, cartofi prăjiți, brânză, pui condimentat, sandvișuri, ciocolată, covrigi – în general, alimente cu o valoare nutrițională mică, cu un gust intens și plăcut și un număr mare de calorii.
Apetența pentru aceste mâncăruri începe de regulă în copilărie, când nu este formată conștiința asupra imaginii corpului și nu este sedimentată o educație nutrițională.

Mâncărurile consumate în exclusivitate sunt percepute ca „sigure”: oferă un sentiment de plăcere, siguranță, familiaritate, un gust cu care persoana respectivă e obișnuită și știe că îl poate tolera.

Consecințele mâncatului selectiv

Având în vedere că forma de manifestare a mâncatului selectiv diferă, și efectele asupra organismului pot fi diferite.

În privința greutății corporale, multe persoane afectate de mâncatul selectiv reușesc să mențină o greutate normală și stabilă, în timp ce altele manifestă scăderi drastice în greutate sau dimpotrivă, o îngrășare accentuată.

Există un risc ridicat de a suferi probleme gastrointestinale, de a dezvolta boli cronice din cauza caracteristicilor alimentelor consumate susținut sau a deficiențelor nutriționale.

Câteva exemple:

• persoanele care nu pot consuma decât alimente iuți sau care consumă obsesiv doar aripioare picante de pui, pot manifesta hiperaciditate gastrică, usturimi și chiar pot dezvolta în timp ulcere și gastrite.
• consumul regulat de alimente bogate în grăsimi (ex: persoane care mănâncă doar cartofi prăjiți sau doar paste cu brânză) duce la o creștere a colesterolului, ce predispune la probleme cardiovasculare.
• consumul ridicat și susținut de alimente bogate în carbohidrați duce la creșterea glicemiei din sânge și poate favoriza instalarea diabetului zaharat.
• dacă mâncărurile consumate sunt sărace în fibre, ori dacă abundă în grăsimi saturate și proteine animale, digestia este mult îngreunată, pe lângă riscurile inerente de a dezvolta boli cronice.
• o dietă restrictivă, care conține doar câteva feluri de mâncare nu poate asigura cerințele nutritive ale organismului, necesare pentru procesele firești. Pot apărea carențe de vitamine și minerale.
• persoana poate deveni subponderală, supraponderală sau obeză (în funcție de ce consumă).

În funcție de valoarea nutrițională și energetică a alimentelor consumate de cei care suferă de acestă tulburare, pot fi manifestate: lipsa de energie, starea de oboseală, irascibilitatea și fluctuațiile emoționale, problemele de somn, incapacitatea de concentrare.
Alte riscuri care privesc bolnavii de mâncat selectiv sunt: diminuare densității osoase, slăbirea sistemului imunitar, dereglările hormonale.

Tulburarea mâncatului selectiv are repercursiuni și în plan social, având în vedere că o mulțime de contextele fundamentale sunt legate de mâncare (cina romantică, masa în familie, prânzul de afaceri, pauza de masă la serviciu, sărbătorile, evenimentele precum nunțile sau botezurile ș.a.).
Persoanele care nu pot consuma decât un număr restrâns de feluri de mâncare și alimente se simt rușinate, complexate când sunt nevoite să-și exprime preferințele.

Din acest motiv, unii ar putea evita petrecerile cu meniu impus, cantina firmei în care lucrează, vizitele la prieteni, pentru că nu pot consuma anumite decât anumite alimente și cred că asta ar putea atrage ironiile celor din jur.

Experiențe plăcute, precum a lua masa alături de colegi, petrecerile în aer liber sau invitațiile la cină pot reprezenta o sursă de anxietate pentru cel care suferă de tulburarea mâncatului selectiv.

Oare ce va fi de mâncare? Voi avea ce să mănânc acolo? Nu se va supăra gazda că voi lăsa neatinsă farfuria? Dacă voi vomita după ce gust din mâncare? Sunt întrebări care apar inevitabil în mintea celor care suferă de SED.
Nu e de mirare ca această tulburare alimentară poate afecta serios stima de sine, relațiile cu apropiații și chiar rapoartele profesionale.

Persoanele care își mărturisesc acest tip de comportament alimentar atrag adesea priviri curioase și sunt privite drept „ciudate” de cei care nu pot înțelege cum este posibil să mănânci un singur fel de mâncare. Nimeni nu vrea să fie perceput ca un mofturos sau un ciudat, ori să dea impresia că este atât de arogant încât nu vrea măcar să guste din bucatele preparate cu atâta răbdare de alții.

În acest context, contextele sociale uzuale pot fi un real factor de stres, atunci când opțiunile alimentare sunt limitate la unul sau două feluri de mâncare.

Acest tip de tulburare alimentară este încă insuficient studiată si încă necunoscută de mase, în comparație cu anorexia și bulimia, de exemplu. Lipsa, cel puțin momentan, de recunoaștere a tulburării mâncatului selectiv reprezintă o limitare serioasă în abordarea tratamentului de către specialiști.

Tratament

Semnele tulburării mâncatului selectiv nu ar trebui ignorate, dacă într-adevăr depășesc simplele preferințe alimentare și iau forma unor obsesii, în care un aliment joacă rolul principal.

Deși este o tulburare recent recunoscută oficial de specialiști și este încă studiată, e recomandat să cereți ajutorul unui psihoterapeut care are experiență în abordarea tulburărilor alimentare.

Terapia cognitiv-comportamentală este o soluție care poate da rezultate satisfăcătoare în tratamentul SED. Psihologul va încerca să identifice care sunt rădăcinile acestui comportament alimentar și să propună o nouă schemă de gândire, prin care să poată fi reintroduse în meniu, treptat, și alte alimente.

Tratamentul tulburării mâncatului selectiv este esențial mai ales în cazul copiilor, care se află în plin proces de creștere și dezvoltare fizică, psihică, intelectuală, socială și pot fi afectați serios de selectivitatea alimentară extremă.

O strategie prin care aceștia  ar putea fi convinși treptat să guste din alimentele de care nu vor să se atingă este să se creeze un sistem în care consumul acestora este răsplătit printr-o cantitate mică din mâncarea preferată.
Alimentul-obsesie trebuie transformat într-o forma de recompensă, în raport cu un anumit target, stabilit în mod clar și corect de către părinți sau specialiști și comunicat copilului, încă de la început.